Pretentii. Decizia nr. 3401/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3401/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 2507/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 3401/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. M. - vicepreședinte instanță
Judecător: M. V. C. - președinte instanță
Judecător: V. S. - președinte secție
Grefier: L.-D. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi au venit spre judecare recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. P. L. S.R.L. și de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului N., în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B., împotriva sentinței civile nr. 625/CF din 26 martie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat de recurenta-reclamantă S.C. P. L. S.R.L. este declarat și motivat în termen, legal timbrat, iar recursul promovat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului N., în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B. este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Totodată, constată că se impune modificarea conceptului de citare în raport de dispozițiile H.G. nr. 520/2013, în sensul că în calitate de recurentă-pârâtă va figura Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc B..
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că atât recurenta-reclamantă S.C. P. L. S.R.L., cât și recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului N., în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B. au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA:
- deliberând –
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului N. sub nr._ reclamanta S.C. P. L. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 12.633 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, precum și a dobânzii fiscale aferente calculate potrivit art. 124 Cod procedură fiscală.
În motivarea acțiunii s-a arătat că a achiziționat un autoturism second-hand, provenit din Uniunea Europeană (unde a fost înmatriculat inițial) și pentru a putea înmatricula acest autovehicul în țară, a fost obligată să achite o taxă în cuantum de 12.633 lei, conform dispozițiilor Legii nr. 9/2012.
Reclamanta a susținut, în esență, că taxa percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene, care interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Având în vedere prioritatea aplicării normelor dreptului comunitar față de dreptul național, consacrată de art. 11 și 148 din Constituție, de Legea nr. 157/2005 și de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, se solicită a se constata natura discriminatorie a taxei achitată de reclamant și a se dispune restituirea sumei și a dobânzii fiscale aferente.
Prin sentința civilă nr. 625/CF/26.03.2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea reclamantei, precum și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, în sensul că a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice B. să restituie reclamantei suma de 12.633 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda fiscală, prevăzută de art. 124 alin. 2 raportat la art. 70 Cod procedură fiscală. De asemenea a fost obligată chemata în garanție să asigure pârâtei sumele necesare restituirii.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că taxa a fost percepută în baza unor dispoziții legale care încalcă dispozițiile art. 90 din T.F.U.E., sens în care s-a pronunțat și CJUE în mai multe decizii, printre care Cauza C – 402/09 T. vs. Statul Român, în care s-a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, încalcă dispozițiile art. 110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare și că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Tribunalul a avut în vedere că taxa achitată de reclamantă a fost percepută în temeiul dispozițiilor Legii nr. 9/2012 și, procedând la analiza acestor dispoziții din legislația internă prin raportare la dispozițiile din dreptul comunitar, a stabilit că, reglementarea națională, respectiv Legea nr. 9/2012, în forma modificată prin O.U.G. nr. 1/2012 (care suspendă aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. (i), art. 4 alin. 2 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/2012), menține discriminarea constatată de CJUE în cauzele T. vs. Statul Român și N. vs.. Statul Român între proprietarii de autovehicule înmatriculate deja în România și cei care înmatriculează autovehicule ce au fost înmatriculate anterior într-un stat membru al Uniunii Europene.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că suma plătită de reclamantă se impune a fi restituită, iar pentru repararea integrală a prejudiciului, se impune și acordarea dobânzii fiscale, calculată conform art. 124 alin. 2 raportat la art. 70 Cod procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta - în ce privește data de la care trebuie calculată dobânda fiscală acordată și respectiv, pârâta Administrația Finanțelor Publice B., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N., care a invocat nelegalitatea soluției pentru motive încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Concret, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond nu a avut în vedere că acțiunea era inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile, că taxa în discuție a fost percepută legal, în temeiul unei reglementări interne care nu contravine normelor de drept comunitar, respectiv Legea nr. 9/2012, care a înlăturat discriminarea constatată anterior de CJUE în cauzele menționate de instanța de fond.
Mai arată recurenta-pârâtă că nu se poate reține în speță că taxa impusă reclamantei ar încălca dispozițiile art. 30 din TCE, după cum nu se poate reține incompatibilitatea legii interne – O.U.G. nr. 50/2008 cu dispozițiile art. 110 din Tratat, invocând, în susținere, practica CJUE (Cauzele Brzezinski, Nadasdi și N. etc.).
