Anulare act administrativ. Decizia nr. 1698/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1698/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 5463/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1698/R Dosar nr._
Ședința publică din data de din 29 mai 2014
Completul constituit din:
Președinte - R. Grațiela M. - judecător
- Lorența B. - judecător
- M. C. - judecător
- T. S. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta pârâtă A. de S. Economice București și recurenta reclamantă C. C. împotriva sentinței civile nr.6225/CA din 05.12.2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării în baza art. 396 NCPCIV, a amânat pronunțarea pentru data de 29 mai 2014.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6225/CA/05.12.2013 a Tribunalului B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta C. C., CNP_ în contradictoriu cu pârâții A. DE S. ECONOMICE DIN BUCUREȘTI și R. A. de S. Economice din București.
S-a anulat Decizia nr.1103/26.09.2012 emisă de R. A. de S. Economice din București în ceea ce privește dispoziția de exmatriculare a reclamantei menționată la art.2 pct.1.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 2250 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta A. DE S. ECONOMICE BUCUREȘTI a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea căii de atac, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii promovate de către reclamantă.
În motivare, în esență recurenta a arătat că instanța a aplicat greșit dispozițiile legale în materie sub următoarele aspecte:
1. în mod eronat instanța de fond a reținut faptul că decizia de exmatriculare nu a fost adoptată de către un organ competent, întrucât potrivit art. 48 alin.1 din Carta ASE București, realizează conducerea executivă a universității, iar potrivit art. 49 alin.12 emite decizii privind regimul matricol al studenților.
Instituția Organizatoare de S. Universitare de Doctorat face parte din Universitate ( IOSUD) este condusă de Rector care are totodată și calitatea de reprezentant legal. Astfel, potrivit art. 7 alin.3 coroborat cu art. 3 lit.a din HG nr. 681/2011 privind Codul Studiilor Universitare de Doctorat „ prin conducător al instituției care reprezintă legal IOSUD se înțelege a) rectorul, în cazul în care instituția care reprezintă legal IOSUD este o instituție de învățământ superior”. Se solicită a se constata competența rectorului pentru emiterea deciziilor de exmatriculare a studenților doctoranzi, în calitatea acestuia de reprezentant legal al IOSUD. Decizia de exmatriculare a fost luată de către consiliul școlii doctorale, conform art. 15 lit.c din HG 681/2011, însă actul administrativ individual privind exmatricularea a fost emis în conformitate cu legea de către reprezentantul legal al IOSUD pe baza hotărârii consiliului școlii doctorale.
Astfel actul administrativ este un act juridic unilateral ce emană de la o autoritate publică, în temeiul puterii publice, pe baza și în vederea executării legii. O decizie a consiliului școlii doctorale nu putea fi pusă în aplicare decât printr-o decizie de confirmare a Rectorului.
Atribuțiile școlii doctorale reprezintă operații administrative. Actele administrative produc în mod direct efecte juridice asupra celor cărora li se adresează, efecte pe care le are în vedere organul emitent al actului, operațiile administrative produc efectele pe care le prevede legea.
Instanța de fond în mod eronat a constata încetarea în condiții de nelegalitate a raportului juridic în condițiile în care nașterea și încetarea aceluiași raport juridic sunt supuse principiului simetriei, în speță, dacă înmatricularea la doctorat s-a făcut printr-o decizie a rectorului este firesc ca și exmatricularea să se producă în aceleași condiții de formă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 483 și următoarele NCPCIV precum și dispozițiile legale precitate.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu 100 lei taxa judiciară de timbru.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare ( f. 34) prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate. Cu cheltuieli de judecată.
În esență se arată că recursul formulat de A. DE S. ECONOMICE BUCUREȘTI este neavenit cătă vreme acrul atacat este o decizie a rectorului universității, acesta având legitimare procesuală pasivă, calitate în care nu a înțeles să formuleze recurs. La interpelarea instanței de recurs, prin încheierea de ședință din 27.05.2014 intimata reclamantă a precizat această apărare drept excepția lipsei de interes în promovarea recursului.
