Pretentii. Decizia nr. 1670/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1670/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 1204/103/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE NR. 1670/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16 APRILIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE C. P.
JUDECĂTOR V. P.
JUDECĂTOR C. Ș.
GREFIER V. Z.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE N. în numele și pentru A.F.P.TG.N. împotriva sentinței civile nr. 1857/CF/4.12.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. A. și intimat-chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului N., in numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N., în calitate de pârâtă, a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1857/CF/04.12.2012 pronunțata de Tribunalul N. - Secția comerciala si de contencios administrativ in dosarul nr._ prin care a fost admisa acțiunea formulata de reclamant în sensul obligării paratei Administrația Finanțelor Publice Târgu N. si a chematei in garanție la plata către reclamantul C. A. a sumei de 7861 lei reprezentând taxa de poluare, actualizata cu dobânda fiscala, solicitând admiterea acestuia cum a fost formulat in sensul respingerii acțiunii.
În motivare a arătat că:
- În Monitorul Oficial nr.9/10.01.2012 a fost publicata Legea nr.9/2012
privind taxa pentru emisiile poluantela autovehicule, act normativ care abroga OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule-act normativ considerat de Curtea Europeana ca instituie un regim discriminatoriu intre mașinile second - hand provenite din România si cele provenite din spațiul comunitar.
Prin noul act normativ se elimină orice posibilă formă de discriminare intre autovehiculele menționate mai sus, în condițiile in care sunt obligate la taxa de poluare toate autovehiculele in momentul înmatriculării, respectiv primei transcrieri a dreptului de proprietate in România.
Curtea Europeana, in cauza T.. a precizat faptul ca Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie O taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membrii menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin noul act normativ, respectiv prin impunerea obligației de plata a taxei de
poluare pentru toate autovehiculele in momentul înmatriculării, respectiv primei transcrieri a dreptului de proprietate in România, a fost eliminată orice posibila interpretare discriminatorie a OUG nr. 50/2008.
Consideră că și prezentei spețe ii sunt aplicabile prevederile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în condițiile in care in momentul judecării dosarului de către instanța de judecata de recurs, legiuitorul roman a înțeles sa elimine pe cale legislativă eventuala situație de discriminare creată de OUG nr.50/2008.
- Consideră ca și în raport de prevederile OUG nr.50/2008 prezenta acțiune
este neîntemeiată, având in vedere următoarele argumente:
Modificările aduse Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanțele de Urgență ale Guvernului nr. 208/2008, 218/2008 si 7/2009 constau in scutire de taxe pentru anumite categorii de autovehicule, cu o anumită normă de poluare si capacitate cilindrica înmatriculate . de timp - pun in discuție o alta dimensiune a taxării interne prevăzuta de art. 90 din Tratatul Comunității Europene decât cea cu care s-au confruntat instanțele in condițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nemodificată.
Este vorba de caracterul protecționist al taxei, interzis de art. 90 par. 2 din Tratatul Comunității Europene.
Or, art. 90 din Tratat nu interzice determinarea taxei pe criterii obiective,
cum sunt cele utilizate de Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008, respectiv clasa de poluare, capacitate cilindrica, etc.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană (TCE) un caracter complementar
raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25 TCE. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de C.EJ. în cauzele Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 și C-41/05, Brzezinski, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de ..impozit intern" are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența C.EJ. (hotărârea Haar Petroleum, C-90/94, Weigel, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
S-a reținut de Curtea de Justiție a Comunităților Europene prin hotărârea pronunțată în cauza Brzezinski, C-313/05, că o acciză care se aplică tuturor autoturismelor în temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui stat membru, iar nu în temeiul faptului că trec frontiera, nu constituie o taxă vamală la import și nici o taxă cu efect echivalent în înțelesul art. 25 TCE, ci intră în sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie, ca urmare, analizată, în raport cu art. 90 TCE.
Față de aceste aspecte, este lipsită de relevanță analizarea încălcărilor invocate ale art. 25 TCE, deoarece dispozițiile cuprinse în aceste articole nu sunt incidente în cauză, urmând a se examina dacă taxa de poluare este incompatibilă cu prevederile art. 90 alin. 1 TCE.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor
membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 al.l TCE, în funcție de criterii obiective.
Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar
dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și N. C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 TCE dacă este conceput de
manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-3 75/1995).
