Pretentii. Decizia nr. 2189/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2189/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 667/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2189/2013
Ședința publică de la data de 23 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. B.
Judecător M. G. C.
Judecător Olguța L. T.
Grefier A. R.
*********************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Tg. N. împotriva sentinței civile nr.1575/CF din 05.10.2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei intimata-reclamantă a depus concluzii scrise, după care:
Instanța constată că recursul promovat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Tg. N. este la primul termen de judecată, iar în ce privește regularitatea acestuia, constată că este declarat și motivat în termen legal și scutit de plata taxei de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997. Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului N. sub nr._ reclamanta E. L. A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG. N., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea taxei de poluare în cuantum de 6464 lei, actualizată cu indicele de inflație, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că a achiziționat un autoturism second-hand provenit din Uniunea Europeană (unde a fost înmatriculat inițial) și pentru a putea înmatricula acest autovehicul în țară, a fost obligată reclamanta să achite taxa arătată mai sus conform dispozițiilor O.U.G. 50/2008. Reclamanta a susținut, în esență, că taxa percepută în temeiul O.U.G. 50/2008, este contrară art. 90 din T.C.E., care interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Având în vedere prioritatea aplicării normelor dreptului comunitar față de dreptul național, consacrată de art. 11 și 148 din Constituție, de Legea nr. 157/2005 și de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, se solicită a se constata natura discriminatorie a taxei achitată de reclamantă și a se dispune restituirea sumei și a dobânzii fiscale aferente.
Prin sentința civilă nr. 1575/CF/2012 pronunțată de Tribunalul N. s-a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Târgu N., precum și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă, în sensul că a fost obligată pârâta A.F.P. Târgu N. să restituie reclamantei suma de 6464 lei, precum și dobânda fiscală aferentă calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală. De asemenea a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei sumele de bani la care aceasta a fost obligată către reclamantă. A mai fost obligată pârâta la plata sumei de 1339,30 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că taxa a fost percepută în baza unor dispoziții legale care încalcă dispozițiile art. 90 din T.C.E., sens în care s-a pronunțat și CJUE în mai multe decizii, în care s-a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE. În aceste condiții, instanța de fond a constatat că suma plătită de reclamant se impune a fi restituită, iar pentru repararea integrală a prejudiciului, se impune și acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală.
Împotriva hotărârii tribunalului a formulat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice a jud. N. pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N..
Recurenta a invocat dispozițiile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, respectiv că după . nu mai poate fi vorba despre o discriminare în condițiile în care conf. art.4 din actul normativ menționat toate vehiculele care intră în parcul auto național sunt obligate la plata taxei pe emisiile poluante. A arătat că prin noul act normativ se elimină orice posibilă formă de discriminare. A criticat recurenta sentința tribunalului cu privire la modalitatea soluționării fondului sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor comunitare, că Decizia CJCE pronunțată în cauza C-402/09, avută în vedere de către instanță, nu are aplicabilitate în cauză fiind obligatorie pentru instanța de trimitere dar numai în privința litigiului în cadrul căruia a fost formulată chestiunea prejudicială, prezentei cereri de restituire a taxei de poluare stabilită în conformitate cu alte prevederi legale decât cele ale OUG nr.50/2008 în forma în care a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr.327/25.04.2008 fără modificările intervenite prin OUG nr.208/2008 și OUG nr.218/2008 nu îi sunt incidente efectele Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C – 402/09 T.. De asemenea s-a mai invocat că instanța de fond în mod greșit a acordat dobânda fiscală de 0,1% zi conform art.124 C.pr.fiscală deoarece singura prevedere din Codul de pr. fiscală în temeiul căreia contribuabilii pot solicita dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget este art.124, iar situația dedusă judecății nu se încadrează în aceste prevederi. Mai solicită recurenta reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat având în vedere complexitatea redusă a cauzei.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, încadrabile în dispozițiile art. 304 pct.(9) și 3041 Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursul de față este fondat în limitele și pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În ceea ce privește interpretarea și aplicarea O.U.G. 50/2008 modificată, raportat la art. 110 din T.F.U.E. și incidența hotărârii preliminare pronunțate de C.J.U.E. în cauza C-402/09 – T. împotriva României, curtea constată următoarele:
Specificul situației în speță este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite aplicarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, deși raportate la forma inițială a O.U.G. nr.50/2008, anterioară datei de 14 decembrie 2008, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Această opinie a Curții de Justiție a fost confirmată și prin hotărârea pronunțată în Cauza C-263/10 – N. împotriva României, în care au fost analizate reglementările ulterioare, care au modificat O.U.G. 50/2008, respective O.U.G. nr. 208/2008, nr. 218/2008 și nr. 7/2009, curtea stabilind că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978, unde s-a decis că, eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa, s-a statuat că "orice judecător național, sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar și de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție, eventual contrară a legii naționale".
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).
Din această perspectivă, curtea constată că tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de o manieră care să recunoască particularului dreptul său de a nu-i fi impusă o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a unui autoturism second-hand importat dintr-un stat membru al Uniunii.
Cât privește invocarea dispozițiilor din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dispozițiile invocate nu au aplicabilitate în cauză, deoarece nu sunt aplicabile situațiilor juridice care au luat naștere anterior intrării în vigoare a acesteia. Legea nr.9/2012 are aplicabilitate pentru situațiile juridice, care au luat naștere de la momentul intrării acesteia în vigoare, dispozițiile pe care le cuprinde neavând efect retroactiv. Conform dispozițiilor art.15, alin.2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, consacrând principiul neretroactivității legii civile, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Legea civilă dispunând numai pentru viitor, nu are putere retroactivă, pentru trecut. Legea se aplică numai faptelor petrecute în intervalul de timp de la . și până la ieșirea sa din vigoare, nu faptelor petrecute anterior intrării ei în vigoare.
Cât privește critica privitoare la dobânda fiscală, nici aceasta nu este întemeiată, instanța de recurs reține că intimata reclamantă are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, prin urmare și la folosul nerealizat, potrivit art.1084 raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, text conform căruia „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.(2) sau la art. 70, după caz”, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.
În ce privește motivul de recurs privind reducerea cheltuielilor de judecată, respectiv a sumei de 1300 lei reprezentând onorariu de avocat, curtea reține că acesta este fondat, întrucât cauza dedusă judecății nu are o complexitate deosebită, iar munca efectivă îndeplinită de avocat în dosar a fost redusă, motiv pentru care în raport cu art. 274 alin. 3 C.pr.civ., curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C.pr.civ. raportat la art. 3041 C.pr.civ., să admită recursul și să modifice în parte sentința recurată, în sensul că va obliga pârâta la plata a sumei de 339,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă în loc de 1339,3 lei; vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Tg. N. în contradictoriu cu intimata-reclamantă E. L. A. cu domiciliul în Târgu N., .. B 13, ., . și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu împotriva sentinței civile nr.1575/CF din 05.10.2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâta AFP Tg. N. și chemata în garanție să plătească reclamantului suma de 339,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în loc de 1339,3 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință azi 23 mai 2013.
Președinte, M. G. B. | Judecător, M. G. C. | Pt. Judecător, Olguța L. T. aflată în C.O. semnează Președintele instanței |
Grefier, A. R. |
Red.sent.M. I.
Tehno.red.dec.rec. B.M.G. – 21.06.2013
3ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 1843/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 1868/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