Pe fondul recursului, intimata a arătat că acesta este neîntemeiat, conținând afirmații contradictorii și că în esență, consiliul școlii doctorale este distinct de instituția prefectului, acesta din urmă neavând nici o legătură cu entitatea competentă în materie.
Se mai critică înscrisul nou depus în recurs pentru aspecte de formă dar și de fond, respectiv, în loc să existe la dosar un act emis de CSUD care este compus din 17 membri, pârâta recurentă depune o listă de avize emise de Biroul Executiv neavând atașat avizul școlii doctorale, așa cum se menționează în chiar cuprinsul său.
Totodată reclamanta a formulat, recurs incident ( f.34) în condițiile art. 461 NCPCIV, criticând considerentele sentinței recurate în ce privește dreptul reclamantei la întreruperea studiilor de doctorat, în sensul că greșit de reține că reclamanta ar fi trebuit să atace refuzul nejustificat la pârâtei de a răspunde la această cerere ori modul de soluționare.
Recursul incident a fost legal timbrat cu 100 lei taxa judiciară de timbru.
Recurenta pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare ( f. 56) prin care în esență a subliniat că actul administrativ individual privind exmatricularea a fost emis în conformitate cu legea de către reprezentantul legal al IOSUD pe baza hotărârii consiliului școlii doctorale.
În ce privește recursul incident se solicită a fi respins ca neîntemeiat, arătându-se în esnță că motivarea instanței de fond este corectă iar soluția pronunțată justă și temeinică.
În probațiune, în recurs s-a administrat proba cu înscrisuri noi la cererea ambelor părți., în condițiile art. 492 NCPCIV, respectiv
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 488 pct. 8 și 489 alin.2 NCPCIV și a recursurilor declarate Curtea constată următoarele:
Prin sentința recurată, instanța de fond a admis cererea formulată și a anulat decizia nr. 1103/26.09.2012 prin care s-a dispus exmatricularea reclamantei de la studiile doctorale.
În esență, instanța de fond a reținut că rectorul universității nu are calitatea de reprezentant al școlii doctorale, aceasta fiind condusă de un director și de consiliu potrivit art. 14 din Codul Studiilor de Doctorat. Mai mult, potrivit art. 15 lit. c din HG 681/2011una dintre principalele atribuții ale consiliului școlii doctorale constă în exmatricularea studenților doctoranzi la propunerea conducătorilor de doctorat, membri ai școlii doctorale.
Astfel, s-a reținut că decizia de exmatriculare a fost adoptată de un organ necompetent, caz în care intervine sancțiunea nulității absolute, iar pe de altă parte decizia de exmatriculare nu este motivată în fapt și în drept iar la dosarul cauzei nu se regăsesc alte înscrisuri din care să rezulte starea de fapt, instanța fiind pusă în imposibilitatea de a aprecia asupra legalității deciziei contestate.
Recursul formulat de pârâta A. DE S. ECONOMICE BUCUREȘTI se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 8 prin prisma art. 489 alin.2 NCPCIV este întemeiat pentru următoarele considerente.
În speță prin art. 2 pct.1 din decizia nr. 1103/26.09.2012, în baza art. 62 lit. b din Regulamentul de organizare și desfășurare a studiilor universitare de doctorat, rectorul A. DE S. ECONOMICE BUCUREȘTI a dispus exmatricularea de la studiile universitare de doctorat a studentei doctorande reclamanta, care nu a promovat anul de pregătire universitară doctorală. ( II).
În ce privește apărarea reclamantei care coincide cu motivarea sentinței recurate referitoare la lipsa calității rectorului de a semna decizia de exmatriculare și respectiv lipsa de motivare a actului administrativ contestat, Curtea reține că potrivit art. 7 alin.3 coroborat cu art. 3 lit.a din HG nr. 681/2011 privind Codul Studiilor Universitare de Doctorat „ prin conducător al instituției care reprezintă legal IOSUD se înțelege a) rectorul, în cazul în care instituția care reprezintă legal IOSUD este o instituție de învățământ superior”.
