Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 230/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 230/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 676/32/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ SENTINȚA Nr.230/2013
Ședința publică de la data de 10 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. Ș.
Grefier - F. B.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. V.V. și pe pârâtul M. T., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3 decembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
CURTEA
-deliberând-
I. Reclamantul P. V. V., în calitate de persoană fizică autorizată a solicitat în contradictoriu cu M. T., suspendarea executării actului administrativ normativ, constând în Ordinul Ministrului T. nr. 733/2013, până la soluționarea acțiunii de fond, având ca obiect anularea acestui act administrativ.
II. M. T., cu sediul în .. 38, Sector 1, București, cod fiscal_, în calitate de pârât în cauza ce formează obiectul dosarului sus-menționat, prin reprezentant, în temeiul dispozițiilor art. 205 și următoarele din Codul de procedură civilă, a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea cererii de chemare în judecată a reclamantului P. V., persoană fizică autorizată, privind suspendarea executării Ordinului Ministrului T. nr. 733/25.04.2013 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, a Metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, a Programei de școlarizare, precum și privind condițiile și obligațiile pentru pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, publicat în Monitorul Oficial nr. 267/13.05.2013, până la soluționarea acțiunii de fond având ca obiect anularea acestui act administrativ.
În fapt, în ceea ce privește cererea de suspendare, învederează instanței faptul că reclamanta nu motivează în nici un fel cererea sa de chemare în judecată, limitându-se doar la solicitarea către instanță de a suspenda actul normativ „până la soluționarea acțiunii de fond având ca obiect anularea actului administrativ", fără a aduce argumente în susținerea motivelor de fapt sau de drept care ar putea determina suspendarea acestuia.
Este de notorietate faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, sens în care neexecutarea lui contravine unei bune ordini juridice și, ca o consecință, suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu (Decizia nr. 2199 din 14 aprilie 2009 a I.C.C.J., Secția de C. Administrativ și Fiscal).
Pentru aceste rațiuni, prin prevederile art. 14, alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul, în afară de obligativitatea efectuării procedurii prealabile, a impus alte două condiții care trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru a putea fi dispusă suspendarea unui act administrativ, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente:
1. Condiția „existenței unui caz bine justificat" este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ în discuție, or reclamanta nu a identificat împrejurările de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (Decizia nr. 2199 din 14 aprilie 2009 a T.C.C.J., Secția de C. Administrativ și Fiscal).
2. In ceea ce privește a doua condiție expres prevăzută de lege, arată că definiția legală a sintagmei de „pagubă iminentă" este dată de art. 2 din Legea contenciosului administrativ, în sensul că ea reprezintă un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Având în vedere faptul că reclamanta nu a arătat care este paguba care ar putea să se producă în patrimoniul acesteia și nici nu a administrat probe cu privire la iminența producerii unei astfel de pagube, astfel cum avea obligația, nu se poate reține existența unei pagube iminente și ca atare, nefiind îndeplinită nici cea de-a doua condiție imperativă, nu se justifică suspendarea.
Menționează de asemenea că, după cum dispune și art. 249 din Codul de procedură civilă, „cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie sa o dovedească", iar în speța prezentă reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a-și dovedi pretențiile deduse judecății.
Luând în considerare toate aspectele relatate, solicită instanței să constate că cererea de chemare în judecată nu întrunește condițiile expres prevăzute de art. 14, alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, fiind formulată cu eludarea dispozițiilor art. 194, lit. d) Cod procedură civilă, și, în consecință, solicită anularea cererii de chemare în judecată pentru lipsa motivelor de fapt, în temeiul prevederilor art. 196, alin. (1) Cod procedură civilă.
III. Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
1) Pe excepția nulității
Cererea de suspendare nu poate fi anulată pe motivul nemotivării sale, atâta timp cât prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a motivat mai mult decât pe larg cererea sa; având în vedere și faptul că cererea de suspendare nu reprezintă o cerere de chemare în judecată propriu – zisă, neaplicându-se deci întocmai prevederile art. 194 Cod procedură civilă, ci prevederile art. 148, precum și faptul că judecătorul nu i-a pus în vedere reclamantei să-și motiveze cererea în procedura de regularizare sub sancțiunea nulității, instanța apreciază că sancțiunea nulității invocată pe excepție prin întâmpinare nu poate fi aplicată în speța de față.
2) Pe fondul cererii de suspendare
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 „ În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după se sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din același act normativ prin cazuri bine justificate se înțeleg „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.”
Rezultă din aceste prevederi legale că instanța învestită cu o cerere de suspendare a unui act administrativ-fiscal trebuie să cerceteze existența cazului bine justificat și aparența de legalitate a actului, prin raportare atât la situația de fapt existentă, dovedită prin conținutul actului atacat și prin raportare la dovezile propuse debitorului fiscal, cât și la prevederile legale aplicabile acestei situații.
