Pretentii. Decizia nr. 2263/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2263/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 256/103/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 2263/2013
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M.-vicepreședinte instanță
Judecător M. V. C.-președinte instanță
Judecător V. S.
Grefier M. A.
**********************************
Pe rol fiind soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurentele-pârâte Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N. și Direcția G. a Finanțelor Publice N., împotriva sentinței civile nr. 92/CF/22.01.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant F. A. prin SPRL D. și D. și intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză sunt promovate două recursuri, de către Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N. și respectiv, de către Direcția G. a Finanțelor Publice N. declarate și motivate în termen, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997.
Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului N. sub nr._ reclamantul F. A., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PIATRA N., DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE N., S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.473,79 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, precum și a dobânzii legale aferente, prevăzută de OG 9/2000.
În motivarea acțiunii s-a arătat că a achiziționat un autoturism second-hand, provenit din Uniunea Europeană (unde a fost înmatriculat inițial) și pentru a putea înmatricula acest autovehicul în țară, a fost obligat să achite o taxă de primă înmatriculare în cuantum total de 3.473,79 lei, conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 – 214 ind. 3 Cod fiscal.
Reclamantul a susținut, în esență, că taxa percepută în temeiul prevederilor menționate, este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene, care interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Având în vedere prioritatea aplicării normelor dreptului comunitar față de dreptul național, consacrată de art. 11 și 148 din Constituție, de Legea nr. 157/2005 și de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, se solicită a se constata natura discriminatorie a taxei achitată de reclamant și a se dispune restituirea sumei și a dobânzii fiscale aferente.
Prin sentința civilă nr. 92/CF/22.01.2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, s-a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei A.F.P. Piatra N., s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. N., iar pe fond s-a admis acțiunea reclamantului, în sensul că au fost obligate pârâtele A.F.P. Piatra N. și A.F.M. să restituie reclamantului suma de 3.473,79 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda aferentă, calculată conform art. 124 și 70 Cod procedură fiscală.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că taxa a fost percepută în baza unor dispoziții legale care încalcă dispozițiile art. 90 din T.F.U.E., sens în care s-a pronunțat și CJUE în mai multe decizii, și a constatat că există o discriminare între autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei de primă înmatriculare și că art.90 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări într-un stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că suma plătită de reclamant se impune a fi restituită de pârâtele Administrația Finanțelor Publice Piatra N. și A.F.M.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice Piatra N. și Direcția G. a Finanțelor Publice N. – în nume propriu și în numele Statului R., prin Ministerul Finanțelor Publice, care au criticat soluția instanței de fond, ca fiind nelegală.
Recurenta A.F.P. Piatra N. a susținut că în mod greșit s-a admis acțiunea reclamantului, prin soluția dată fiind încălcate dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituția României. Concret, actul normativ ce reglementează taxa de primă înmatriculare este Legea nr. 571/2003, respectiv art. 2141 – 2143, texte ce nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii.
Această reglementare, în opinia recurentei, nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, taxa fiind aplicată tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România.
Recurenta D.G.F.P. N. a invocat că se impunea admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, atât în ce o privește, cât și pentru S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că raportul juridic dedus judecății s-a născut între contribuabilul reclamant și organul fiscal care a perceput taxa, respectiv A.F.P. Piatra N..
Pe fondul cauzei, aceeași recurentă invocă faptul că în speță erau incidente dispozițiile Legii 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, care a înlăturat discriminarea între mașinile second – hand provenite din România și cele provenite din spațiul comunitar; sub un alt aspect, recurenta consideră că nu se poate reține o discriminare între proprietarii de autovehicule ce solicită înmatricularea nici din perspectiva OUG 50/2008, având în vedere jurisprudența CJUE, iar Decizia Curții Europene din Cauza C-402/09 nu are incidență în speță, fiind obligatorie doar pentru instanța de trimitere, în respectivul litigiu în care a fost formulată chestiunea prejudicială, decizia menționată examinând conformitatea legii interne într-o altă formă decât cea aplicabilă în prezentul litigiu.
