Pretentii. Decizia nr. 1843/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1843/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 1620/103/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 1843/2013
Ședința publică de la data de 25 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător L. M.
Judecător M. V. C.
Grefier F. B.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice R. împotriva sentinței civile nr.1706/CF/06.11.2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat de pârâta Administrația Finanțelor Publice R. este la primul termen de judecată, iar în ce privește regularitatea acestuia, constată că este declarat și motivat în termen legal și scutit de plata taxei de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997. Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 1706/CF/06.11.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul N. a admis acțiunea formulată de reclamantul I. A. și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice R. să restituie reclamantului suma de 4095 lei, achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală. Totodată a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice R. sumele de bani la care aceasta a fost obligată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat din spațiul comunitar un autoturism second hand, pentru înmatricularea căruia a plătit suma de 4095 lei, cu titlu de taxă de poluare.
Reclamantul a invocat faptul că taxa instituită prin OUG nr. 50/2008 contravine art. 90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, care stipulează că „ nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Instanța de fond a constatat că în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Instanța de fond a reținut jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunităților Europene referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 90 și în special hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție, în cauza C-402/09 T. vs. statul român, în care a stabilit că „Taxa pe poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii”. Astfel, această reglementare are ca efect să descurajeze importul și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre. A reținut și hotărârea pronunțată în cauza N. vs. Statul român, prin care Curtea a analizat toate formele ulterioare ale O.U.G. nr._ și în care a stabilit că toate variantele O.U.G. nr. 50/2008 sunt incompatibile cu art. 110 din TFUE.
Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de către reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, a dispus restituirea taxei.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat, respectiv dobânda prevăzută de art. 124 din O.G. nr. 92/2003.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, instanța a reținut că suma la plata căreia a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice R. a fost încasată de aceasta, însă a fost virată chematei în garanție, potrivit art.1 din OUG nr.50/2008, taxa de poluare constituind venit la bugetul F. Pentru Mediu. Cum chemata în garanție este beneficiara finală a taxei de poluare gestionată de pârâtă, și cum în cauză s-a constat caracterul nelegal al taxei, și s-a dispus obligarea pârâtei la plată, instanța a admis cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice R..
În motivarea recursului arată că prezenta reglementare a taxei de poluare nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, că obligația de armonizare a legislației interne cu cea europeană revine exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești, că textul de lege în discuție nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu și că un alt temei pentru ca această taxă de poluare achitată în anul 2009 să nu fie restituită îl constituie și decizia Curții Europene din 07.04.2011.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Curtea îl găsește ca fiind nefondat, din următoarele considerente:
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, s-a pronunțat în cauza C-402/2009, respectiv cauza T., urmare a întrebării preliminare adresată de Tribunalul Sibiu, în sensul că, dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în România care este stat membru al Uniunii, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat al unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională și că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea a examinat pentru a verifica dacă taxa impusă de O.U.G. nr.50/2008 creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și cele similare prezente deja pe teritoriul României, dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse cu ocazia acelei înmatriculări taxei în cauză și în al doilea rând a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național, anterior intrării în vigoare a taxei, respectiv 1 iulie 2008.
Cu privire la primul aspect, Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii, întrucât ia în considerare la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
Cu privire la cel de-al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constatat că reglementarea română, în speță O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehicule similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, se reține din Hotărârea CJCE că reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre și chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod a importului de vehicule de ocazie.
Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor, însă cu toate acestea chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Interpretarea dată de Curte este general obligatorie, acest aspect reținându-se din faptul că în cazul în care pe rolul CJCE se află deja o acțiune în pronunțarea unei hotărâri preliminare similară vizând soluționarea aceleiași probleme de drept, instanța națională are trei posibilități: să aștepte pronunțarea unei hotărâri de către CJCE cu privire la acea acțiune (situația din cauza dedusă judecății), să introducă o nouă acțiune în pronunțarea unei hotărâri preliminare având același obiect sau să continue judecata cauzei fără a aștepta pronunțarea hotărârii CJCE.
Raportat la cele expuse, Hotărârea CJCE în cauza C-402/2009 este obligatorie pentru instanțele române.
În raport și de această decizie, instanța de recurs constată că în mod corect instanța de fond a reținut că O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (actualmente art. 110 TFUE), că suma plătită de reclamant nu este datorată potrivit legislației comunitare și că taxa trebuie restituită.
Pentru cele ce preced, reținând că nu se relevă motive care să atragă reformarea sentinței, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice R. împotriva sentinței civile nr.1706/CF/06.11.2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. A. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 Aprilie 2013.
Președinte, V. S. | Judecător, L. M. | Judecător, M. V. C. |
Grefier, F. B. |
Red.sent.S.U.
Red.dec.rec.L.M.13 mai 2013
Tehnored.Fl.B. 13 mai 2013
2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 774/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 2189/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