Așadar este incidență încălcarea art.90 al.l TCE atunci când impozitul aplicat
produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
De asemenea, un sistem de taxare este compatibil cu dispozițiile art. 90 TCE dacă este suficient de precis, astfel încât se poate efectua în temeiul său un calcul al deprecierii autovehiculului cât mai aproape de realitate, iar cel căruia i se impune taxa are la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale, pentru a contesta modalitatea de calculare a valorii deprecierii (cauza C-393/1998, A. Gomez Valențe c. Fazenda Publica).
Nu se realizează însă o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și acestea, în condițiile în care valoarea taxei de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea Brzezinski, C-313/05). ...
Sistemul de taxare stabilit prin O.U.G. nr. 50/2008 este suficient de precis in
ceea ce privește criteriile legate de calculul deprecierii autoturismului (emisia de C02, capacitatea cilindrică etc), aceste elemente fiind considerate în jurisprudența Curții Europene de Justiție drept criterii obiective ce pot fi folosite într-un sistem de taxare bazat pe o grilă de impozitare (cauza Nadasdi, C-290/2005).
Referitor la Decizia Curții Europene pronunțata in cauza C-402/09 Conform principiului "tempus regit actum" legislația aplicabila în litigiul aflat pe rolul Tribunalului Sibiu este OUG nr.50/2008, astfel cum era în vigoare la data de 27 octombrie 2008 si anume in forma publicării sale în Monitorul Oficial al României nr.327/2008. Amendamentele aduse OUG nr.50/2008 au intrat in vigoare ulterior datei de 27 octombrie 2008.
Din aceasta perspectiva reiteram faptul ca obiectul litigiului pe rolul Tribunalului Sibiu a fost restituirea sumei de 7595 lei achitata cu titlu de taxa de poluare in luna octombrie 2008 si subliniem faptul ca, in situația in care Curtea ar fi ales sa răspundă întrebării preliminare astfel cum a fost formulata de Tribunalul Sibiu, care se refera Ia OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare reprezentate de OUG nr.208/2008 si OUG nr.218/2008, instanța comunitara ar fi trebuit sa aibă in vedere sa se pronunțe distinct asupra a trei situații deosebite.
Deosebit de situația raportului juridic născut în 27.10.2008, în care una din părți este domnul T..
În ceea ce privește cele doua ordonanțe de urgență, OUG nr.208/2008 și OUG nr. 218/2008, este evident faptul că OUG nr.208 2008 și OUG nr.218/2008 nu sunt aplicabile, în condițiile în care drepturile și obligațiile părților au fost stabilite la o dată când cele două acte normative nu sunt în vigoare.
Hotărârea preliminară a CJUE (în baza art.261 TFLE) este obligatorie pentru instanța de trimitere, dar numai in privința litigiului in cadrul căruia a fost formulata chestiunea prejudiciala.
În cazul în care CJUE a fost sesizata de către o instanța a cărei decizie este supusă unei căi de atac hotărârea preliminară a CJUE este obligatorie si pentru instanța care soluționează calea de atac în litigiu.
În fapt ea are caracter obligatoriu pentru toate instanțele tuturor statelor membre, fiindcă instanța care intenționează sa interpreteze in alt fel norma europeana deja interpretată de CJUE are obligația ca, anterior deciziei sale, sa se adreseze CJUE, motivându-și opinia divergenta si solicitând o noua hotărâre în chestiunea aflata în discuție.
În conformitate cu jurisprudența CJUE, încălcarea dreptului comunitar este considera "suficient calificata/caracterizata" atunci când hotărârea judecătoreasca încalcă jurisprudența CJUE, iar încălcarea are un caracter manifest(CJUE cauza C-224/01).
Rezulta astfel ca prezentei cereri de restituire a "taxei de poluare", stabilita în conformitate cu alte prevederi legale decât cele ale OUG nr.50/2008, în forma în care a fost publicata în Monitorul Oficial al României nr.327/25.04.2008, fără modificările intervenite prin ovg nr.208/2008 si oug nr.218/2008, nu îi sunt incidente efectele Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene in cauza C-402,09-T. - nu sunt incidente.
Apreciază și că instanța a acordat dobânda fiscală de 0,1% pe fiecare zi întârziere, în mod nelegal, singura prevedere incidentă fiind art. 124 Cod procedură fiscală, speța dedusă judecății neîncadrându-se în niciuna din situațiile prevăzute de lege.
