Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 863/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 863/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 10202/62/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 863/RDosar Nr._
Ședința publică din data de 12 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. R.
Judecător - I. Ț.
Judecător - L. P.
Grefier - R. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. împotriva sentinței civile nr. 4833/CA din 8.10.2013, pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ , având ca obiect „ contestație act administrativ fiscal”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 05 martie 2014, apoi pentru data de 12 martie 2014.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 4833/CA din 8.10.2013 Tribunalul B. - secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a admis în parte contestația formulată de reclamantul Stereche C. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. și în consecință
A anulat în parte Decizia de impunere nr._/12.06.2012 emisă de intimată, cu privire la obligația de plată a majorărilor de 2069 lei și a penalităților de 313 lei, respingând restul pretențiilor formulate
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere nr._/12.06.2012, pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. a stabilit în sarcina reclamantului, obligația de plată a sumei de 2061 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate datorată de persoane fizice din venituri din profesii libere și comerciale, aferente anilor 2005 - 2011, dobânzii în cuantum de 2069 lei și penalități de 313 lei, obligațiile de plată accesorii fiind calculate la data de 31.05.2012.
Reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva acestei decizii de impunere, la data de 18.02.2013, respectiv, ulterior înregistrării prezentului litigiu, pârâta respingând această contestație prin Adresa nr._/23.08.2013.
Cu privire la stabilirea contribuției de asigurări sociale de sănătate, instanța a constatat că reclamantul nu le contestă, susținând doar că nu i-a fost adus la cunoștință. În speță, reclamantul a realizat venituri din profesii libere și comerciale, pentru care acesta datorează o contribuție pentru asigurările de sănătate în condițiile art. 257 din Leg. 92/2006.
Astfel, conform dispozițiilor art. 257 din Legea nr.92/2006, invocate în Decizia de impunere, potrivit cărora:
„(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar".
Relativ la debitele stabilite în sarcina reclamantului pentru anii 2005 – 2006, se reține că acesta nu a comunicat pârâtei veniturile obținute din profesii libere și comerciale aferente acestor ani, pârâta având posibilitatea să intre în posesia datelor obținute de ANAF numai după încheierea Protocolului, respectiv ulterior datei de 30.10.2007.
Cu privire la stabilirea dobânzilor și a majorărilor, instanța a reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată.
Potrivit art. 41 din Ordinul nr. 617/2007 pentru aprobarea și Normelor Metodologice pentru stabilirea documentației justificative pentru dobândirea calității de asigurat: „(2) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către angajatorii și asiguratorii care au obligația plății contribuției, aceștia datorează după acest termen majorări de întârziere, potrivit prevederilor legale în materie de colectare a creanțelor fiscale”.
Cu toate acestea pârâta nu și-a îndeplinit obligația de informare anuală a contribuabilului cu privire la datoria înregistrată, așa cum stipulează prevederile art. 222 din Legea nr.95/2006:,,fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.”
Chiar dacă acest text de lege nu prevede sancțiunea pentru lipsa de informare anuală, instanța a apreciat că pârâta nu poate percepe și impune reclamantului obligațiile fiscale accesorii, constând în dobânzi și penalități, care reprezintă sancțiuni aplicate contribuabilului, pentru neîndeplinirea în termen a obligației de plată principală, pornindu-se de la premisa că, în situația în care reclamantul ar fi avut cunoștință de existența unei obligații de plată, ar fi achitat-o în termenul legal.
În lipsa emiterii unei decizii de impunere care să stabilească în concret suma ce trebuie plătită cu titlu de CASS de fiecare contribuabil și data scadenței, precum și în lipsa comunicării efective către contribuabil, este evident că acesta nu are cum ști cât trebuie să plătească și până la ce dată, astfel încât să i se calculeze ulterior și pretinde să plătească dobânzi și penalități de întârziere.
Din moment ce suma nu fusese determinată în concret și la timp printr-o decizie de impunere, care să prevadă și termenul de plată, nu se putea cunoaște ce sumă trebuie plătită către CASJ B. și până la ce dată.
Nefiind imputabilă această situație contribuabilului, nu se poate pretinde acestuia să plătească dobânzi/majorări și penalități de întârziere.
Trebuie menționat că, în cazul în care se considera că nu ar fi existat depusă declarația privind veniturile, CASJ B. avea obligația stabilirii din oficiu a obligațiilor fiscale.
Însă stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale în cazul contribuabililor care au obligația declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligației fiscale se face prin estimarea bazei de impunere.