Ultima critică se referă la acordarea greșită a dobânzii fiscale, recurenta considerând că nu se află în culpă pentru situația creată.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, curtea constată nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele argumente:
Taxa pe poluare a fost introdusă prin O.U.G. nr. 50/2008, care a suferit modificări prin O.U.G. nr. 108/2008, O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 117/2009, O.U.G. nr. 118/2010.
O.U.G. nr. 50/2008 a fost abrogată prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ în vigoare la data la care reclamantul s-a adresat pârâtei cu cererea de restituire a taxei.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 1/2013, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Rezultă, așadar că în prezent ca urmare a suspendării dispozițiilor alin. 2 a art. 4 din lege, taxa este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate în România și care sunt deja în circulație.
În acest context, instanța de fond a stabilit în mod temeinic și justificat că taxa impusă prin Legea nr. 9/2012, modificată prin O.U.G. nr. 1/2013 menține discriminarea constatată de CJUE în cauzele T. vs. Statul Român și N. vs. Statul Român, dispoziția legală internă fiind contrară art. 110 din TFUE.
O atare analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite aplicarea respectivei norme interne.
C.J.U.E. a reținut că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, deși raportate la forma inițială a O.U.G. nr. 50/2008, anterioară datei de 14 decembrie 2008, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art. 110 TFUE.
Această opinie a Curții de Justiție a fost confirmată și prin hotărârea pronunțată în Cauza C-263/10 – N. împotriva României, în care au fost analizate reglementările ulterioare, care au modificat O.U.G. nr. 50/2008, respectiv O.U.G. nr. 208/2008, nr. 218/2008 și nr. 7/2009, curtea stabilind că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978, unde s-a decis că, eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa, s-a statuat că "orice judecător național, sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar și de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție, eventual contrară a legii naționale".
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).
Argumentele anterior expuse își mențin valabilitatea și în cazul taxei pentru emisiile poluante, reglementată de Legea nr. 9/2012, modificată prin O.U.G. nr. 1/2013, astfel că instanța de fond s-a pronunțat în mod legal în sensul admiterii cererii de restituire a taxei.
În ce privește excepția de inadmisibilitate a acțiunii, curtea reține că prin Decizia nr. 24 din 14.11.2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1/03.01.2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii, stabilind că „Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.”
Potrivit dispozițiilor art. 330 ind. 7 alin. 4 Cod procedură civilă (modificat prin Legea nr. 202/2010), dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial.
Față de modul în care a fost reglementată taxa pentru emisii poluante și de considerentele care au condus la adoptarea sus menționatei decizii, se apreciază că acestea își mențin valabilitatea, astfel că nu se poate reține inadmisibilitatea acțiunii de față, pentru lipsa procedurii prealabile.
În ce privește dobânda acordată de instanța de fond, Curtea constată că recursul reclamantului este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a admis cererea reclamantului privind restituirea taxei ce a fost percepută cu încălcarea dispozițiilor dreptului comunitar, iar în ce privește dobânda aferentă acestei sume, a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 124 alin. (1) Cod procedură fiscală, care prevede că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau art. 70, după caz.
În Cauza C 565/11 – Cauza I., având ca obiect cererea preliminară privind interpretarea dreptului Uniunii în raport cu un regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei respective, CJUE a stabilit că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978, unde s-a decis că, eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa, s-a statuat că "orice judecător național, sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar și de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție, eventual contrară a legii naționale".
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).
Față de considerentele expuse, curtea constată că recurenta-reclamantă este îndreptățită la dobândă fiscală, pentru taxa plătită, începând cu data achitării sumei, respectiv de la data de 25.04.2012, sens în care se impune modificarea sentinței.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. (1), raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul pârâtei, va admite recursul reclamantului și va modifica sentința recurată, în sensul că dobânda fiscală se va calcula de la data de 25.04.2012, în loc de data stabilită de tribunal. Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. P. L. S.R.L., cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat Dănuța Mancaș din Piatra N., ., ., parter, județul N., împotriva sentinței civile nr. 625/CF din 26 martie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . 6.
Modifică în parte sentința recurată, sub aspectul datei de la care se va calcula dobânda fiscală, în sensul că aceasta va fi data plății taxei, respectiv 25.04.2012.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc B., cu sediul în Piatra N., . bis, cod poștal_, județul N., împotriva sentinței civile nr. 625/CF din 26 martie 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 octombrie 2013.
Președinte, L. M. | Judecător, M. V. C. | Judecător, V. S. |
Grefier, L.-D. D. |
Red. s. D. S.
Red./Tehnored. d.r. V. S.
L.D.D. – ex. 3
L.D.D. – 14 Octombrie 2013
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1924/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 488/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