Mai mult, potrivit înscrisului nou încuviințat în probațiune în recurs ( f.5-7), respectiv avizul Biroului Executiv al CSUD în ședința din 1 august 2012, CSUD din cadrul A. DE S. ECONOMICE BUCUREȘTI, la propunerea conducătorului de doctorat, cu avizul consiliului Școlii doctorale, conform art. 15 lit.c din HG 681/2011 privind Codul Studiilor de Doctorat, se aprobă emiterea deciziei de exmatriculare pentru nepromovarea raportului de progres al cercetării aferent anului II, aviz favorabil pentru emiterea deciziei de exmatriculare pe motiv de nepromovare.
În consecință, din înscrisurile noi depuse în recurs, înscrisuri cu valoare de operațiuni administrative prealabile emiterii actului administrativ contestat în sensul art. 18 alin.2 din Legea nr. 554/2004, rezultă că actul administrativ contestat, decizie de exmatriculare, a fost emis de organul competent și potrivit procedurii reglementate de dispozițiile legale în materie. În esență, decizia de exmatriculare a fost luată de către consiliul școlii doctorale, conform art. 15 lit.c din HG 681/2011, însă actul administrativ individual privind exmatricularea a fost emis în conformitate cu legea de către reprezentantul legal al IOSUD pe baza hotărârii consiliului școlii doctorale, respectiv de către rector.
Pentru aceste considerente, reținând calitatea rectorului de reprezentant legal al instituției emitente a actului administrativ contestat, se va respinge și excepția lipsei de interes a recurentei pârâte A. DE S. ECONOMICE BUCUREȘTI în promovarea recursului de față.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, apreciind că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material, și care se reflectă în dispozitivul hotărârii prin anularea deciziei de exmatriculare a reclamantei, Curtea va dispune casarea sentinței recurate și reținerea spre rejudecare potrivit art. 498 alin.1 NCPCIV.
Rejudecând, în limitele casării, potrivit art. 501 NCPCIV, Curtea va analiza celelalte aspecte invocate de reclamantă în cererea principală și care nu au fost analizate mai sus.
Astfel, sub aspectul temeiniciei deciziei de exmatriculare, Curtea reține că Comisia de îndrumare, în ședința din 29.05.2012 a acordat reclamantei calificativul admis cu rezerve de îmbunătățire ( f. 51 dosar fond). În ședința din 20.07.2012 aceeași comisie de îndrumare a acordat reclamantei calificativul respins întrucât doctoranda nu s-a prezentat la ședința de evaluare ( f. 50 dosar fond). Mai mult profesorul coordonator a întocmit un referat aprobat de școala doctorală prin care a confirmat nu numai lipsa oricărei activități științifice și publicistice pe parcursul celor 2 ani de școlarizare, neprezentarea la școala doctorală și neimplicarea în nici un eveniment științific organizat de școala doctorală și nu în ultimul rând acordarea calificativului insuficient de admis cu rezerve care ar fi trebuit îmbunătățit cu admis precum și absența reclamantei la cele două ședințe de monitorizare suplimentare la care a fost invitată anunțată și așteptată de comisie în perioada de reprogramare( f. 53 dosar fond).
Totodată la 30.05.2012 coordonatorul de doctorat o înștiințează prin email pe reclamantă că urmare a calificativului admis cu rezerve o nouă evaluare cu rezerve va atrage exmatricularea de la doctorat și că următoarea ședință va avea loc în 7. 06.2012 ( f. 57 dosar fond). Ulterior, în 17. 07.2012 coordonatorul de doctorat o înștiințează prin email pe reclamantă că ședința de evaluare va avea loc în 20.07.2012.
În același interval de timp reclamanta adresează directorului școlii doctorale o scrisoare datată 14.06.2012 prin care solicită aprobarea întreruperii școlii doctorale din cauze medicale. Cererea este avizată nefavorabil la data de 18.06.2012. ( f. 55). Reclamanta nu a contestat decizia de întrerupere și, mai mult a reiterat cererea de întrerupere în septembrie 2012.
