Pretentii. Decizia nr. 823/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 823/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 24/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 823/2013
Ședința publică de la 22 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. – vicepreședinte instanță
Judecător L. A.
Judecător C. Ș.
Grefier M. A.
**********************************
Pe rol fiind soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Bacău împotriva sentinței civile nr. 1123/28.06.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant P. L. G. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză a promovat recurs Administrația Finanțelor Publice Bacău, recurs care este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997.
Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea formulată de reclamantul P. L. GHIROGHIȚĂ înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 4.01.2012, sub nr de dosar_ s-a solicitat, în contradictoriu cu AFP Bacău și chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu, obligarea pârâtelor la plata sumei de_ lei și dobândă fiscală până la data plății efective.
Prin sentința civilă nr.1123/28.06.2012 Tribunalul Bacău a admis acțiunea și a obligat pârâta AFP Bacău să restituie reclamantului suma de_ lei reprezentând taxă pe poluare, si dobânda fiscală calculată de la data de 18.02.2012 (ziua următoare expirării termenului de 45 de zile calculate de la data înregistrării cererii de restituire) și până la data restituirii efective și 39,3 lei cheltuieli de judecată.
A respins cererea de chemare în garanție a pârâtei Administrația F. pentru Mediu ca inadmisibilă.
A admis cererea de chemare în garanție a pârâtei Administrația F. pentru Mediu și a obligat chemata în garanție să vireze în contul pârâtei AFP Bacău suma de 15.377 lei încasată cu titlu pe taxă de poluare si dobânda fiscală calculată de la data de 18.02.2012 (ziua următoare expirării termenului de 45 de zile calculate de la data înregistrării cererii de restituire) și până la data restituirii efective și 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
În fapt, la data de 20.12.2011 reclamantul a cumpărat autoturismul marca VW Passat (declarație vânzare fila 7), neînmatriculat în România, înmatriculat în Italia la data de 18.10.2004 (conform certificatului de la fila 12). Pentru înmatricularea autoturismului pentru prima dată în România organul fiscal a stabilit în sarcina contribuabilului obligația de plată a unei taxe de_ lei, taxă achitată cu chitanța depusă la fila 4.
Taxa pe poluare reprezinta un impozit intern, trebuind a fi examinata în raport cu articolul 110 TFUE, care are ca obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență.
Instanțele nationale sunt obligate să aplice norma comunitară, si sa solutioneze litigiile având ca obiect impozitele interne cu respectarea interpretarii Curții asupra articolului110 TFUE. Aplicarea cu prioritate a normelor dreptului comunitar, prin ignorarea legislației naționale contrară acestora, în speță OUG 50/2008 constituie un principiu al dreptului comunitar, stabilit odata cu hotararea pronuntata in cauza C-106/77, Simmenthal.
Prin hotărârea pronunțată pe 7 aprilie 2011. în cauza C-402/09, Curtea de Justiție a dispus că art.110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea a decis astfel:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Curtea a reținut că, subsecvent pronunțării hotărârii în afacerea T., Guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă între varianta inițială a taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr. 50/2008 și variantele ulterioare (par. 27)., hotărârea confirmand faptul ca toate variantele taxei de poluare sunt incompatibile cu art. 110 TFUE.
Prin Hotararea T. citata mai sus, Curtea a stabilit cu valoare de principiu că o reglementare națională care impune un impozit intern aplicabil vehiculelor de ocazie importate dintr-un stat membru trebuie 1) să nu depășească valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare; și 2) să nu aibă o valoare atât de mare, așa încât, raportat la reglementările anterioare reglementării evaluate în dosar descurajează importurile fără a descuraja și achizițiile de vehicule de ocazie deja existente pe piața națională.
Față de incompatibilitatea normelor cuprinse în OUG 50/2008 instanța reține faptul că decizia de calcul a taxei pe poluare nu are fundament juridic, fiind întemeiată acțiunea de anulare a deciziei de calcul a taxei, lipsa temeiului legal atrăgând lipsa dreptului creditorului bugetar de a stabili în sarcina contribuabilului obligația de plată.
Din analiza actelor depuse la dosar și prin raportare la jurisprudența Curții în sensul caracterului ilegal al Ordonanței 50/2008, instanța reține ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 117 pentru admiterea acțiunii în pretenții. Astfel prestația contribuabilului are semnificația unei plăți, dovada acestui aspect fiind făcută prin chitanța depusă la fila 13. De asemenea este îndeplinită și condiția ca datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic, față de incompatibilitatea normei naționale care a instituit-o cu normele dreptului comunitar.
Susținerile pârâtei referitoare la abrogarea OUG 50/2008 și la procedura de restituire prevăzută de Legea 9/2012 nu sunt întemeiate, având în vedere faptul că temeinicia acțiunii trebuie analizată prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la data instituirii taxei și nu prin raportare la un text normative adoptat în cursul procesului.
In ceea ce privește cererea de obligare a pârâtelor la plata dobânzii legale, instanța reține că este întemeiată și sub acest aspect,în raport de dispozițiile articolului 124 Cod. pr. fiscală, având în vedere principiul restituirii in integrum a sumei achitate fără bază legală.
În ceea ce privește data de la care se poate dispune obligarea pârâtelor la plata dobânzii fiscale, față de dispozițiile art. 124 Cod pr. fiscală și art. 70 din același act normativ, instanța reține că aceasta trebuie raportată la momentul expirării termenului de 45 de zile prevăzut de lege pentru soluționarea cererii. În ceea ce privește nivelul dobânzii, acesta este cel prevăzut de art. 120 alineat 7 Cod pr. fiscală.
