Pretentii. Decizia nr. 3865/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3865/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 2960/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 3865/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V. C.-președinte instanță
Judecător V. S.-președinte secție
Judecător L. M.-vicepreședinte instanță
Grefier M. A.
*******************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău împotriva sentinței civile nr. 783 din 22 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant H. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Totodată, constată că se impune modificarea conceptului de citare în raport de dispozițiile H.G. nr. 520/2013, în sensul că în calitate de recurentă-pârâtă va figura Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău.
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău, a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr._ reclamantul H. C., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BACĂU, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 6.324 lei,achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și a dobânzii fiscale aferente calculate potrivit art. 124 Cod procedură fiscală.
În motivarea acțiunii s-a arătat că a achiziționat un autoturism second-hand, provenit din Uniunea Europeană ( unde a fost înmatriculat inițial )și pentru a putea înmatricula acest autovehicul în țară, a fost obligat să achite o taxă în cuantum de 6.324 lei,conform dispozițiilor O.U.G. 50/2008.
Reclamantul a susținut, în esență, că taxa percepută în temeiul O.U.G. 50/2008, este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene, care interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Având în vedere prioritatea aplicării normelor dreptului comunitar față de dreptul național, consacrată de art. 11 și 148 din Constituție, de Legea nr. 157/2005 și de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, se solicită a se constata natura discriminatorie a taxei achitată de reclamant și a se dispune restituirea sumei și a dobânzii fiscale aferente.
Prin sentința civilă nr. 783/22.03.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, s-a admis acțiunea reclamantului în sensul că a fost obligată pârâta A.F.P. Bacău să restituie reclamantului suma de 6.324 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda fiscală, prevăzută de art. 124 alin.2 raportat la art. 70 Cod procedură fiscală.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că taxa a fost percepută în baza unor dispoziții legale care încalcă dispozițiile art. 90 din T.F.U.E., sens în care s-a pronunțat și CJUE în mai multe decizii, printre care Cauza C – 402/09 T. vs. Statul Român Justiție, în care s-a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare și că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Tribunalul a avut în vedere că taxa achitată de reclamant a fost percepută în temeiul dispozițiilor Legii nr. 9/2012 și, procedând la analiza acestor dispoziții din legislația internă prin raportare la dispozițiile din dreptul comunitar, a stabilit că, reglementarea națională, respectiv legea nr. 9/2012, în forma modificată prin OUG nr. 1/2012 ( care suspendă aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. (i), art. 4 alin. 2 și art. 5 alin.1 din Legea 9/2012), menține discriminarea constatată de CJUE în cauzele T. vs. Statul Român și N. vs.. Statul Român între proprietarii de autovehicule înmatriculate deja în România și cei care înmatriculează autovehicule ce au fost înmatriculate anterior într-un stat membru al Uniunii Europene.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că suma plătită de reclamant se impune a fi restituită, iar pentru repararea integrală a prejudiciului, se impune și acordarea dobânzii fiscale, calculată conform art. 124 alin.2 raportat la art. 70 Cod procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Bacău, care a invocat nelegalitatea soluției pentru motive încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Concret, recurenta susține că instanța de fond nu a avut în vedere că taxa în discuție a fost percepută legal, în temeiul unei reglementări interne care nu contravine normelor de drept comunitar, respectiv Legea nr. 9/2012, care a înlăturat discriminarea constatată anterior de CJUE în cauzele menționate de instanța de fond.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, curtea constată nefondat recursul, pentru următoarele argumente:
Taxa pe poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.
OUG 50/2008 a fost abrogata prin legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei.
Potrivit art.1 din OUG 1/2013, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Rezultă, așadar că în prezent, ca urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 a art. 4 din lege, taxa este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate in România și care sunt deja in circulație.
În acest context, instanța de fond a stabilit în mod temeinic și justificat că taxa impusă prin Legea 9/2012, modificată prin OUG 1/2013 menține discriminarea constatată de CJUE în cauzele T. vs. Statul Român și N. vs.. Statul Român, dispoziția legală internă fiind contrară art. 110 din TFUE.
O atare analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite aplicarea respectivei norme interne.
C.J.U.E. a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, deși raportate la forma inițială a O.U.G. nr.50/2008, anterioară datei de 14 decembrie 2008, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Această opinie a Curții de Justiție a fost confirmată și prin hotărârea pronunțată în Cauza C-263/10 – N. împotriva României, în care au fost analizate reglementările ulterioare, care au modificat O.U.G. 50/2008, respective O.U.G. nr. 208/2008, nr. 218/2008 și nr. 7/2009, curtea stabilind că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978, unde s-a decis că, eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa, s-a statuat că "orice judecător național, sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție, eventual contrară a legii naționale".
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).
Argumentele anterior expuse își mențin valabilitatea și în cazul taxei pentru emisiile poluante, reglementată de Legea 9/2012, modificată prin OUG 1/2013, astfel că instanța de fond s-a pronunțat în mod legal în sensul admiterii cererii de restituire a taxei.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.(1), raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău cu sediul în Bacău, .. 1-3, județ Bacău împotriva sentinței civile nr. 783 din 22 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant H. C., cu domiciliul în Bacău, C-lea Bîrladului nr. 46 B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Octombrie 2013.
ptr.Președinte, M. V. C. plecat în delegație, Vicepreședinte instanță, L. M. | Judecător, V. S. | Judecător, L. M. Grefier, M. A. |
Red. sent. de fond L.S.
Red/tehnored. decizia recurs V.S.
MA/12.11.2013/2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1868/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 3371/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
