Pretentii. Decizia nr. 2122/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2122/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 6951/110/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 2122/2013
Ședința publică de la 21 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. P. - judecător
Judecător: V. P.
Judecător: C. Ș.
Grefier: L.-D. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre judecare recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău, în numele Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bacău, împotriva sentinței civile nr. 1350 din 03 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău, în numele Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bacău este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău, în numele Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bacău a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA:
- deliberând –
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1350/03 Octombrie 2012 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Bacău și Administrația F. pentru Mediu și, în consecință, s-a respins acțiunea față de aceste pârâte.
A admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. BISTRIȚA S.A în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Bacău și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Bacău să restituie reclamantei suma de 2.697 lei reprezentând taxă pe poluare și dobândă fiscală din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile calculate de la data înregistrării cererii de restituire și până la data restituirii efective și 1.043,3 lei cheltuieli de judecată.
A dispus anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/31.05.2011 emisă de Administrația Finanțelor Publice Bacău.
S-a admis cererea de chemare în garanție a pârâtei Administrația F. pentru Mediu și a obligat chemata în garanție să vireze în contul pârâtei Administrația Finanțelor Publice Bacău suma de 2.697 lei încasată cu titlu pe taxă de poluare și dobândă fiscală din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile calculate de la data înregistrării cererii de restituire și până la data restituirii efective și 1.043,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău și Administrația F. pentru Mediu, într-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat este suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice”. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ”se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitatului în termenul legal”.
Analizând actul atacat de reclamantă și chitanța de plată, instanța a reținut că decizia de calcul a fost emisă de Administrația Finanțelor Publice Bacău, nefiind stabilite raporturi juridice fiscale directe între reclamantă, Direcția G. a Finanțelor Publice și Administrația F. pentru Mediu.
Cu privire la fondul acțiunii, în fapt, la data de 11.05.2011 reclamantul a cumpărat autovehiculul marca MERCEDES BENZ Tip 412D-KA//SRINTER categ auto M2 . WDB9044631P745318, neînmatriculat în România, înmatriculat în Germania la data de 03.02.1998. Pentru înmatricularea autoturismului pentru prima dată în România organul fiscal a stabilit în sarcina contribuabilului obligația de plată a unei taxe de 15.377 lei, taxă achitată conform extrasului de cont fila 7 dosar.
Taxa pe poluare reprezintă un impozit intern, trebuind a fi examinată în raport cu articolul 110 TFUE, care are ca obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, instanțele naționale fiind obligate să aplice norma comunitară, și să soluționeze litigiile având ca obiect impozitele interne cu respectarea interpretării Curții asupra articolului 110 TFUE. Aplicarea cu prioritate a normelor dreptului comunitar, prin ignorarea legislației naționale contrară acestora, în speță O.U.G. nr. 50/2008 constituie un principiu al dreptului comunitar, stabilit odată cu hotărârea pronunțată în cauza C-106/77, Simmenthal.
Prin hotărârea pronunțată pe 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, Curtea de Justiție a dispus că art.110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea a decis astfel:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Curtea a reținut că, subsecvent pronunțării hotărârii în afacerea T., Guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă între varianta inițială a taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr. 50/2008 și variantele ulterioare (par. 27)., hotărârea confirmând faptul că toate variantele taxei de poluare sunt incompatibile cu art. 110 TFUE.
Prin Hotărârea T. citată mai sus, Curtea a stabilit cu valoare de principiu că o reglementare națională care impune un impozit intern aplicabil vehiculelor de ocazie importate dintr-un stat membru trebuie 1) să nu depășească valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare; și 2) să nu aibă o valoare atât de mare, așa încât, raportat la reglementările anterioare reglementării evaluate în dosar descurajează importurile fără a descuraja și achizițiile de vehicule de ocazie deja existente pe piața națională.
Față de incompatibilitatea normelor cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 instanța a reținut faptul că decizia de calcul a taxei pe poluare nu are fundament juridic.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, în raport de dispozițiile articolului 124 Cod procedură fiscală, având în vedere principiul restituirii in integrum a sumei achitate fără bază legală, cererea a fost găsită fondată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Finanțelor Publice Bacău, în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, fiind îndeplinite dispozițiile art. 63 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, față de art. 274 Cod procedură civilă, și față de culpa procesuală a pârâtei, aplicarea normelor comunitare intrând și în sarcina autorităților administrative, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 1.043,3 lei, reprezentând cheltuieli necesare desfășurării procesului, taxă timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bacău.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
În motivarea recursului recurenta arată că în cauză decizia de calcul a fost emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bacău iar acest organ fiscal nu a fost citat la fondul cauzei.
Că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 207 din Codul de procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, că potrivit art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, precum și că statul nostru - prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României la U.E. - și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare, însă taxa de poluare nu este contrară normelor comunitare.