Față de aceste aspecte instanța urmează a admite acțiunea, a obliga pârâta la plata sumei de_ lei, cu titlu de pretenții, dobândă fiscală de la data de 18.02.2012 (ziua următoare expirării termenului de 45 de zile calculate de la data înregistrării cererii de restituire) și până la data plății efective și până la data plății efective și 39,3 lei cheltuieli de judecată, conform art. 274 Cod procedură civilă, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
Cu privire la cererea de chemare in garanție:
Reclamantul a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. Pentru Mediu pentru pârât, scopul cererii fiind ca suma achitată cu titlu de taxă pe poluare să fie suportată de chemata în garanție, având în vedere faptul că această taxă se face venit la bugetul de stat.
Instanța retine faptul ca nu sunt îndeplinite dispozițiile art.60 Cod procedura civila, având în vedere faptul că această formă de intervenție impune existența unei situații premise respectiv a raporturilor juridice obligaționale între autorul cererii și chematul în garanție, și nu între partea adversă și chematul în garanție, reclamantul neputând atrage un terț la judecată pentru obligațiile pârâtului.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de AFP Bacău, In conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Instanța reține faptul că sunt îndeplinite dispozițiile art.63 Cod procedura civilă, fiind stabilite raporturile juridice obligaționale între Administrația F. pentru Mediu și pârâtă, cererea de chemare în garanție fiind intemeiată, urmând a fi admisă și obligată chemata în garanție, să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice suma de 6412 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare. Obligația de plată a chematei în garanție va viza și dobânda legală, având în vedere faptul că potrivit art. 124 alineat 2 Cod pr. fiscală dobânda se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Împotriva sentinței a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bacău criticând hotărârea din perspectiva motivelor prevăzute de art. 304 pct.9 teza a II-a și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă:
A susținut că nu există reglementare legală privind restituirea integrală a taxei de poluare. A invocat în acest sens dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 686/2008 .
Din analiza dispozițiilor art.25, art.28 și art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene rezultă că, în esență, sunt interzise statului membru orice măsuri de natură a proteja industria internă prin aplicarea unor taxe superioare produselor de import din statele membre decât taxele aplicate sectorului de producție de referință, în speță, industria de automobile.
Din textele O.U.G. nr. 50/2008 nu rezultă că este protejată industria de automobile din România, taxa de poluare fiind percepută și pentru aceste produse, norma internă nu contravine normei comunitare.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008, iar potrivit dispozițiilor art. 12 din această ultimă lege, în cazul în care taxa de poluare achitată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea actualei legi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se pot restitui diferențele, potrivit formulei de calcul prevăzută de respectiva lege și de normele metodologice de aplicare.
Recursul nu este întemeiat pentru cele ce vor fi arătate în continuare:
La 07 aprilie 2011 C.J.U.E., în cauza T., a răspuns întrebărilor adresate de Tribunalul Sibiu, motivele de recurs urmând a fi analizate ținând cont de hotărârea C.J.U.E., având în vedere că interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instanțele naționale.
Reclamanta a investit instanța de fond cu o cerere având ca obiect principal restituirea sumei achitate cu titlu de „taxă de poluare”, susținând că dispozițiile legale în baza cărora s-a perceput această taxă – O.U.G. nr. 50/2008 încalcă dispozițiile art. 110 din T.C.E., obligatorii pentru Statul Român în virtutea Legii nr. 157/2005 și ale art. 11 și 148 din Constituție.
Această susținere a reclamantului este în prezent confirmată de hotărârea preliminară a C.J.U.E. la 07.04.2011 în cauza C-402/09 – T., în care Curtea a stabilit că: „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Astfel, instanța trebuie să facă aplicarea normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte art. 110 TFUE și să soluționeze acțiunea cu care este sesizată, respectiv căile de atac exercitate, respectând interpretarea Curții.
Prin urmare, Curtea va aplica cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară, în speță, O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, având în vedere dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că reglementarea națională a taxei de poluare, în vigoare la data achitării taxei de către reclamant, încalcă dispozițiile art. 110 TFUE, situație în care Curtea de Justiție a decis că taxa nu este datorată, iar statul membru trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Procedura prevăzută de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, nu poate fi luată în discuție, dispozițiile acesteia producând efecte numai pentru viitor, potrivit principiului neretroactivității legii, așa încât procedura invocată nu poate fi aplicată unui raport fiscal născut anterior, intrării sale în vigoare. Mai mult, observă că prin respectiva procedură se încearcă o reparare parțială a efectelor aplicării unei proceduri, prin care s-a instituit o taxă neconformă dispozițiilor comunitare.
Or, atâta vreme cât CJUE a constatat că taxa de poluare percepută în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 este nedatorată, procedura invocată prevăzută de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 este privită și ca lipsită de eficiență.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Bacău, cu sediul în Bacău, .. 33, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 1123/28.06.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant P. L. G., cu domiciliul ales în A., ., județul V. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294 Corp A, sector 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 Februarie 2013.
Președinte, L. M. | Judecător, L. A. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, M. A. |
Red. sent. fond O.G.P.
Red/tehnored. decizia recurs C.Ș.
MA /20.03.2013/ 2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4265/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 2216/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
