Pretentii. Decizia nr. 488/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 488/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 3012/110/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 488/2013
Ședința publică de la 05 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. Ș. - judecător
Judecător: C. P.
Judecător: V. P.
Grefier: L.-D. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre judecare recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău, împotriva sentinței civile nr. 768 din 02 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțarea pe baza celor solicitate de părți la dosar.
CURTEA:
- deliberând –
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 768/02 Mai 2012 s-a respins excepția prematurității acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii. S-a admis acțiunea formulată de reclamantul D. E. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Bacău și pârâta Administrația F. pentru Mediu și a obligat pârâtele Administrația Finanțelor Publice Bacău și pârâta Administrația F. pentru Mediu, să restituie reclamantului suma de 4.397 lei, încasată cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală ce se va calcula potrivit art. 124 coroborat cu art. 70 alin. (1) Cod procedură fiscală, cu începere de la data expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea la pârâtă a cererii reclamantului de restituire a sumei până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat, autoturismul marca Volkswagen Passat Nr. de identificare WWVWZZZ31ZLB265808, conform contractului de vânzare-cumpărare, iar prin decizia de calcul nr. 1701 din 4.09.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sascut, s-a stabilit că reclamantul datorează o taxă de poluare de 4.397 lei, pentru reînmatricularea în România a autovehiculului achiziționat. Reclamantul a achitat taxa de poluare stabilită de Administrația Finanțelor Publice Sascut, conform chitanței . nr._ din 04.09.2008.
Asupra excepției prematurității, contestația împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale, prevăzută de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul persoanei care se consideră lezată în drepturile sale, prin acel act, sau în lipsa acestuia, de a se adresa instanței de judecată.
Dispozițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ, care instituie procedura „recursului grațios” trebuie analizate și aplicate într-o manieră care să nu contravină principiului enunțat și care se circumscrie dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din convenția Europeană privind Drepturile Omului.
Potrivit jurisprudenței CEDO, litigiile fiscale nu se înscriu în sfera contestațiilor civile, materia fiscală ținând de prerogativele de putere publică a statului.
Art. 1 din Protocolul 1 la Convenție acordă statului dreptul de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru plata impozitelor (Hotărârea din 14 decembrie 2004 - cauza Finibanco c. Portugalia), dar în același timp, conform art. 13 din Convenție, statul trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale. Recursul administrativ prevăzut de art. 205-206 Cod procedură fiscală și art. 7 din Legea contenciosului administrativ este compatibil cu art. 13 din Convenție, dacă persoana mai este în termen să îl folosească.
În cazul în care, organul administrativ nu mai poate să soluționeze plângerea prealabilă, fiind împiedicat de termene procedurale, care nu pot fi imputate reclamantei, instanța de judecată trebuie să soluționeze cauza pe fond.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Administrația F. pentru Mediu pentru nerespectarea dispozițiilor art. 205-206 Cod procedură fiscală și art. 7 și art. 11 din Legea nr. 554/2004, în sensul fie a neîndeplinirii procedurii prealabile sau efectuarea acesteia cu depășirea termenelor legale, instanța a considerat neîntemeiată această excepție pentru considerentele arătate mai sus.
Pe fondul cauzei, O.U.G. nr. 50/2008 a instituit, începând cu data de 01.07.2008, o taxă de poluare ce trebuie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Începând cu data de 01.01.2007, România a aderat la Uniunea Europeană și s-a obligat să respecte „acquis-ul comunitar” care include și dispozițiile Tratatului privind Uniunea Europeană.
Art. 11 din Constituția României, prevede că statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Ca urmare a ratificării tratatului de aderare a Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, art. 148 din Constituția României dispune că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, revenind Parlamentului, Președintelui României, Guvernului și autorității judecătorești, obligația de garantare a îndeplinirii obligațiilor rezultate din actul aderării.
Față de această dispoziție constituțională și de efectul direct al dreptului comunitar, revine instanțelor interne, obligația de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar.
Astfel, prin hotărârile Curții de Justiție a Comunităților Europene din 09 martie 1978, dată în cauza Administratione delle finanze dello Stato/Simmenthal C 106/77 și în cauza C./Enel s-a statuat că judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura efectul deplin al acestor norme, lăsând la nevoie, pe proprie răspundere neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a aștepta sau solicita eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Tot astfel, în cauza C./Enel(1961), Curtea a stabilit că legea națională, care se îndepărtează de Tratat, nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul său de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
Instanța națională este chemată să analizeze în ce măsură modul de calcul a taxei introdusă prin O.U.G. nr. 50/2008, asigură neutralitatea, egalitatea unei taxe impusă unui autovehicul second-hand, ce urmează a fi înmatriculat prima dată în România, cu taxa reziduală a unui autovehicul similar (ca grad de depreciere și motorizare) deja înmatriculat în România.
