Pretentii. Decizia nr. 4193/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4193/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 2199/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Decizia nr. 4193/2013
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P. - judecător
Judecător C. Ș.
Judecător C. Ș.
Grefier E. S.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele Administrației Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 399 din 08 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile au fost lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul ca fiind declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurentă, iar cauza se află în stare de judecată, instanța a reținut dosarul în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă 399/08 Februarie 2013 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP și în parte acțiunea formulată de reclamanta reclamanta M. N. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice B., Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău și Administrația F. pentru Mediu, a obligat pârâta AFP B. să restituie reclamantei suma de 3017 lei cu dobândă fiscală începând cu data de 19.04.2012 și până la achitare și 39 lei cheltuieli de judecată.
A respins ca neîntemeiată acțiunea față de pârâta AFM.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a cumpărat din UE un autoturism, înmatriculat în țara de origine.
Pentru prima înmatriculare în România a fost obligata să achite taxa instituită de OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, reclamanta criticând faptul că norma internă încalcă norma comunitară respectiv TFUE.
Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în cauza C-402/2009 printr-o hotărâre preliminară în ceea ce privește art.90 CE.
În aplicarea dispozițiilor art.148 din Constituția României, instanta a constatat că norma internă în baza căreia reclamanta a achitat taxa ce formează obiectul cauzei încalcă dispozițiile art.90 (actualul art.110) din TFUE, deoarece art.110 se opune ca un stat membru să instituie o taxă aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări, deoarece regimul fiscal descurajează cumpărarea unor autovehicule dintr-un alt stat membru, prin aceea că autovehiculelor fabricate în România nu li se aplică această taxă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția G. Finanțelor Publice Bacău pentru Administrația Finanțelor Publice B..
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului recurenta arată că susținerile invocate de reclamant privind regimul fiscal discriminatoriu instituit prin taxa de poluare sunt nu numai neîntemeiate ci și neconforme cu obiectul cauzei-restituirea taxei pentru poluare .
Subliniază faptul că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei în data de 25 iunie 2008 (formă care de altfel a și fost aprobată de Guvernul României) sunt conforme leu criteriile europene, așa cum a menționat și expertul D.G. TAXUD.
Este adevărat că potrivit art.90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, precum și că statul nostru - prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României la U.E. - și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare, însă taxa de poluare nu este contrară normelor comunitare.
În ceea ce privește art.90 din Tratat, trebuie reținut că C.J.C.E. a apreciat, cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în reunite C-290/2005 Nadasdi și C-333/2005 N., ,,că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de . legii privind taxele de poluare nu este relevantă". În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență, între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv, și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art.90 paragraf 1 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută, cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Așa cum rezultă din cuprinsul OUG nr.50/2008, actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate ale art.90 paragraf 1 din Tratatul CE.
In ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale până la data plății efective, potrivit dispozițiilor art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, rep. cu completările și modificările ulterioare ,,pentru sumele de restituit sau rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Astfel solicită ca instanța să constate că nu este îndeplinită această condiție, respectiv cererea nu a fost adresată organului fiscal ci direct instanței de judecată, iar instanța nu s-a pronunțat pe capătul de cerere principal, neexistând nici titlu de creanță.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut o situație de fapt în conformitate cu probele administrate și, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, o corectă aplicare a legii, cu respectarea atât a principiului supremației Constituției și respectării legilor consacrat prin art. 1 (5) din Constituția României, cât și al priorității dreptului Uniunii Europene, principiu consacrat prin art. 141 (2) și (4) din Constituția României.
Potrivit art. 90 din TCE (art. 110 din TFUE) nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În cauză, prin O.U.G. nr. 50/2008 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, obligația plății acestei taxe, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din același act normativ, intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Deși prin acest act normativ se instituie criterii de taxare obiective privind stabilirea taxei de poluare, acesta lasă în afara obligației de plată a taxei de poluare autoturismele deja înmatriculate în România la . acestui act normativ și astfel, comercializarea autovehiculelor second-hand pe piața internă fiind posibilă fără plata acestei taxe care se aplică comercializării, pe aceiași piață, autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru.
Sub acest aspect taxa de poluare aplicabilă în cazul autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru, reprezintă un impozit intern indirect, în sensul prevăzut de Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, de natură a împiedica circulația mărfurilor între statele membre ale Uniunii Europene, măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană second-hand fiind de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană de Justiție, atât în cauza T. cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Referitor la conformitatea cu legislația europeană a normelor metodologice, constatată de expertul D.C TAXUD, acestea privesc modul de stabilire a taxei de poluare, expertul nu a analizat conformitatea taxei în raport cu proveniența autovehiculelor second-hand, și chiar dacă ar fi existat o analiză explicită a acestei împrejurări, aceasta este inoperantă în raport de recentele hotărâri preliminare ale Curții Europene de Justiție, respectiv cauzele T. și N..
Recurenta invocă hotărârea Curții Europene de Justiție în cauzele Nadasti și N., însă și aceste hotărâri se referă la alte situații decât cele din cauzele T. și N. prin care s-a interpretat dispozițiile art. 110(90) din TFUE, și care au fost reținute de instanța de recurs. Astfel taxa de poluare încalcă dreptul european nu prin cuantumul stabilit prin lege și normele de aplicarea a cesteia ci prin aceea că descurajează punerea în circulație în statul membru a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește critica referitoare la dobânda fiscală la care a fost obligată pârâta recurentă nici aceasta nu se fondează. Astfel, potrivit art. 124 alin. 1 Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
În ceea ce privește data de la care recurenta a fost obligată la plata dobânzilor, este corectă susținerea acesteia raportată la legislația națională, aceasta însă omite că restituirea taxei este impusă de dispozițiile dreptului comunitar încălcate de Statul român prin stabilirea și perceperea unei taxe care încalcă dispozițiile art. 90 din TCE. În situația în care este dispusă înlăturarea consecințelor încălcării dreptului comunitar, această înlăturare trebuie să fie integrală, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat decizia în cazul C-107/10 (M. I.) și a stabilit ca dobânzile pot fi obținute pentru întreaga perioada în care contribuabilul nu a beneficiat de sumele la care era îndreptățit respectiv de la data la care plata a fost efectuată efectuata și pana la data restituirii efective a taxei achitate de reclamant.
În consecință, față de considerentele ce preced instanța, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele Administrației Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 399 din 08 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. N. și intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2013.
Președinte, V. P. | Judecător, C. Ș. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, E. S. |
Red.sent.L. S.
Red.d.r. V.P./22.11.2013
Tehnored. E.S. 2 ex.
26.11.2013.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4205/2013. Curtea de Apel BACĂU | Obligaţia de a face. Decizia nr. 4522/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
