Pretentii. Decizia nr. 2534/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2534/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 1507/110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2534/2013
Ședința publică de la data de 14 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător C. Ș.
Judecător L. A.
Grefier A. R.
**********************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Bacău, împotriva sentinței civile nr. 1829/22.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare asupra excepției tardivității.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față în materia contenciosului administrativ fiscal constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1829/22 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ /2011 a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul L. I. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bacău,a fost anulată decizia de calcul nr._/18.12.2008, fiind obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3770 lei, reprezentând taxă pe poluare și dobânda legală calculată din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea la pârâtă a cererii de restituire a taxei, până la data restituirii efective și suma de 39,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Totodată a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, reclamantul a cumpărat autoturismul marca Renault Espace (contract vânzare cumpărare încheiat la data de 15.07.2008-depus la fila 6), neînmatriculat în România, înmatriculat în Germania la data de 11.02.2004 (conform mențiunilor din factură). Pentru înmatricularea autoturismului pentru prima dată în România organul fiscal a stabilit în sarcina contribuabilului obligația de plată a unei taxe de 3770 lei, taxă achitată la data de 19.11.2008 cu chitanța depusă la fila 4.
Taxa pe poluare reprezintă un impozit intern, trebuind a fi examinata în raport cu articolul 110 TFUE, care are ca obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență.
Instanțele naționale sunt obligate să aplice norma comunitară și să soluționeze litigiile având ca obiect impozitele interne cu respectarea interpretării Curții asupra articolului110 TFUE. Aplicarea cu prioritate a normelor dreptului comunitar, prin ignorarea legislației naționale contrară acestora, în speță OUG 50/2008 constituie un principiu al dreptului comunitar, stabilit odată cu hotărârea pronunțată în cauza C-106/77, Simmenthal.
Prin hotărârea pronunțată pe 7 aprilie 2011. în cauza C-402/09, Curtea de Justiție a dispus că art.110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea a decis astfel:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Curtea a reținut că, subsecvent pronunțării hotărârii în afacerea T., Guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă între varianta inițială a taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr. 50/2008 și variantele ulterioare (par. 27)., hotărârea confirmând faptul ca toate variantele taxei de poluare sunt incompatibile cu art. 110 TFUE.
Prin Hotărârea T. citată mai sus, Curtea a stabilit cu valoare de principiu că o reglementare națională care impune un impozit intern aplicabil vehiculelor de ocazie importate dintr-un stat membru trebuie 1) să nu depășească valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare; și 2) să nu aibă o valoare atât de mare, așa încât, raportat la reglementările anterioare reglementării evaluate în dosar descurajează importurile fără a descuraja și achizițiile de vehicule de ocazie deja existente pe piața națională.
Instanța a apreciat faptul că în lumina jurisprudenței Curții, dispozițiile OUG 50/2008 contravin normelor comunitare, fiind menținută discriminarea între autoturismele achiziționate din alte state membre și cele achiziționate de pe piața internă, măsurile fiscale aplicate doar autoturismelor importate având efectul de descurajare a importurilor.
Față de incompatibilitatea normelor cuprinse în OUG 50/2008, instanța a reținut faptul că decizia de calcul a taxei pe poluare nu are fundament juridic, lipsa temeiului legal atrăgând lipsa dreptului creditorului bugetar de a stabili în sarcina contribuabilului obligația de plată.
Din analiza actelor depuse la dosar si prin raportare la jurisprudența Curții în sensul caracterului ilegal al taxei, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 117 pentru admiterea acțiunii în pretenții. Astfel prestația contribuabilului are semnificația unei plăți, dovada acestui aspect fiind făcută prin chitanța depusa la fila 4. De asemenea este îndeplinită și condiția ca datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic, față de incompatibilitatea normei naționale care a instituit-o cu normele dreptului comunitar.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtelor la plata dobânzii legale, instanța a reținut că este întemeiată și sub acest aspect, în raport de dispozițiile articolului 124 Cod procedură fiscală, având în vedere principiul restituirii in integrum a sumei achitate fără bază legală.
În ceea ce privește data de la care se poate dispune obligarea pârâtelor la plata dobânzii fiscale, față de dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală și art. 70 din același act normativ, instanța a reținut că aceasta trebuie raportată la momentul expirării termenului de 45 de zile prevăzut de lege pentru soluționarea cererii. În ceea ce privește nivelul dobânzii, acesta este cel prevăzut de art. 120 alineat 7 Cod procedură fiscală.
Față de aceste aspecte instanța a admis acțiunea, a anulat decizia de calcul, a obligat pârâta la plata sumei de 3770 lei, cu titlu de pretenții, dobândă fiscală din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile calculate de la data înregistrării cererii de restituire și până la data plății efective.
Cu privire la cererea de chemare în garanție:
Reclamantul a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. Pentru Mediu pentru pârât, scopul cererii fiind ca suma achitată cu titlu de taxă pe poluare să fie suportată de chemata în garanție, având în vedere faptul că această taxă se face venit la bugetul de stat.
Instanța a reținut faptul că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.60 Cod procedura civila, având în vedere faptul că această formă de intervenție impune existența unei situații premise respectiv a raporturilor juridice obligaționale între autorul cererii și chematul în garanție, și nu între partea adversă și chematul în garanție, reclamantul neputând atrage un terț la judecată pentru obligațiile pârâtului.
În ceea ce privește cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, față de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, față de culpa procesuală a pârâților, instanța a dispus obligareala plata sumei de 39,3 lei cu titlu de taxă timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Bacău, recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 17 din Legea nr.146/1997.
Având în vedere data comunicării sentinței recurate și data promovării recursului, la termenul din data de 15 ianuarie 2013 instanța a invocat excepția tardivității recursului, părțile fiind citate cu mențiunea de a formula concluzii asupra excepției, fără a formula cereri în cauză.
Examinând, în condițiile art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția tardivității instanța o apreciază ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
Sentința împotriva căreia s-a promovat prezentul recurs a fost comunicată pârâtei la data de 27.12.2012, potrivit dovezii de comunicare existente la fila 22 din dosarul Tribunalului Bacău, iar recursul a fost depus la instanță la data de 15 ianuarie 2013.
Având în vedere termenul de recurs, de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispozițiile art.20 alin.1 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, și modul de calcul al termenelor reglementat de dispozițiile art. 101 alin.1, 5 Cod procedură civilă, instanța constată că termenul de promovare a recursului s-a împlinit la data de 14 ianuarie 2013.
În consecință, recursul promovat la data de 15 ianuarie 2013 nu a respectat termenul legal și, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va fi respins ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Bacău, împotriva sentinței civile nr. 1829/22.11.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. I. cu domiciliul în Bacău, ., ., . și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Iunie 2013.
Președinte, M. N. | Judecător, C. Ș. | Judecător, L. A. |
Grefier, A. R. |
Red. sent. civ. O.G.P.
Red. dec. rec. M.N/25.06.2013
2 ex.
25.06.02.13
| ← Pretentii. Decizia nr. 4309/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 1385/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
