Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 1853/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1853/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 4273/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 1853/R/2014
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. B.
Judecător D. M. S.
Judecător A.-G. S.
Grefier V. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul P. JUDEȚULUI B. împotriva sentinței civile nr. 6231/CA/06.12.2013 pronunțată de Tribunalul B., secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. _ /2012, având ca obiect „anulare act emis de autorități publice locale ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 22 mai 2014, când părțile au lipsit, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 29 mai 2014, 5 iunie 2014, 12 iunie 2014, respectiv pentru astăzi 19 iunie 2014.
În deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului dedus judecății, constată:
Prin sentința civilă nr.6231/CA/06.12.2013, Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul P. Județului B. în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Comunei Sâmbăta de Sus, având ca obiect anularea Hotărârii nr.23/16.11.2012 a Consiliului L. al Comunei Sâmbăta de Sus, județul B..
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul P. Județului B., prin care a solicitat casarea sentinței atacate și, în consecință, admiterea cererii privind anularea Hotărârii nr.23/16.11.2012 a Consiliului L. al Comunei Sâmbăta de Sus.
În motivarea recursului său, reclamantul a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul că, deși în cuprinsul Hotărârii Consiliului local al Comunei Sâmbăta de Sus nr.23/2012 nu a fost indicat și temeiul juridic specific (obligatoriu, potrivit Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă), acesta este conținut în Legea nr.18/1991 republicată, la art.18 alin.(3), dar în forma sa nemodificată, text de lege care permite trecerea în domeniul privat a UAT-urilor a terenurilor neatribuite de comisiile locale (cele aflate în anul 1991 în perimetrul CAP și care au făcut obiectul legilor fondului funciar), iar interpretarea acestui text de către instanța de judecată, în sensul că nu se mai impune condiția ca procesul de reconstituire să fi fost integral finalizat, nu se susține, întrucât în economia acestui litigiu nu are importanță numai ipoteza inițială a art.18 alin.(3), respectiv dacă s-a finalizat sau nu procesul de restituire, ci mai ales regimul juridic al terenurilor rămase la dispoziția comisiilor locale, așa cum a fost stabilit de Legea nr.67/2010, anume „indisponibilizarea” lor pentru rezolvarea anexelor de despăgubiri.
De asemenea, recurentul-reclamant mai arată că, deși este corectă susținerea instanței de fond în sensul că trecerea celor 24,62 ha de la comisia locală la comună nu ar afecta drepturile persoanelor validate pe anexa de despăgubiri, suprafața rămasă la dispoziția Comisiei Locale Sâmbăta de Sus fiind de 647,83 ha, iar necesarul de pe anexa de despăgubiri este de numai 76,10 ha, nu este permisă trecerea, prin act administrativ, a niciunui teren de la comisia locală în domeniul privat al comunei, față de dispozițiile art.18 alin.3 din Legea nr.18/1991 republicată, modificat de art. unic din Legea nr.67/2010. Recurentul mai susține că textul legal indicat de instanța de fond, anume art.31 alin.2 din Legea nr.18/1991 este inaplicabil în speță, întrucât se referă la categoria terenurilor intravilane, proprietate de stat, pentru care s-a constituit un drept de folosință în favoarea CAP-urilor, ceea ce, evident, nu este cazul terenurilor în discuție, care au făcut obiectul Hotărârii nr.23/2012 a Consiliului L. al Comunei Sâmbăta de Sus.
În drept, recurentul a mai invocat dispozițiile art.483 și următoarele din Codul de procedură civilă, Legii nr.18/1991r, Legii nr.554/2004, Legii nr.340/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (f.27-28), intimatul-pârât C. L. al Comunei Sâmbăta de Sus a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală, întrucât în motivarea hotărârii Consiliului L. s-a ținut cont de faptul că suprafața totală a comunei Sâmbăta de Sus este de 4687 ha, iar după retrocedarea terenurilor vechilor proprietari sau moștenitorilor acestora conform anexelor de validare, suprafața de 647,83 ha rămâne la dispoziția comisiei locale de fond funciar Sâmbăta de Sus; de asemenea, la adoptarea hotărârii s-au avut în vedere dispozițiile art.31 alin.(2) din Legea nr.18/1991, potrivit cărora „Terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisie, vor trece în domeniul privat al comunei, orașului sau al municipiului”, astfel că instanța de fond a apreciat în mod corect situația de drept și de fapt, sens în care soluția pronunțată este legală și temeinică.
Examinând, recursul dedus judecății, în conformitate cu art.499, raportat la art.488 din codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr.134/2010, Curtea, cu opinie majoritară, reține următoarele:
Recurentul-reclamant invocă motivul de casare prevăzut de art.488 alin.(1) pct.8 din Codul de procedură civilă, constând în aplicarea greșită, de către instanța de fond a normelor de drept material, prin constatarea legalității trecerii unor terenuri extravilane de la comisia locală la comună, din perspectiva art.31 alin.(2) din Legea nr.18/1991 republicată, pe de o parte, și ca urmare a inexistenței, în art.18 alin.(1), a condiției exprese ca procesul de reconstituire să fi fost finalizat.
