Pretentii. Decizia nr. 1656/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1656/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 764/110/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE NR. 1656/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16 APRILIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE C. P.
JUDECĂTOR V. P.
JUDECĂTOR C. Ș.
GREFIER V. Z.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BACĂU în numele A.F.P.MOINEȘTI împotriva sentinței civile 1720/09.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. C. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Prin cererea de recurs, recurenta solicită judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 al.2 Cod procedură civilă.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1720/9.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a respins excepția excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP BACAU.
A admis în parte acțiunea privind pe reclamantul L. C., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MOINESTI.
A obligat pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE MOINESTI să restituie reclamantului suma de 4196 lei reprezentând taxă auto de primă înmatriculare cu dobânda fiscala începând de 13.02.2012, până la data achitării și 39 lei cheltuielile de judecată.
A respins ca nefondată acțiunea față de pârâta AFM.
A respins ca nefondată cererea pârâtei AFP Moinești de chemare în garanție, a Administrației F. pentru Mediu.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a DGFP Bacău, instanța a constatat întemeiată această excepție, pentru următoarele motive:
Raportul juridic de drept administrativ fiscal s-a născut între reclamant și pârâta AFP Moinesti.
Potrivit prevederilor art.41 al.2 Cod procedură civilă, AFP Moinesti poate sta în judecată, în calitate de pârâtă, chiar dacă nu are personalitate juridică, având organ propriu de conducere. Totodată, AFP Moinesti este competentă să dispună cu privire la cererea de restituire a taxei de poluare încasate de la reclamant.
Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP Bacău.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a achitat la Trezoreria Moinesti cu chitanța .._ din 4.09.2007, suma de 6.287 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule, conform art. 2142 Cod fiscal, taxă impusă prin HG nr.44/2004 Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 cu referire la art. 2141 – 2142 Cod fiscal.
Prin cererea formulata reclamantul a solicitat restituirea sumei încasate, dar parata prin adresa nr.8448 din 22.08.2008, pârâta A.F.P. Moinesti a dispus restituirea taxei achitate doar in suma de 2091 lei, comunicând reclamantului că restituirea sumei solicitate nu se poate face în totalitate, deoarece nu există reglementare legală în acest sens ci doar diferența dintre această taxă și taxa pe poluare, invocând dispozițiile art. 6 din Hotărârea nr.686/2008, privind aprobarea Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei pe poluare.
Instanța a reținut faptul că dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. A.. 4 al aceluiași articol menționează că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Ori, taxa de primă înmatriculare, este o taxă nelegală, care vine în contradicție cu normele europene aplicabile în materie, respectiv art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene care prevede că „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Ca urmare, prevederile menționate din tratat, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
În dreptul intern taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, a fost introdusă în Codul Fiscal, prin Legea nr.343/2006, sub forma unui impozit cu aplicabilitate de la 1.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr._ prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice) cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul autovehiculelor istorice etc.
Potrivit art. Potrivit art. 2141 – 2143 din Codul Fiscal și pct. 311 – 312 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal,( în prezent abrogate, dar aplicabile speței de față) taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care
face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import din statele comunitare, ori din alte state.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, instanța a înlăturat apărările pârâtei, în speță nefiind aplicabile dispozițiile OUG nr.50/2008 ( privind instituirea taxei pe poluare cu modificările ulterioare, HG nr.686/2008, privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008,iar pe de altă parte aceste dispoziții legale nu pot avea efect retroactiv, în cauză fiind aplicabile în mod direct dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național, statul nostru amânându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originale ale Comunității dinainte de aderare (Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană).
Ca urmare a efectului direct al art. 90 (1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța a constatat că dispozițiile art.2141 – 2143 din Codul Fiscal, sunt reglementări contrare și deci nu pot fi menținute în continuare ca fiind aplicabile în speța de față.
Instanța apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 90 din Tratat, prin dispozițiile art.2141 – 2143 Cod Fiscal, a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de lei achitată cu chitanța nr._ din 4.09.2007, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
În baza art. 124 coroborat cu art. 70 din Codul de procedură Fiscală, instanța a obligat pârâta să achite reclamantului și dobânda legală, cu începere de la data expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea la pârâtă a cererii reclamantului de restituire a taxei de primă înmatriculare, până la data plății efective.
Față de pârâta AFM acțiunea a fost respinsă ca nefondată deoarece între părți nu exista nici un raport juridic administrativ fiscal.
În ce privește cererea de chemare în garanție a pârâtei DGF Bacău pentru AFP Moinesti a Administrației F. pentru Mediu, instanța a respins-o având în vedere în primul rând că în speță nu este vorba de o taxă de poluare, iar în al doilea rând reclamantul a plătit taxa de primă înmatriculare la bugetul de stat prin Trezoreria Municipiului Moinesti.
Împotriva sentinței recurate a declarat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele A.F.P.MOINEȘTI. în temeiul dispozițiilor art. 3041 și 304 Cod procedură civilă și OUG nr.50/2008.
Considerentele instanței de recurs:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, reține următoarele:
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din T.C.E., invocat de reclamant, constată că acestea stabilesc că "niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea textelor discriminatorii și protecționiste.
Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Cu privire la existența impozitării discriminatorii, în speță, Curtea constată că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Esențialul acestei taxe este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne se mai remarcă că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdus în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitatea de la 01 ianuarie 2007 inițial pentru toate autovehiculele, ulterior prin O.U.G. nr. 110/2006 fiind restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, precizându-se categorii de persoane exceptate, cât și situații de scutire.
Prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 al. 1 din Tratat, Curtea este datoare să constate că art. 214 - 214 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxele speciale achitate pentru reînmatricularea autoturismului de către recurentul - reclamant a fost încasată în contul bugetului Statului, cu încălcarea art. 90 al. 1 din Tratat.
Actul administrativ - fiscal vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata celor două taxe speciale pentru autoturisme, iar demersul prealabil administrativ la care acesta este obligat este asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă la A.F.P. Bacău. Sub aspectul dreptului material, sunt aplicabile normele de drept material în vigoare la data realizării raporturilor de drept fiscal prin achitarea taxei, dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în vigoare începând cu 01 iulie 2008, nefiind aplicabile, conform principiului neretroactivității legii.
Rambursarea sumei de bani plătite necuvenit și a dobânzilor aferente trebuie să se facă potrivit dreptului național. Or, din această perspectivă, în materie fiscală sunt incidente prevederile art. 21 al. 4 și art. 124 Cod procedură fiscală, potrivit cărora, în cazul în care se constată că plata sumelor a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Observă că prima instanță a calificat corect raportul juridic dedus judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, așa încât, urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BACĂU în numele A.F.P.MOINEȘTI împotriva sentinței civile 1720/09.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. C. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.04.2013.
PREȘEDINTE, C. P. | JUDECĂTOR, V. P. | JUDECĂTOR, C. Ș. |
GREFIER, V. Z. |
Red.s.L. sava
Red.d.r.Cl.P.
Tehnored.V.Z./10.05.2013
Ex.2
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1645/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 2488/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
