Pretentii. Decizia nr. 2083/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2083/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-09-2014 în dosarul nr. 2746/119/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2083/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 12 Septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. I. M. - judecător
M. C. - judecător
M. F. - judecător
C. R. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr. 351/14.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. – Secția civilă, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare îndeplinită.
Recursul formulat de recurenta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. este declarat și motivat în termenele și în condițiile prevăzute de art.485 - 487 N.C.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr.554/2004, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, potrivit dispozițiilor art. 30 din OUG 80/2013 și a fost declarat prin consilier juridic C. V., cu delegație la fila 6 în dosar, astfel cum prevăd dispozițiile art. 13 alin.2 N.C.pr.civ., art. 84 alin.2 N.C.pr.civ. și art. 486 N.C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă (fila 5 din dosar), în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 raportat la art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a din Noul Cod de procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 351/14.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. - Secția civilă a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de către pârâte și a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ introdusă de reclamantul K. . contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., precum și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. și în consecință, pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma de 697 lei cu titlu taxă de poluare plătită potrivit chitanței nr. TS4B_/10.11.2008, a dobânzii legale aferente începând cu data plății și până la data restituirii efective, precum și a sumei de 69 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Totodată, a fost obligată chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să remită pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. suma de 697 lei cu titlu taxă de poluare plătită potrivit chitanței nr. TS4B_/10.11.2008, a dobânzii legale aferente începând cu data plății și până la data restituirii efective, precum și a sumei de 69 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., prin consilier juridic conform art. 84 alin. 2 c.pr.civ. (delegație fila 6 dosar), hotărârea fiind criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei solicitându-se admiterea căii de atac și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Recurenta a susținut OUG nr. 50/2008 stabilește în mod clar cadrul legal al taxei pe poluare și anume taxa de poluare ține cont de norma de poluare, emisiile de dioxid de carbon și vechimea autovehiculului, iar în cazul în care unele soluții legislative nu au în vedere dispozițiile comunitare, neasigurând compatibilitatea cu acestea, autoritățile competente pot avea inițiative legislative pentru modificarea sau completarea actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu tratatele la care România este parte.
Nu se poate admite, în opinia recurentei, că prevederile OUG nr. 50/2008 ar încălca dispozițiile comunitare, întrucât legislația română prevede plata, în cazul în care este vorba despre aceleași specificații tehnice, a unei taxe de poluare în același cuantum, indiferent dacă se aplică la autoturismele/autovehiculele din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar.
A mai invocat de asemenea că legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede că nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplica, direct sau indirect, produselor interne similare.
Recurenta a mai criticat și faptul că a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, invocând faptul că nu are nici o culpă procesuală, în condițiile în care încasarea sumei a avut loc în temeiul unui act normativ imperativ. În opinia sa acesta urmează a fi suportate, eventual, de către chemata în garanție. Recurenta a mai arătat că onorariul avocațial acordat este nejustificat de mare raportat la munca efectiv depusă. În drept a fost invocată aplicarea art. 488 pct. 8 c.pr.civ.
Cererea de recurs este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Intimatul reclamant și intimata chemată în garanție nu au formulat întâmpinare în condițiile art. XV alin. 3 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013.
Părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 488 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Motivul de recurs referitor, pe de o parte, la inaplicabilitatea dreptului comunitar, iar, subsecvent acestei apărări, la compatibilitatea normei ce instituie această taxă cu normele comunitare, se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 c.pr.civ., dar nu este fondat.
Astfel, preeminența dreptului comunitar este consacrată prin Constituție, iar punerea în aplicare a obligațiilor ce decurg din dreptul comunitar se reflectă atât în obligația de cooperare loială cât și în autonomia instituțională și procedurală a statelor membre. Această autonomie are la bază principiul efectivității care vizează împiedicarea ca o dispoziție procedurală națională să facă imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului comunitar.
În acest context se impune a se mai preciza ca TFUE se bucură de aplicabilitate directă în dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare indiferent de caracterul acestora general sau special.
Cu privire la compatibilitatea normei cu dreptul comunitar, Curtea reține că potrivit art. 110 din TFUE (fostul art. 90 TCE) „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Curtea mai reține că prin soluția pronunțată în cauza C-402/09, fiind sesizată în legătură cu interpretarea art. 110 din TFUE prin raportare la dispozițiile OUG nr. 50/2008, CJUE a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Față de cele stabilite de CJUE prin această decizie, Curtea constatată că prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 4 din OUG nr. 50/2008 se introduce un regim fiscal discriminatoriu, atâta vreme cât taxa de poluare, prin valoarea sa și prin faptul că nu este percepută în cazul reînmatriculării unui autovehicul deja înmatriculat în România este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Totodată, este important de menționat faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea T. se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare.
Pentru toate aceste considerente, criticile recurentei privind neaplicarea în cauză a dispozițiilor art. 110 TFUE și cele privind conformitatea taxei de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008, modificată, cu acestea, vor fi respinse.
Cu privire la cheltuielile de judecată, Curtea constată că acestea au fost legal stabilite în sarcina părții care are culpă procesuală – pârâta, conform art. 451 c.pr.civ., aceasta refuzând nejustificat restituirea taxei pe cale administrativă, astfel cum reclamantul i-a solicitat anterior promovării cererii de chemare în judecată, în condițiile în care caracterul contrar dreptului comunitar al acestor taxe de poluare a fost stabilit prin nenumărate hotărâri judecătorești și prin hotărârile CJUE arătate anterior.
Raportat acestor considerente rezultă că soluția primei instanțe de admitere a acțiunii și obligare a pârâtei la restituirea taxei de poluare este întemeiată, astfel încât în baza art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. (fosta Administrația Finanțelor Publice S. G.) împotriva sentinței civile nr. 351/14.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. - Secția civilă, menținându-se ca temeinice și legale dispozițiile instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. (fosta Administrația Finanțelor Publice S. G.) împotriva sentinței civile nr. 351/14.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. – Secția civilă, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.09.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. I. M. M. C. M. F.
Grefier
C. R.
Red./M.I.M/12.09.2014
Tehnored/CR/15.09.2014/5 ex.
Jud. fond A.D.B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2085/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1698/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