Recursul reclamantului este fondat.
În fapt, prin Hotărârea nr.23/16.11.2012 a Consiliului L. al Comunei Sâmbăta de Sus, județul B., s-a aprobat trecerea în domeniul privat al comunei Sâmbăta de Sus a unor terenuri în suprafață totală de 24,6230 ha, situate în extravilanul comunei aflate la dispoziția comisiei locale de fond funciar Sâmbăta de Sus.
Hotărârea Consiliului L. a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile Legii nr.1/2000, Legii nr.247/2005 și art.36 alin.(1), art.121 alin.(3), art.45 alin.(3) din Legea administrației publice locale nr.215/2001, republicată.
Instanța de fond a reținut că este legală hotărârea Consiliului L. al Comunei Sâmbăta de Sus, întrucât posibilitatea trecerii în domeniul privat al comunei a terenurilor rămase la dispoziția Comisiilor locale de aplicare a legilor fondului funciar este reglementată, la data adoptării hotărârii, de dispozițiile art.31 alin.(2) din Legea nr.18/1991, potrivit cărora „Terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisiei, vor trece în domeniul privat al comunei, orașului sau al municipiului”.
Curtea constată că, față de cele reținute de instanța de fond, cuprinsul normei juridice, evocat de instanța de fond, este cel corect, aplicabil la data adoptării hotărârii, însă pentru o interpretare corespunzătoare a acestei norme este necesară și citirea textului art.31 alin.(1) din Legea nr.18/1991 (forma în vigoare la data de 16.11.2012), conform căruia: „Terenurile proprietatea statului aflate în exploatarea cooperativelor agricole de producție sunt la dispoziția comisiilor prevăzute la art. 12, în vederea atribuirii lor în proprietatea celor îndreptățiți, conform legii”. Întrucât textul evocat de instanța de fond se află așezat în același articol, la al doilea alineat, este evident că acesta se referă doar la terenurile din categoria celor menționate la alin.(1) - aflate în proprietatea statului și în exploatarea cooperativelor agricole de producție - care, fiind neatribuite, au rămas la dispoziția comisiei, și nu la toate terenurile neatribuite rămase la dispoziția comisiei.
Prin urmare, întrucât terenurile care fac obiectul Hotărârii nr.23/16.11.2012 a Consiliului L. al Comunei Sâmbăta de Sus nu s-au aflat în exploatarea cooperativelor agricole de producție, Curtea constată că norma juridică evocată de instanța de fond nu este aplicabilă în cauză.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că forma art.18 alin.(3), în vigoare la data adoptării H.C.L. nr.23/16.11.2012 nu mai prevede condiția ca trecerea în domeniul privat al comunei a terenurilor rămase la dispoziția Comisiilor locale să vizeze terenuri neatribuite, rămase la dispoziția comisiei după încheierea integrală a reconstituirii dreptului de proprietate, astfel că împrejurarea dacă reconstituirea drepturilor de proprietate a fost sau nu încheiată la nivelul comunei Sâmbăta de Sus nu prezintă relevanță în speță.
Curtea reține, din analiza prevederilor art.18 din Legea nr.18/1991 (forma în vigoare la data adoptării de către C. L. al Comunei Sâmbăta de Sus a hotărârii atacate), că acestea nu prevăd posibilitatea trecerii terenurilor neatribuite și aflate la dispoziția comisiei în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, ci reglementează posibilitatea restituirii, la cerere, în condițiile legii, a terenurilor neatribuite, rămase la dispoziția comisiei, sau din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, către foștii proprietari sau moștenitorii acestora care au fost înscriși în anexele privind despăgubirile la regulamentele de aplicare a legilor fondurilor funciar.
De asemenea, Curtea reține că nici dispozițiile art.36 alin.(1) din Legea nr.18/1991 (în vigoare la data adoptării actului administrativ atacat) nu pot fundamenta legal trecerea terenurilor în domeniul privat al comunei, întrucât este necesară îndeplinirea condiției ca aceste terenuri să se fi aflat în administrarea primăriilor, iar din probatorul administrat în cauză nu rezultă că asupra terenurilor în cauză primăria sau autoritățile publice locale ale Comunei Sâmbăta de Sus ar fi avut constituit un drept de administrare. Mai mult, la teza finală a art.36 alin.(1) din legea nr.18/1991 se menționează că aceste terenuri, dacă ar fi trecute în proprietatea comunei, trebuie să urmeze regimul juridic al terenurilor prevăzute la art.26, anume să intre în domeniul public și nu privat, trecerea în domeniul privat fiind sancționată cu nulitatea absolută, conform art.26 alin.(2) din legea nr.18/1991.
Prin urmare, nici dispozițiile art.18, art.36 alin.(1) din Legea nr.18/1991 și nici alte prevederi în vigoare nu pot fundamenta legal trecerea în domeniul privat al comunei a terenurilor menționate în Hotărârea Consiliului L. al Comunei Sâmbăta de Sus nr.23/2012, astfel că acest act administrativ este nelegal.
