Pretentii. Decizia nr. 1578/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1578/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 5804/110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1578/2013
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. C.
Judecător Olguța L. T.
Judecător M. G. B.
Grefier C. M.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Onești împotriva sentinței civile nr. 1790 din 19 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1790 din 19.11.2012 Tribunalul Bacău a admis cererea de chemare în judecată formulată reclamantul B. M. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Onești pe care a obligat-o la restituirea către reclamant a sumei de 4291 lei contravaloare taxă poluare,și la plata sumei de 39,90 lei contravaloare taxa de timbru și 1000 lei onorariu avocat și la plata dobânzii fiscale pentru taxă de poluare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a probat că a cumpărat din spațiul U.E., un autovehicul care a fost înmatriculat în țară .Pentru înmatriculare a plătit o taxă de poluare în valoare de 5972 lei conform deciziei emise de A.F.P. Onești.
Taxa a fost calculată în baza O.G. 50/2008. Instanța reține că această ordonanță impune o taxă de poluare care este o taxă cu efect echivalent a unei taxe vamale, încălcând în acest fel art. 110 din T.F.U.E. Se au în vedere cauzele T. C 402-2009 și N. respectiv C-236/2010 pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Se reține că această taxă încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor în spațiul european și ca urmare va admite cererea și va obliga ambele pârâte la plata către reclamant a sumei de 5972 lei taxă de poluare, dobânda fiscală aferentă acestei sume, și la plata sumei de 40,30 lei cheltuieli de judecată, respectiv c/v taxă de timbru. Obligarea la plată doar a A.F.P. Onești, ca instituție care a dispus plata taxei și care a încasat-o inițial ar fi fost insuficientă deoarece Administrația Fondului pentru Mediu este destinatara sumelor încasate cu acest titlu.
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pârâta Administrația Finanțelor Publice Onești au formulat recurs, în motivarea căruia a susținut următoarele:
Greșit a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile, în acest sens fiind de reținut decizia nr. 5191/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin O.U.G. nr. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, ordonanța intrând în vigoare la data de 1.07.2008, iar în aplicarea ei a fost aprobată H.G. nr. 686/2008.
A fost obligată în mod nejustificat la plata dobânzii fiscale, organul fiscal neavând posibilitatea restituirii unei sume calculate în baza unei legi în vigoare. Instanța putea doar să oblige organul fiscal doar la plata dobânzilor pentru restituirea sumei în termenul de 45 de zile de la data solicitării punerii în executare a hotărârii definitive și irevocabile.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele invocate de pârâte, curtea de apel constată următoarele:
În ceea ce privește lipsa plângerii prealabile, această instanță consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 întrucât nu este vorba de anularea unui act administrativ individual, ci de restituirea unei sume pe care reclamantul a considerat că a plătit-o fără temei legal. Potrivit art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Restituirea unei astfel de sume se face potrivit Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal aprobată prin Ordinul nr. 1899/ 2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice. Potrivit pct. 2 restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Codul de procedură fiscală. În cauză, este de reținut și decizia nr. 24 din 14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, la pct. 2 statuându-se că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, reclamantul a invocat neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 cauza C-402/09 T. împotriva României, statuând că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Sub aspectul dobânzii legale aplicabile sunt dispozițiile art. 124 alin. 1 din acest cod; pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Așadar, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, cu luarea în considerare a termenului prevăzut de art. 70 și a datei la care aceștia au solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare.
Față de cele ce preced, hotărârea recurată se impune a fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Onești împotriva sentinței civile nr. 1790 din 19 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. M. C. Olguța L. T. M. G. B.
pt. Grefier,
C. M.- aflată în C.O.
semnează prim-grefier
Red.s. – M. M.
Red.d.r. – G.M.C. - 29.04.2013
Tehnored. – G.M.C. – 29.04.2013
ex. 2
| ← Pretentii. Decizia nr. 3208/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 1670/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