Pârâta nu a respectat nici această regulă, rămânând în pasivitate în raport de obligațiile pentru anii anteriori până la data de 12.06.2012, când a emis, după cum s-a arătat, decizia de impunere care face obiectul prezentei cauze, în care a calculat și inclus în mod nelegal dobânzi și penalități de întârziere.
Raportat considerentelor expuse, în temeiul art. 218 din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, a fost admisă în parte acțiunea și, pe cale de consecință, a fost anulată în parte decizia de impunere, doar sub aspectul accesoriilor stabilite, conform dispozitivului.
Au fost respinse, pentru considerentele expuse anterior, restul pretențiilor.
În cauză a declarat recurs Casa de Asigurări de Sănătate a județului B. și a solicitat respingerea acțiunii reclamantului întrucât avea obligația de a achita contribuția datorată FNUASS, având în vedere că a realizat venituri din profesii libere și comerciale în perioada 2005 - 2011. Informațiile privind veniturile realizate au fost primite de la Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar încadrarea veniturilor într-o anumită categorie este realizată de aceasta. Pârâta este obligată să înscrie în titlul de creanță categoria de venituri realizate și stabilite de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Obligația declarării veniturilor în vederea impunerii cade în sarcina reclamantului. Pârâta poate să își îndeplinească obligația de informare a contribuabililor despre nivelul obligațiilor la FNUASS dosar în condițiile în care are cunoștință despre acestea și despre veniturile lor. Obligația plății contribuției se naște la termenele prevăzute de lege, nu la data comunicării de către pârâtă a înscrisurilor prin care este înștiințată asupra acestor obligații. Ca urmare, faptul că reclamantul nu a fost informat cu privire la aceste obligații nu are relevanță juridică sub aspectul obligației sale de plată.
După preluarea datelor de la Agenția Națională de Administrare Fiscală, în urma Protocolului încheiat între acestea, s-a constatat că reclamantul avea declarate venituri din profesii libere și comerciale, acesta fiind motivul emiterii deciziei de imputare din speță.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art 304 pct 9 Cod procedură civilă, actele și lucrările dosarului, se constată următoarele:
În decizia de impunere contestată s-a reținut că pentru anii 2005 – 2011 rezultă că au fost calculate contribuția la FNUASS și debitele accesorii.
Astfel, instanța de fond a constatat în mod temeinic faptul că pentru anii 2005 și 2006, fiind prescris debitul principal pentru această perioadă, sunt anulate și accesoriile constând în și majorări, penalități și dobânzi, în temeiul principiului "accesorium sequitur principale".
Pentru anii 2007-2011 debitul principal este datorat, ceea ce nu se contestată de reclamant.
În ce privește obligațiile accesorii calculate prin actul contestat, față de dispozițiile art art. 257 al Legii nr. 95/2006 și de dispozițiile art 41 alin 2 din Ordinul Președintelui CNSAS nr 671/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, se constată că pârâta nu a respectat obligația legală.
Pârâta trebuia să constate că dacă reclamantul și-a îndeplinit obligația legală de achitare a debitelor fiscale, în temeiul deciziei de impunere emisă, data la care acesta a realizat acest fapt și dacă se datorează sau nu accesorii. În cazul în care nu s-au achitat obligațiile principale în termen legal, se emite decizia pentru obligațiile accesorii. Prin aceeași decizie de impunere nu se pot calcul și debite principale și debite accesorii, contravenind legii.
Nu îi este imputabil contribuabilului faptul că nu i s-au calculat obligațiile anuale pe baza veniturilor declarate și nu i s-a emis în fiecare an decizia prin care să se indice, în mod determinat, cuantumul obligației de plată a acestei contribuții. Ca urmare, nu îi este imputabil acestuia dobânzile și penalitățile pentru o obligație care nu i-a fost adusă la cunoștință.
În cazul neîndeplinirii obligației de încunoștințare a contribuabilului, conform art 222 din Legea nr 95/2006, cum este situația în speță, sancțiunea legală este înlăturarea debitelor accesorii.
Ca urmare, se va respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a județului B. conform art 312 alin 1 și 2 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului B. împotriva sentinței civile nr 4833/CA/8.10.2013 pronunțată de Tribunalul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. R. I. Ț. L. P.
Grefier
R. P.
Red MR 22.05.2014
Dact RP 22.05.2014/2 ex
Jud fond SS M.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2671/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1734/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