Față de cele ce preced și având în vedere că este necontestat de părți faptul că în ., județul B., nu au fost încă finalizate procedurile de stabilire a dreptului de proprietate privată în temeiul Legii nr.18/1991 și Legii nr.1/2002, comisiile constituite pentru aplicarea acestor legi fiind încă în activitate, Curtea apreciază că hotărârea nr.23, adoptată de intimatul-pârât C. L. al Comunei Sâmbăta de Sus, la data de 16.11.2012, este nelegală și, în consecință, în temeiul art.18 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, se impune anularea sa.
Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a făcut în cauză aplicarea greșită a normelor de drept material și a pronunțat, ca urmare, o hotărâre nelegală, fiind incident motivul de casare prevăzut de art.488 alin.(1) pct.8 din Codul de procedură civilă, astfel că va face aplicarea dispozițiilor art.496 din Codul de procedură și, găsind recursul reclamantului fondat, îl va admite și va casa sentința instanței de fond.
Rejudecând acțiunea dedusă judecății, după casarea sentinței, în temeiul art.498 alin.(1) din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, Hotărârea nr.23/16.11.2012 a Consiliului L. al Comunei Sâmbăta de Sus fiind adoptată cu nerespectarea prevederilor legale după cum s-a reținut mai sus, drept pentru care, văzând și dispozițiile art.18 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, va admite acțiunea și va anula actul administrativ atacat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate de recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta Instituția Prefectului Județului B. împotriva sentinței civile nr. 6231/CA6.12.2013 pronunțată de Tribunalul B., Secția a II-a civilă, de contencios administrativ pe care o casează în tot și în consecință:
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. Județului B. în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Comunei Sâmbăta de Sus și dispune anularea Hotărârii Consiliului L. al Comunei Sâmbăta de Sus nr. 23/16.11.2012.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
O. M. B. D. M. S.
Red op majoritară – DMS-4.07.2014
Tehnored DT-7.07.2014/2 ex
Jud fond-M Z.
Opinie separată
În sensul respingerii recursului declarat de către recurenta pârâtă Instituția Prefectului Jud. B. cu consecința menținerii sentinței civile nr. _ a Tribunalului B. ca legală și temeinică.
JUDECĂTOR
A. G. S.
Opinie minoritară a doamnei judecător A. G. S.
Consider că sentința civilă atacată este legală și temeinică,astfel încât se impune respingerea recursului declarat de către Instituția Prefectului Jud. B..
Prima instanță a făcut o corectă apreciere a probelor administrate ,a reținut just situația de fapt și de drept dedusă judecății.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că H.C.L. 23/16.11.2012 a Comunei Sâmbăta de Sus a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor art. 44 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 cât și a prevederilor art. 31 alin. 2 din Legea nr. 18/1991,astfel cum corect a reținut și prima instanță în considerentele sentinței atacate.
Primul motiv de nelegalitate a H.C.L. nr. 23/2012 -invocat de către recurenta reclamantă Instituția Prefectului B. în cererea de chemare în judecată este legat de aspecte de formă ale acestui act administrativ .Cel de al doilea motiv invocat este acela al „ încălcării de către emitent a art. 18 alin. 3 din Legea nr. 18/1991” ,în adoptarea actului administrativ contestat.
Ca atare,în raport de obiectul acțiunii în contencios administrativ- astfel cum acesta a fost stabilit de către recurenta reclamantă -prima instanță a analizat temeinicia cererii reclamantei raportându-se strict și exclusiv la aceste motive de nulitate invocate în acțiune.
Rezultă că orice altă critică din recurs legată de „inaplicabilitatea art.31 din Legea nr. 18/1991” reprezintă un motiv nou de „nulitate a actului administrativ contestat „ ,motiv ce nu a fost invocat inițial în cererea de chemare în judecată și care nu se impune a fi analizat în cauză față de dispozițiile art. art. 304 Cod procedură civilă cu trimitere la art. 304 indice 1 din același Cod.
Prima instanță,în considerentele hotărârii atacate a analizat respectarea în cauză de către intimatul pârât C. L. al Comunei Sâmbata de Sus ,în emiterea H.C.L. nr. 23/2012, a art. 18 alin. 3 din Legea fondului funciar, și a reținut corect că,la data adoptării acestui act administrativ acest text legal nu a fost încălcat.
Terenul agricol extravilan în suprafață de 24,6230 ha ce a constituit obiectul H.C.L. susmenționat reprezintă teren neatribuit care a rămas la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar (după scăderea suprafeței totale care trebuie retrocedată foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora ) ,astfel încât legal acesta a fost trecut în domeniul privat al Comunei în temeiul art. 18 alin. 3 arătat mai sus.
În cauză ,prima instanță a făcut referire doar la art. 31 alin.2 din Legea nr. 18/1991 pentru a motiva în drept soluția dată astfel încât susținerea recurentei în sensul că în speță sânt incidente prevederile art. 31 alin. 1 și cele ale art. 18 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 18/1991 nu pot fi reținute.
Judecător
A. G. S.
Red Op separată AGS-17.07.2014
Tehnored DT- 17.07.2014/2 ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 680/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Alte cereri privind executarea silită. Sentința nr. 18/2014.... → |
|---|
