Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 408/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 408/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 15266/62/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 408/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 07 Februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. F. - judecător
M. I. M. - judecător
M. C. - judecător
C. R. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului B. împotriva sentinței civile nr. 4510 /CA/25.09.2013 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - în dosarul nr._, având ca obiect „ anulare act de control taxe și impozite”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul convențional al intimatei reclamante R. E. G., avocat M. M., cu delegație la fila 14 în dosar lipsă fiind reprezentantul recurentei pârâte Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B..
Procedura legal îndeplinită.
Recursul promovat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, potrivit dispozițiilor art.301-303 Cod procedură civilă și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr.146/1997.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare formulată de către intimata reclamantă R. E. G., prin reprezentant convențional avocat M. M., prin care solicită respingerea recursului formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., ce a fost comunicată cu recurenta pârâtă potrivit dovezii de la fila 15 din dosar.
Întrebat fiind, avocat M. M. învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici alte probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Concluziile avocatului M. M. sunt de respingere a recursului și de menținere a hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Precizează faptul că recurenta nu și-a întemeiat în drept recursul, potrivit art. 304 C.pr.civilă.
Avocat M. M. învederează că recurenta pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate B. a considerat hotărârea instanței de fond ca fiind parțial netemeinică și nelegală. Arată că, în fapt, baza de calcul pentru impozitul pe venit pe anul 2006 a fost eronată, iar recurenta pârâtă a recunoscut că informațiile privind veniturile realizate de către intimata reclamantă R. E. G. în anul 2006 nu au fost furnizate de ANAF. Precizează că, dacă ANAF a furnizat date eronate, luând în baza de calcul și alte venituri care nu erau considerate ca venituri legale, nu este o eroare a instanței de fond, iar prin recurs nu se arată ce text de lege a fost încălcat de instanța de fond.
Astfel, cum corect s-a stabilit prin raportul de expertiză, avocat M. M. arată că venitul impozabil pe anul 2006, este cu totul altul decât cel comunicat de ANAF, împrejurare față de care consideră că hotărârea instanței de fond este legală și la adăpost de orice critică.
Solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată. În susținerea celor arătate, depune la dosar concluzii scrise și chitanța onorariu avocațial nr._ din 29.01.2014 în cuantum de 500 lei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 4510/CA/25.09.2013 a Tribunalului B. a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta R. E. G. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. și, în consecință, a fost anulată Decizia de impunere nr._/04.11.2011 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. în ceea ce privește plata majorărilor, dobânzilor și penalităților de întârziere în cuantum de 10.391 lei. Totodată, tribunalul a constatat că pentru anul 2006 reclamanta datorează suma de 10.139,35 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, din care a achitat suma de 8.724 lei, rămânând de achitat suma de 1.415,35 lei, conform raportului de expertiză tehnică nr._/19.06.2013 întocmit de expert contabil judiciar Ș. Doinița, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 2.221 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în taxa judiciară de timbru, onorariu avocat și onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Decizia de impunere nr._/04.11.2011 (f.6) pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a următoarelor sume: debit principal în sumă de 7230 lei cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate datorată de persoane fizice din venituri din profesii libere și comerciale aferente anului 2006 și accesorii calculate pentru debite neachitate sau achitate cu întârziere, pentru anii 2007-2009, astfel: suma de 9306 lei cu titlu de majorări de întârziere și dobânzi și 1085 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Tribunalul a reținut că împotriva acestei decizii reclamanta a formulat plângere prealabilă, care nu a fost soluționată favorabil, astfel că s-a formulat prezenta acțiune.
La soluționarea contestației, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 257 alin.2 lit. b din Legea nr. 92/2006, invocate în Decizia de impunere, potrivit cărora: „(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1). (2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.”
Tribunalul a mai reținut că Decizia de impunere este motivată sumar, dar cuprinde natura debitelor pretinse, perioada pentru care se solicită contribuția și accesoriile, datele la care s-au făcut plăți de către contribuabil, precum și temeiul de drept – art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 92/2006, astfel că nu este afectată de vreun viciu de nelegalitate.
Însă, tribunalul a mai reținut că în Decizia de impunere analizată s-a menționat că debitul principal și accesoriile s-au calculat la venitul de 245.440 lei. Or, din Raportul de expertiză judiciară contabilă întocmit în cauză de d-na expert Sosu Doinița, rezultă că baza de impozitare corectă pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate pe anul 2006 pentru BNP R. E. G. este suma de 155.990 lei.