În ceea ce privește art. 90 din Tratat, trebuie reținut că C.J.C.E. a apreciat, cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi și C-333/2005 N., ,,că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de . legii privind taxele de poluare nu este relevantă". În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență, între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv, și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută, cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Așa cum rezultă din cuprinsul O.U.G. nr. 50/2008, actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate ale art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE.
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului cumpărat de reclamant este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumpărat de reclamant, scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului, exigențele stipulate de C.J.C.E. cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi și C-333/2005 N. sunt respectate.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut o situație de fapt în conformitate cu probele administrate și, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, o corectă aplicare a legii, cu respectarea atât a principiului supremației Constituției și respectării legilor consacrat prin art. 1 (5) din Constituția României, cât și al priorității dreptului Uniunii Europene, principiu consacrat prin art. 141 (2) și (4) din Constituția României.
Cu privire la primul motiv de recurs, în cauză nu se contestă un act administrativ emis de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bacău, ci se solicită restituirea de la bugetul de stat a unei taxe achitate cu aplicarea greșită a legii. Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bacău este o structură funcțională, fără personalitate juridică, din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Bacău, citarea în cauză a recurentei în cadrul căreia structura funcțională își exercită atribuțiile, pentru restituirea unei sume de la bugetul de stat contribuabilului îndreptățit, statul fiind reprezentat, potrivit art. 17 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică, critica recurentei sub acest aspect nu este fondată.
Referitor la al doilea motiv de recurs privind excepția inadmisibilității acțiunii promovate de reclamant, nici acesta nu se fondează.
Astfel, reclamantul a solicitat restituirea sumei de 2.697 lei achitată la bugetul de stat ca urmare a greșitei aplicări a dispozițiilor legale (în sensul prevăzut de art. 148 (2) din Constituția României).
Potrivit art. 117 lit. d din Codul de procedură fiscală, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie la cererea contribuabilului, conform procedurii prevăzute de lege.
Cum recurenta a refuzat restituirea sumei pretinse de reclamant, acesta are deschisă calea valorificării drepturilor sale în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 în condițiile art. 11 alin. 1 lit. b din acest act normativ, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, invocată de recurentă, nefiind incidentă în cazul refuzului soluționării cererii, o astfel de procedură putând fi, eventual justificată, doar în condițiile emiterii unei decizii de restituire conform Ordinului nr. 1899/2004, dacă nu sunt incidente dispozițiile dreptului Uniunii Europene așa cum sunt ele consacrate de Curtea de Justiție în cauza Metallgesellschaft și Hoedist și reținute de prima instanță.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 24/14.11.2011 pronunțată în procedura recursului în interesul legii.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 90 din TCE (art. 110 din TFUE) nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În cauză, prin O.U.G. nr. 50/2008 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, obligația plății acestei taxe, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din același act normativ, intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Deși prin acest act normativ se instituie criterii de taxare obiective privind stabilirea taxei de poluare, acesta lasă în afara obligației de plată a taxei de poluare autoturismele deja înmatriculate în România la . acestui act normativ și astfel, comercializarea autovehiculelor second-hand pe piața internă fiind posibilă fără plata acestei taxe care se aplică comercializării, pe aceiași piață, autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru.
Sub acest aspect taxa de poluare aplicabilă în cazul autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru, reprezintă un impozit intern indirect, în sensul prevăzut de Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, de natură a împiedica circulația mărfurilor între statele membre ale Uniunii Europene, măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană second-hand fiind de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană de Justiție, atât în cauza T. cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Referitor la conformitatea cu legislația europeană a normelor metodologice, constatată de expertul D.C TAXUD, acestea privesc modul de stabilire a taxei de poluare, expertul nu a analizat conformitatea taxei în raport cu proveniența autovehiculelor second-hand, și chiar dacă ar fi existat o analiză explicită a acestei împrejurări, aceasta este inoperantă în raport de recentele hotărâri preliminare ale Curții Europene de Justiție, respectiv cauzele T. și N..
Recurenta invocă hotărârea Curții Europene de Justiție în cauzele Nadasti și N., însă și aceste hotărâri se referă la alte situații decât cele din cauzele T. și N. prin care s-a interpretat dispozițiile art. 110(90) din TFUE, și care au fost reținute de instanța de recurs. Astfel taxa de poluare încalcă dreptul european nu prin cuantumul stabilit prin lege și normele de aplicarea a acesteia ci prin aceea că descurajează punerea în circulație în statul membru a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În consecință, față de considerentele ce preced instanța, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău, în numele Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bacău, cu sediul în Bacău, .. 1-3, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 1350 din 03 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. T. BISTRIȚA S.A. Bacău, cu sediul în Bacău, ., județul Bacău și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, V. P. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, L.-D. D. |
Red. s. M. O.
Tehnored. d.r. V. P.
L.D.D. – ex. 2
L.D.D. – 03 iunie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 620/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 3341/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
