Alte cereri. Decizia nr. 2632/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2632/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 1013/119/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția C. Administrativ și Fiscal
DECIZIA NR. 2632/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. M. S.
Judecător A. G. S.
Judecător O. M. B.
Grefier T. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamantul PIȚIGA V. și de pârâtul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE împotriva sentinței civile nr. 669 din data de 03.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. – secția civilă în dosarul nr._, având ca obiect „alte cereri”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 noiembrie2014, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 20 noiembrie 2014.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 669 din data de 03.06.2014, Tribunalul C. – secția civilă: a admis, în parte, acțiunea formulată și modificată de reclamantul Pițiga V. în contradictoriu cu pârâții I. G. al Poliției Române București și Inspectoratul de Poliție al Județului C.; a anulat parțial dispoziția nr._/31.01.2013 a Inspectoratului de Poliție Județean C. și decizia nr. 1504/25.02.2013 a Inspectoratului G. a Poliției Române în sensul că a înlocuit sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului de diminuare a drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 10% pe o perioadă de o lună cu sancțiunea disciplinară constând în diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 5 % pe o perioadă de 1 lună.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâtul.
În recursul promovat de pârâtul I. G. al Poliției Române s-a solicitat modificarea hotărârii și în rejudecare respingerea acțiunii.
Recurentul a criticat legalitatea soluției primei instanțe arătând că s-a dispus redozarea sancțiunii aplicate în condițiile în care reclamantul nu a solicitat acest lucru.
Mai arată recurentul că instanța de fond apreciază, fără a motiva în vreun fel, că este suficientă aplicarea unei sancțiuni pecuniare în cuantumul minim prevăzut de legiuitor, deși fapta reținută în sarcina reclamantului nu este nicidecum lipsită de gravitate, imixtiunea ilegală în activitatea altui polițist fiind una dintre cele mai grave abateri disciplinare, din cauza consecințelor, ce pot avea uneori și alte conotații, nu numai disciplinare.
La data de 21.07.2014 a fost înregistrată cererea de recurs formulată de recurentul reclamant Pițiga V., cu mențiunea că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat, memoriu ce a fost depus la data de 05.08.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul I. G. al Poliției Române și a dispozițiilor art. 488 al. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a fost învestită cu o cerere de anulare a unei dispoziții de sancționare disciplinară prevăzută de art. 57 din Legea 360/2002, respectiv imixtiunea ilegală în activitatea altui polițist.
Acțiunea introductivă a fost admisă în parte în sensul reindividualizării sancțiunii, respectiv aplicarea sancțiunii diminuării drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 5% pe o perioadă de o lună în loc de 10 % pe o perioadă de o lună.
Cu alte cuvinte, instanța a reținut atât existența faptei, cât și vinovăția celui sancționat disciplinar, iar motivele anulării dispoziției au avut în vedere strict individualizarea sancțiunii.
Sub acest aspect instanța de fond a făcut însă o greșită aplicare a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 58 și 59 din Legea 360/2002 privind statutul polițistului.
Astfel, Curtea reține că potrivit art. 58 din Legea 360/2002 „Sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate polițistului sunt:
a) mustrare scrisă;
b) diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 5 - 20% pe o perioadă de 1 - 3 luni;
c) amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare, pe o perioadă de la 1 la 3 ani;
c^1) trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut;
d) destituirea din poliție.”, iar potrivit art. 59 al. 8 “La stabilirea sancțiunii se ține seama de activitatea desfășurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de gradul de vinovăție a polițistului, precum și de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.”
Fiind dovedit în cauză că reclamantul fusese anterior sancționat cu mustrare, iar sancțiunea diminuării drepturilor salariale era oricum orientată spre minim, reținând și atitudinea reclamantului care nu a considerat că se face vinovat de vreo abatere disciplinară, Curtea constată că reindividualizarea sancțiunii este rezultatul greșitei aplicări a normelor de drept material de către prima instanță, sancțiunea fiind corect individualizată de către recurenta pârâtă.
În consecință, Curtea urmează a admite recursul declarat de recurentul I. G. al Poliției Române împotriva sentinței civile nr. 669/03.06.2014 pronunțată de Tribunalul C., pe care o va casa și, rejudecând va respinge acțiunea.
Asupra excepției nulității recursului promovat de recurentul reclamant Pițiga V., excepție invocată din oficiu Curtea constată următoarele:
Sentința atacată i-a fost comunicată recurentului reclamant Pițiga V. la data de 03.07.2014, iar cererea de recurs a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile libere, respectiv la data de 21.07.2014 (calculat în condițiile art. 181 al. 2 C.pr. civ.), fără însă a fi motivată și cu referirea expresă că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat, memoriu ce a fost depus la data de 05.08.2014.
Potrivit art. 487 Cod pr. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit art. 486 al. 1 lit. d Cod pr. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
În temeiul art. 489 alin.1 C.pr.civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. Prin norma imperativă, art. 486 al. 1 lit. d C.pr.civilă, se instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, sintetic denumită „motivarea recursului”.
Nemotivarea recursului sau motivarea cererii după împlinirea termenului legal atrage sancțiunea nulității recursului. Numai motivele de ordine publică vor putea fi invocate și în afara termenului de motivare a recursului, până la închiderea dezbaterilor în recurs, de oricare dintre părți, de procuror și din oficiu de către instanța de recurs, obligată a le supune dezbaterii părților, pentru asigurarea principiului contradictorialității.
Deși promovată în termenul de recurs, respectiv la data de 21.07.2014, cererea nu a fost motivată în niciun fel de către recurent până la expirarea termenului în care era obligată să-și îndeplinească această datorie procesuală, respectiv până la data de 21.07.2014, memoriul cuprinzând motivele de recurs fiind depus abia la data de 05.08.2014.
În consecință, neidentificând existența vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin.1 Curtea va admite excepția invocată din oficiu și va constata nulitatea recursului formulat de recurentul Pițiga V., pentru nemotivarea lui în termenul legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul I. G. al Poliției Române împotriva sentinței civile nr. 669/03.06.2014 pronunțată de Tribunalul C., pe care o casează și rejudecând respinge acțiunea.
Admite excepția nulității recursului formulat de recurentul Pițiga V., excepție invocată din oficiu de instanță.
Constată nulitatea recursului formulat de recurentul Pițiga V. împotriva sentinței civile nr. 669/03.06.2014 pronunțată de Tribunalul C.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D.-M. S. A.-G. S. O.-M. B.
Grefier,
T. M.
Red.: OMB
/28.11.2014/5 ex.
Tehnored.: TM
Jud.fond: I.A.V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1734/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1946/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