Cu privire la caracterul indirect discriminatoriu al taxei de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, CJUE s-a pronunțat recent prin hotărârea în cauza C-402/09 T. vs. Statul român, prin care a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări, în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Dacă în cauza T. vs Statul român, Curtea s-a pronunțat doar cu privire la forma inițială a O.U.G. nr. 50/2008, ulterior, prin Hotărârea pronunțată în cauza C-263/10, I. N. vs Statul român, a avut în vedere toate formele ulterioare ale O.U.G. nr. 50/2008, și a respins cererea statului român de limitare în timp a efectelor Hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârile N. și T. se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 01 iulie 2008 – 31 decembrie 2010, taxa de poluare achitată de reclamant este incompatibilă cu prevederile art. 110 par. 1 din TFUE.
În ceea ce privește obligația, respectiv dreptul la restituirea (rambursarea) impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european, CJUE are o jurisprudență constantă în acest sens, prin hotărârile pronunțate în cauzele C-199/82 San Giorgio, C-62/93 B.P.Soupergaz, cauzele reunite C-441/98 și C-442/98 Michailidis.
Rațiunea dreptului la restituire constă în faptul că un stat membru, nu poate profita, iar un contribuabil nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul European (C-397/98 și C 410/98 Metallgesellschaft și Hoechst).
În ceea ce privește dobânda legală fiind vorba de o taxă fiscală, dobânda legală este cea prevăzută de art. 120 al. 7 din Codul de procedură fiscală și nu cea prevăzută de O.G. nr. 9/2000. De altfel, reclamantul nu a indicat temeiul de drept al dobânzii, lăsând instanței sarcina de a califica cererea în drept, în raport de motivarea în fapt a reclamantului.
Potrivit art. 124 al. 1 și 2 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 al. 2 sau art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 al. 7 Cod procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sau se rambursează sumele solicitate de plătitor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
În motivarea recursului recurenta arată că art. 6 din Hotărârea nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare prevede că atunci când taxa specială pentru autoturisme și autovehicule plătită în perioada 01 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008 (…) este mai mare decât taxa de poluare rezultată prin aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 50/2008, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării autovehiculului în România, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită.
Precizează că în Ifograma nr. 5899/26.06.2008, transmisă de reprezentanța permanentă a Românilor pe lângă Uniunea Europeană – Bruxelles se arată că expertul D.G. TAXUD a menționat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa de poluare, transmis în data de 25.06.2008, formă aprobată de Guvernul României, sunt conforme cu criteriile europene. Recurenta invocă și art. II din O.U.G. nr. 7/2009 care se referă la regularizarea taxei anterioare datei de 15.12.2008.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut o situație de fapt în conformitate cu probele administrate și, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, o corectă aplicare a legii, cu respectarea atât a principiului supremației Constituției și respectării legilor consacrat prin art. 1 (5) din Constituția României, cât și al priorității dreptului Uniunii Europene, principiu consacrat prin art. 148 (2) și (4) din Constituția României.
Potrivit art. 90 din TCE (art. 110 din TFUE) nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În cauză, prin O.U.G. nr. 50/2008 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, obligația plății acestei taxe, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din același act normativ, intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Deși prin acest act normativ se instituie criterii de taxare obiective privind stabilirea taxei de poluare, acesta lasă în afara obligației de plată a taxei de poluare autoturismele deja înmatriculate în România la . acestui act normativ și astfel, comercializarea autovehiculelor second-hand pe piața internă fiind posibilă fără plata acestei taxe care se aplică comercializării, pe aceiași piață, autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru.
Sub acest aspect taxa de poluare aplicabilă în cazul autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru, reprezintă un impozit intern indirect, în sensul prevăzut de art. 90 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, de natură a împiedica circulația mărfurilor între statele membre ale Uniunii Europene, măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană second-hand fiind de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană de Justiție, atât în cauza T. cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Așadar, susținerea recurentei privind neutralitatea taxei auto stabilită prin O.U.G. nr. 50/2008 nu poate fi primită, față de efectele acestor dispoziții legale față de piața comunitară a autovehiculelor second-hand.
În ceea ce privește incidența art. II din O.U.G. nr. 7/2009 acestea cuprinde reglementări referitoare la restituirea diferenței dintre taxa de poluare achitată potrivit O.U.G. nr. 50/2008 până la 15.12.2008 și taxa de poluare stabilită pentru situații similare ulterior acestei date.
În cauză însă, sumele supuse restituirii se referă la o taxă care este nelegal stabilită și încasată de Statul Român prin organele sale, restituirea acesteia realizându-se potrivit dispozițiilor art. 117 din Codul de procedură fiscală și nu potrivit legii speciale invocate de recurentă.
În consecință, față de considerentele ce preced, instanța, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău, cu sediul în Bacău, .. 33, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 768 din 02 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. E., cu domiciliul în Comuna Huruiești, . și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 februarie 2013.
Președinte, C. Ș. | Judecător, C. P. | Judecător, V. P. |
Grefier, L.-D. D. |
Red. s. L. H.
Tehnored. d.r. V. P.
L.D.D. – ex. 2
L.D.D. – 15 martie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 3401/2013. Curtea de Apel BACĂU | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1567/2013.... → |
|---|