Coroborând aceste înscrisuri, Curtea reține că reclamanta nu a primit niciodată aprobarea cererii de întrerupere a studiilor doctorale și, în orice caz, nu a înștiințat coordonatorul de doctorat despre aceste împrejurări, absentând fără vreo justificare în data de 20.07.2012, dată la care, oricum ar fi fost exmatriculată dacă nu ar fi obținut evaluarea admis fără rezerve.
În consecință Curtea reține că decizia de exmatriculare a survenit absentării nejustificate de la ședința de evaluare, în condițiile în care reclamanta a fost înștiințată în ce privește o nouă evaluare cu rezerve, potrivit contractului pentru studiile universitare de doctorat nr. 18/ 2011 art. 4 reclamanta având obligația unor diligențe referitoare la contactul cu școala doctorală.
Concluzionând, Cutea reține că decizia de exmatriculare a fost luată de organul competent, în condițiile procedurale prevăzute de lege și în mod temeinic, astfel că în baza probatorului administrat și față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse va respinge cererea de chemare în judecată formulată.
În ce privește cererea de recurs incident formulată de reclamanta C. C., Curtea reține că potrivit art. 491 NCPCIV raportat la art. 472 NCPCIV recursul incident trebuie să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe, practic fiind admisibil doar în situația unei soluții de admitere în parte și nu și în situația unei admiteri în tot a cererii introductive așa cum este cazul în speța de față. Mai mult recursul formulat împotriva considerentelor unei sentințe întemeiat pe dispozițiile art. 461 NCPCIV trebuie să își găsească încadrarea între motivele de recurs prevăzute de art. 488 NCPCIV potrivit normei de trimitere de la art. 491 alin.1 teza finală, pe când, în speță nu se indică nici unul dintre aceste motive iar instanța de recurs nu a putut face încadrarea în sensul art. 489 alin.2 NCPCIV. În același sens este și faptul că criticile referitoare la soluționarea cererii de întrerupere a studiilor doctorale exced obiectului cauzei, instanța fiind învestită a examina exmatricularea reclamantei și nu cererea de întrerupere a studiilor.
Față de aceste considerente de fapt și de drept cererea de recurs incident formulată de reclamanta C. C. va fi respinsă.
În ce privește cheltuielile de judecată în recurs, față de soluția pronunțată și reținând culpa procesuală a intimatei reclamante, raportat la dispozițiile art. 453 NCPCIV Curtea va obligă intimata reclamantă C. C. la plata sumei de 100 de lei către recurenta pârâtă A. DE S. ECONOMICE BUCUREȘTI, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs și va respinge cererea recurentei reclamante având ca obiect cheltuieli de judecată în recursul incident.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes a recurentei pârâte A. DE S. ECONOMICE BUCUREȘTI.
Admite recursul formulat de pârâta A. DE S. ECONOMICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 6225/CA/05.12.2013 a Tribunalului B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pe care o casează în tot și rejudecând,
Respinge cererea formulată de reclamanta C. C. în contradictoriu cu pârâții A. DE S. ECONOMICE BUCUREȘTI și INSTITUȚIA RECTORULUI A. DE S. ECONOMICE DIN BUCUREȘTI. Respinge cererea reclamantei având ca obiect cheltuieli de judecată.
Respinge recursul incident formulat de reclamantă.
Obligă intimata reclamantă C. C. la plata sumei de 100 de lei către recurenta pârâtă A. DE S. ECONOMICE BUCUREȘTI, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Respinge cererea recurentei reclamante având ca obiect cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29.05.2014.
Președinte,Judecător,Judecător,
R. Grațiela M. Lorența B. M. C.
Pt. Grefier
T. S.
aflată în concediu de odihnă
semnează, grefier șef
C. C.
Red. R.G.M./21.07.2014
Dact.C.C./22.07.2014/5 ex.
Jud. fond C. S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2083/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