Față de această bază de impozitare, potrivit acestui raport de expertiză, în anul 2006 reclamanta datorează contribuții de asigurări sociale de sănătate în sumă de 10.139,35 lei și nu în cuantum de 15.954,40 lei, așa cum s-a reținut în decizia contestată și, din această sumă, reclamanta a achitat suma de 8.724 lei potrivit chitanțelor de la filele 10-12 din dosar.
În ceea ce privește sumele pretinse cu titlu de majorări, dobânzi și penalități de întârziere, tribunalul a reținut că dispozițiile art. 41 din Ordinul nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice pentru stabilirea documentației justificative pentru dobândirea calității de asigurat, potrivit cărora: „(2) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către angajatorii și asiguratorii care au obligația plății contribuției, aceștia datorează după acest termen majorări de întârziere, potrivit prevederilor legale în materie de colectare a creanțelor fiscale”.
Tribunalul a mai reținut că intimata nu și-a îndeplinit obligația de informare anuală a contribuabilului cu privire la datoria înregistrată, așa cum stipulează prevederile art. 222 din Legea nr.95/2006: ,,Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.”
Chiar dacă acest text de lege nu prevede sancțiunea pentru lipsa de informare anuală, instanța de fond a apreciat că intimata nu poate percepe și impune contestatoarei obligațiile fiscale accesorii, constând în majorări, dobânzi și penalități, care reprezintă sancțiuni aplicate contribuabilului, pentru neîndeplinirea în termen a obligației de plată principală, pornindu-se de la premisa că în situația în care contestatoarea ar fi avut cunoștință de existența unei obligații de plată ar fi achitat-o în termenul legal.
Mai mult, tribunalul a reținut că, la data de 15.05.2007, reclamanta a depus Declarația specială nr._ prin care și-a definitivat situația fiscală pe anul 2006 așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală din 28.06.2007 emis de AFP B. și, la acest moment, pârâta avea obligația să emită Decizia de impunere finală pe anul 2006.
Pentru toate aceste considerente și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a apreciat fondată prezenta contestație, astfel că a admis-o în tot, conform celor din dispozitiv, cheltuielile de judecată constând în taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocat fiind acordate în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea căii de atac, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii promovate de către reclamant.
În motivare, a arătat că au calitatea de asigurat conform art. 211 din Legea nr. 95/2006 toți cetățenii români cu domiciliul în țară, invocând totodată aplicarea OUG nr. 150/2002 și a normelor de aplicarea a acesteia aprobate prin Ordinul nr. 221/2005, conform cărora persoanele care realizează venituri impozabile din activități independente datorează contribuție la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, calculată ca și cotă asupra acestor venituri.
În plus, se mai arată că reclamanta avea obligația de a declara și plăti această contribuție și că a fost identificat în baza de date furnizată prin protocol de ANAF, cu venituri din profesii libere și comerciale aferente anului 2006, motiv pentru care, în temeiul art. 35 din O. 617/2007, a fost emisă decizia de impunere.
Recurenta a mai arătat că decizia a fost emisă în baza informațiilor primite de la ANAF, în condițiile în urma preluării bazelor de date prin protocol, din care rezultă că veniturile realizate de reclamantă pe anul 2006 erau de 245.440 lei, iar debitul a fost determinat în raport de legislația aferentă perioadei respective.
În plus, recurenta a mai arătat că nu putea să își îndeplinească obligația prevăzută de Legea nr. 95/2006 privind informarea anuală asupra nivelului obligațiilor, decât în ipoteza în care contribuabilul ar fi depus declarațiile referitoare la cuantumul veniturilor realizate, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, intimata reclamantă nedepunând la CASJ B. nici o declarație referitoare la veniturile obținute.
În susținerea acestei poziții recurenta a invocat o decizie a Curții de Apel Cluj.
În drept a fost invocată aplicarea c.pr.civ. și legislația specială - OUG nr. 150/2002 și a normelor de aplicarea a acesteia aprobate prin Ordinul nr. 221/2005, Legea nr. 95/2006, Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007.
Cererea de recurs este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificată.
Intimata, prin întâmpinare (filele 12-13), a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B..
În motivarea acestei poziții procesuale intimata a arătat că în cererea de recurs se face o expunere de texte de lege, dar nu se face nici o referire la încălcarea de către prima instanță a vreunei norme de drept material, nu arată care sunt motivele de nelegalitate ale sentinței recurate.
Referitor la cuantumul bazei de calcul a sumelor datorate cu titlu de contribuție, intimata a arătat că acesta a fost corect stabilit prin expertiza efectuată în cauză.
Părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 304 ind. 1 c.pr.civ., a art. 304 c.pr.civ. și recursul declarat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B., curtea constată că acesta este neîntemeiat.
Primul motiv de recurs referitor la calitatea de asigurat a intimatei și la obligația acesteia de a achita contribuția stabilită în sarcina sa nu are relevanță în soluționarea recursului, deoarece nici tribunalul, nici chiar intimata, nu au reținut sau invocat contrariul.
Astfel, tribunalul a reținut în considerentele și dispozitivul hotărârii recurate că intimata R. E. G. avea obligația de plată a contribuției pentru asigurările de sănătate, în funcție de veniturile realizate din profesii libere și comerciale realizate în anul 2006, baza de calcul fiind stabilită de către prima instanță prin raportul de expertiză tehnică nr._/19.06.2013 întocmit de expert contabil judiciar Ș. Doinița, raport la care nu a formulat obiecțiuni în fața primei instanțe, deși i-a fost comunicat.
Față de acest raport de expertiză, susținerea recurentei pârâte în sensul că baza de calcul a contribuției a fost stabilită pe baza informațiilor preluate de la ANAF, pe baza protocolului încheiat cu aceasta, nu poate fi reținută, raportul de expertiză fiind efectuat pe baza actelor financiar contabile întocmite de către intimata reclamată.
Intimata avea obligația de a declara veniturile realizate din profesii libere și comerciale și de a achita contribuția datorată la FNUASS calculată ca procent aplicat la cuantumul acestora.
Însă, recurenta susține că această obligație de declarare trebuia îndeplinită exclusiv la structurile sale, prin înregistrarea declarațiilor contribuabililor privind cuantumul veniturilor realizate.
Or, potrivit art. 261 alin. 5 din Legea nr. 95/2006 (text nemodificat până la data pronunțării prezentei decizii) „persoanele prevăzute la art. 257 și 258 au obligația de a pune la dispoziția ANAF, respectiv a organelor de control ale acesteia sau ale caselor de asigurări, după caz, documentele justificative și actele de evidență necesare în vederea stabilirii obligațiilor la fond.”
Prin urmare, din interpretarea gramaticală a acestei norme rezultă că declarația de venituri care să fie avută în vedere la stabilirea sumei de plată la FNUASS se putea depune și la AFP B., nu doar la CASJ B., fapt rezultat din folosirea conjuncției „sau”.
Recurenta nu justifică în nici un fel de ce, deși recunoaște că avea încheiat încă din anul 2007 Protocol cu ANAF, nu a emis măcar începând cu acel an decizii de impunere, ci a făcut acest lucru abia din 2011.
Lipsa de colaborare între organele fiscale teritoriale și casele de asigurări județene în transmiterea informațiilor înregistrate la acestea existentă până în anul 2011 nu poate fi imputată contribuabilului, cât timp acesta și-a îndeplinit obligația de a declara veniturile realizate la unul dintre cele două organe stabilite alternativ de către legiuitor în acest scop.
Prin urmare, Curtea va înlătura motivul de recurs invocat de recurenta CASJ B. referitor la inaplicabilitatea în cauză a art. 222 din Legea nr. 95/2006. În opinia Curții, această normă este pe deplin aplicabilă cât timp contribuabilul a depus declarația de venit la unul din organele stabilite de art. 261 alin. 5 din același act normativ în acest sens – organul fiscal teritorial (AFP) sau casa județeană de asigurări de sănătate, lipsa de colaborare dintre organele statului în transmiterea informațiilor neputând genera accesorii în sarcina contribuabililor, ca urmare a emiterii cu întârziere a deciziilor de impunere.
Pentru toate aceste considerente, constatând incidența art. 312 alin. 1 c.pr.civ., curtea va respinge recursul declarat de recurenta pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. împotriva sentinței civile nr. 4510/CA/25.09.2013 a Tribunalului B., pe care o va menține ca legală și temeinică.
În baza art. 274 c.pr.civ., constatând culpa procesuală a recurentei în promovarea prezentului recurs, instanța o va obliga la plata către intimata reclamantă R. E. G. a cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în recurs, constând în onorariu de avocat, conform dovezilor depuse la dosar (fila 18).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B., cu sediul în B., .. 11, împotriva sentinței civile nr. 4510/CA/25.09.2013 a Tribunalului B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Obligă recurenta pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. la plata către intimata reclamantă R. E. G. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.02.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. F. M. M. I. M. C.
Grefier
C. R.
Red/M.I.M/07.02.2014
Tehnored/CR/11.02.2014/ 2 ex.
Jud. fond. A. V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1659/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 680/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