În raport de aceste prerogative se observă că în ceea ce privește calitatea de autoritate competentă pentru emiterea Ordinului nr. 733/2013 trebuie avute în vedere prevederile art. 6, alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, coroborate cu prevederile art. 62, art. 63 și art. 64 din același act normativ, precum și cu cele ale art. 4, alin. (4), pct. 55 din H.G. nr. 24/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului T., în care se precizează: „M. T.) elaborează norme obligatorii privind pregătirea, examinarea și atestarea profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, respectiv a persoanelor desemnate să conducă permanent și efectiv activități de transport rutier, a consilierilor de siguranță, a conducătorilor auto, a profesorilor de legislație rutieră, a instructorilor de conducere auto, precum și a lectorilor necesari procesului de pregătire și perfecționare profesională a acestora, în condițiile art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011".
Prin urmare, nu pot fi invocate ca motive de aparentă nelegalitate contrarietatea actului normativ a cărui suspendare se solicită cu prevederile art. 23 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, deoarece O.G. nr. 27/2011 era aptă să modifice ori să abroge, direct sau indirect, aceste prevederi legale și să atribuie o competență exclusivă pârâtului pentru a reglementa prin ordin de ministru aspectele legate de pregătirea teoretică Și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere auto.
Nici dreptul la libertatea unei profesii nu poate constitui un motiv de aparentă nelegalitate, deoarece pentru anumite profesii se pot introduce, în funcție de importanța lor și de progresul tehnic, dar mai ales în funcție de cerințele Uniunii Europene, condiții noi de funcționare, atât tehnice cât și de organizare efectivă.
Eventualele înțelegeri oculte dintre autoritatea emitentă și anumiți conducători ai școlilor de șoferi constituie aspecte ce se circumscriu noțiunii de fraudă la lege și care nu pot fi analizate decât pe fondul acțiunii în anularea actului administrativ.
Nici existența discriminării sau a încălcării dreptului de proprietate, garantate de Constituția României ori Codul civil nu poate fi analizată în cadrul cererii de suspendare, deoarece stabilirea existenței unei discriminări sau a unei lipsiri indirecte de proprietate presupune un nivel de analiză a situației de fapt și a legislației foarte aprofundată, eventual cu ridicarea unei excepții de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, depășind cu mult analiza ce se poate face în cadrul cererii de suspendare.
La fel, problema desființării indirecte a formei de exercitare a pregătirii practice pentru obținerea permisului auto de către persoane fizice autorizate nu poate fi raportată la legea generală, cea care permite inițiativa desfășurării, în general, a acestei forme de exercitare a liberei inițiative și a dreptului la muncă, ci prin raportare la legislația specifică, cea rutieră, pentru că legea generală nu garantează și nu putea garanta existența persoanelor fizice autorizate în domeniul pregătirii practice pentru obținerea permisului auto, deoarece specialul derogă de la general și nu invers.
Dacă la un moment dat o persoană fizică a fost autorizată să funcționeze, acest fapt nu garantează că acea persoană va putea funcționa, în aceleași condiții de funcționare ca la momentul primei autorizări, indiferent de evoluția relațiilor sociale în viitor și de modificările legislative pe care le impun progresul tehnico-științific și culturalo-social.
Pe de altă parte termenul de 6 luni impus de normele în discuție pentru dotarea autoturismului școală și pentru a se încheia contractele cu profesorii de legislație rutieră nu constituie un termen care nu poate fi respectat, acesta fiind unul rezonabil, în concepția instanței.
În ce privește însă îndeplinirea celeilalte condiții necesare pentru a se putea admite cererea de suspendare, respectiv condiția pagubei iminente, instanța reține că aceasta este improbabilă, deoarece autoritatea emitentă, prin Autoritatea Rutieră Română a suspendat efectele O.M.T. nr. 733/2013, după ce instanțe de contencios administrativ au suspendat la rândul lor efectele acestui ordin.
În acest sens Autoritatea Rutieră Română a emis, la data de 15.11.2013, o circulară de informare tuturor agențiilor teritoriale din țară, prin care le informează că suspendarea efectelor O.M.T. nr. 733/2013 are ca efect încetarea oricărei forme de executare a acestuia.
Rezultă deci că nu există nicio premisă de drept și de fapt care să ducă la concluzia iminenței producerii unei pagube în patrimoniul reclamantei și care ar putea pune în pericol întreținerea sa sau a familiei sale; pe de altă parte reclamantul nu a făcut dovada că noua dotare tehnică autoturismului școală și prin angajarea de profesori de legislație rutieră ar presupune, în 6 luni de zile, costuri exagerate și care ar putea primejdui întreținerea sa sau a familiei sale, simpla afirmație în acest sens neconstituind și probarea acestei situații de fapt.
Întrucât cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 trebuie îndeplinite cumulativ, iar în speță cel puțin condiția pagubei iminente nu este îndeplinită, instanța va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția nulității.
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul P. V. V. domiciliat în comuna A., . – CNP_ privind suspendarea Ordinului nr.733/2013 emis de pârâtul M. T. cu sediul în mun. București, ..38, sector 1, ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 decembrie 2013.
Președinte, C. Ș. | ||
Grefier, F. B. |
Tehnored.C.Șt.-12.12.2013
4 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1567/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3673/2013.... → |
|---|