Ultima critică privește dobânda fiscală acordată de instanța de fond, recurenta susținând că situația dedusă judecății nu se încadrează în nici una din situațiile reglementate de art. 124 Cod procedură fiscală.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, încadrabile în dispozițiile art. 304 pct.( 9) Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursurile de față sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În ce privește cadrul procesual, curtea constată că prin sentința recurată s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. N., iar din considerentele sentinței rezultă că obligația de restituire a taxei a fost stabilită în sarcina pârâtelor Administrația Finanțelor Publice Piatra N. și A.F.M., ceea ce exclude o obligație a Statului R., prin M.F.P. față de reclamant.
Pe fondul cauzei se impun următoarele observații:
Taxa specială, denumită "taxă de primă înmatriculare" este prevăzută de dispozițiile art. 2141, 2142 și 2143 din Legea nr. 571/2003, introduse prin Legea nr. 343/2006, modificată prin O.U.G. nr. 110/2006, fiind stabilită în sarcina proprietarilor de mașini "cu ocazia primei înmatriculări în România".
Pe de altă parte, art. 90 din Tratatul ce instituie Comunitatea Europeană, reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării libertății de circulație a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, regula prevăzută fiind că toate statele membre trebuie să se abțină în a institui, respectiv - sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competență, atunci când dă efect direct dispozițiilor comunitare (art. 90 din Tratat), să aplice procedurile naționale de așa manieră, încât drepturile prevăzute în Tratat să fie efectiv și pe deplin protejate.
C.J.C.E s-a pronunțat, în cauza "Nádasdi și Németh" în sensul că o taxă de înmatriculare impusă autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru - este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat.
Din această perspectivă, curtea constată că tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de o manieră care să recunoască particularului dreptul său de a nu-i fi impusă o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a unui autoturism second-hand importat dintr-un stat membru al Uniunii.
Pe cale de consecință, în considerarea acestor argumente, curtea constată că nu pot fi reținute criticile pârâtei A.F.P. Piatra N., ce vizează legalitatea taxei percepute.
În ce privește criticile de fond din cel de-al doilea recurs, curtea constată că taxa în discuție a fost încasată la data de 29.06.2007, în temeiul dispozițiilor art. 2141, 2142 și 2143 din Legea nr. 571/2003, introduse prin Legea nr. 343/2006, modificată prin O.U.G. nr. 110/2006 și care au fost apreciate ca fiind o reglementare contrară normelor comunitare; așadar nu sunt aplicabile prevederile art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008, invocate de recurenta-pârâtă noua taxă de poluare, prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 fiind stabilită pe alte principii decât taxa anterioară, având alt mod de calcul și altă destinație.
De altfel, aplicarea în speță a dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.50/2008, ar aduce atingere principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 15 al. 2din Constituție, întrucât acest act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior intrării sale în vigoare.
Aceleași argumente sunt valabile și în ceea ce privește incidența în speță a dispozițiilor Legii 9/2012, care nu poate avea aplicabilitate pentru taxa achitată de reclamant la data și în condițiile mai sus arătate.
În ce privește dobânda criticată de recurentă, Curtea constată, de asemenea, că sunt nefondate criticile din recurs, având în vedere că prin sentință nu s-a stabilit nici o obligație de plată a dobânzii fiscale, cu motivarea că OG 9/2000 este în prezent abrogată și nici nu ar fi fost aplicabilă unei creanțe de natură fiscală.
Față de considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile ambelor recurente, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile de față, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de către recurentele-pârâte Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N., cu sediul în loc. Piatra N., . bis, jud. N. și de către Direcția G. a Finanțelor Publice N., cu sediul în loc. Piatra N., . bis, jud. N. împotriva sentinței civile nr. 92/CF/22.01.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant F. A. prin SPRL D. și D. cu sediul în București, .. 41, ., . și intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5 și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294 Corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2013.
Președinte, L. M. | Judecător, M. V. C. | Judecător, V. S. |
Grefier, M. A. |
Red. sent. fond N. T.
Red/tehnored. decizia recurs M.V. C.
Tehnored. M.A./ 2 ex.
21.06.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2261/2013.... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2519/2013.... → |
|---|