În concluzie solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiata si menținerea obligației contestatorului la plata taxei de poluare.
În temeiul art.242 alin.2 din Codul de procedura civila solicită judecarea recursului și în lipsa recurentei.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat.
Criticile aduse prin cererea de recurs nu sunt întemeiate, din moment ce Curtea Europeană de Justiție a decis în cauza C-402/09 că taxa de poluare ce se aplică cu ocazia primei înmatriculări instituită de legea română este contrară dreptului Uniunii.
În acest sens a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție, când a soluționat recursul în interesul legii exprimat prin Decizia nr. 24/14 noiembrie și în care se arată că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, raportată la art. 205 – 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Orice prevedere internă contrară prevederilor comunitare care se aplică de drept și face parte din dreptul intern este considerată că nu există, astfel că plata taxei nu are suport legal, în cazul plății nedatorate nefiind obligatorie, nici în dreptul intern, efectuarea procedurii prealabile.
Invocarea de către recurentă a principiului tempus regit actum nu poate fi primită, din moment ce modificările aduse în timp OUG nr. 50/2008, chiar și prin Legea nr. 9/2012, nu au fost unele de substanță, menținând discriminarea între autoturismele second hand înmatriculate deja în România și cele importate din state membre U.E. ori amânând aplicarea în timp a criteriilor care diminuau sau făceau să dispară diferența de tratament între autoturismele deja înmatriculate în România și cele importate din state membre U.E.
Este adevărat că taxa introdusă și menținută de OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, nu reprezintă o taxă vamală sau cu efect echivalent, ci reprezintă o taxă internă, însă orice taxă internă trebuie să fie nediscriminatorie, aspect de care legislația română nu a ținut cont și care a stat la baza cauzei C-402/09, decizie care a statuat de principiu și care este aplicabilă indiferent de modificările interne de formă ale reglementărilor care introduc sau mențin taxe interne discriminatorii între produsele naționale și cele importate din state U.E.
Nici critica privitoare la existența criteriului obiectiv al destinației autovehiculelor nu poate fi primit, pentru că aprecierea un text intern ca fiind compatibil sau nu cu dreptul Uniunii Europene nu se face după destinația sumelor, ci după existența sau nu a efectului descurajant al importului de aceleași produse din statele membre U.E., efect existent în cazul în care autoturismele interne deja înmatriculate sunt în continuare exonerate de plata unei taxe care se plătește numai pentru autoturismele de același fel importate din comunitate.
Taxa plătită de reclamant este evident o plată nedatorată, încasată la buget pe baza unor acte normative ce încalcă tratatele U.E., astfel că dobânda fiscală este cuvenită și a fost corect stabilită în sarcina recurentei de instanța de fond, aceasta fiind acordată la cererea reclamantului, așa cum dispune art. 124 din Codul de procedură fiscală.
La fel, critica referitoare la obligația de a respecta cauza C-402/09 numai de către instanța care a solicitat hotărârea preliminară nu poate fi primită, din moment ce Curtea Europeană de Justiție statuează de principiu, iar Constituția României (art. 148) obligă instanțele naționale române la aplicarea imediată și cu prioritate a dreptului comunitar, indiferent de ierarhia internă a actului normativ contrar tratatelor și regulamentelor comunitare.
În fine, nici critica privind acordarea dobânzii fiscale de 1% nu este întemeiată, din moment ce aceasta a fost solicitată prin cererea introductivă și cea care a solicitat și primit suma reprezentând taxa de poluare ce s-a restituit este reclamanta, astfel că în mod corect instanța a obligat la această dobândă, deoarece recurenta s-a aflat în culpă procesuală atunci când a solicitat o taxă contrară dreptului comunitar, reclamantul solicitând recuperarea unei plăți nedatorate și deci art. 124 din Codul de procedură fiscală era incident în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE N. în numele și pentru A.F.P.TG.N. împotriva sentinței civile nr. 1857/CF/4.12.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. A. și intimat-chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.04.2013.
PREȘEDINTE, C. P. | JUDECĂTOR, V. P. | JUDECĂTOR, C. Ș. |
GREFIER, V. Z. |
Red.s.D. S.
Red.d.r./tehnored.C.Șt./25.04.2013
VZ
Ex.2
| ← Pretentii. Decizia nr. 1578/2013. Curtea de Apel BACĂU | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2152/2013.... → |
|---|
