Anulare act de control taxe şi impozite. Hotărâre din 12-03-2014, Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 12469/62/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 862/RDosar Nr._
Ședința publică de la 12 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R.
Judecător I. Ț.
Judecător L. P.
Grefier R. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul T. A. împotriva sentinței civile nr. 5165/CA din 23.10.2013, pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ , având ca obiect „ anulare act de control taxe și impozite”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 05 martie 2014, apoi pentru data de 12 martie 2014.
CURTEA :
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 5165/CA din 23.10.2013 Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul T. A. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. A JUDEȚULUI B.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere emisă de pârâtă privitoare la reclamant nr._/13.06.2012 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 463 lei, suma compusa din sold contribuție în valoare de 359 lei, sold penalități in valoare de 54 lei si sold majorări/dobânzi in valoare de 50 lei pentru venituri realizate din profesii liberale și comerciale în perioada 2010-2011.
Plângerea prealabilă formulată de reclamant a fost respinsă prin decizia nr. 205/08.10.2012 emisă de pârâtă.
La soluționarea contestației, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 257 din Legea nr.92/2006, invocate în decizia de impunere, potrivit cărora:
„(1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a). veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b). veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar;
c). veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit și veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator și nu se încadrează la lit. b);
d). indemnizațiilor de șomaj;
e). veniturilor din pensiile care depășesc limita supusă impozitului pe venit;
f). veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - e), alin. 2^1 și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar.”
Decizia indică ca temei de drept doar dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. b, c și f și art. 259 alin. 9 din Legea nr. 95/2006.
Reclamantul a obținut în perioada 2010-2011 venituri din profesii liberale și comerciale pentru care avea obligația plății contribuției al FNUASS, cu toate că avea calitatea de pensionat în acea perioadă, astfel că susținerile reclamantului în acest sens s-au constatat ca fiind nefondate Așa cum rezultă din dispozițiile legale mai sus citate contribuția la asigurările sociale este datorată atât pentru veniturile din profesii liberale și comerciale realizate din activitatea de taximetrie, cât și pentru cele realizate din pensie.
Pentru toate aceste considerente și în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, instanța a apreciat prezenta contestație ca nefiind fondată, astfel că a respins-o .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant T. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 3041 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a invocat, în esență, faptul că se impunea admiterea acțiunii întrucât este și pensionar și taximetrist și plătește deja contribuția de asigurări sociale pentru pensie.
La termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2014, instanța de judecată, din oficiu, a invocat excepția tardivității formulării recursului.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă recurată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea de Apel B. constată că recursul este tardiv declarat.
Analizând actele dosarului, curtea de apel constată că sentința a fost comunicată reclamantului la data de 18.12.2013, conform dovezii de primire și procesului verbal de predare aflat la fila 53 din dosarul Tribunalului B..
Recursul este înregistrat la Curtea de Apel B. la data de 7 ianuarie 2014 (fila 2 dosar rcurs).
Potrivit art. 301 Cod procedură civilă, „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”
Aceeași reglementare rezultă și din dispozițiile art. 20 alin 1 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Art. 101 și art. 102 Cod procedură civilă reglementează modul de calcul al termenelor.
Astfel, art. 101 alin. 1 menționează că „termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul”, iar alin. 5 prevede că „termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare. Art. 102 alin. 1 stipulează că „termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel”.
În speță, termenul de recurs se împlinea la data de 6 ianuarie 2014 inclusiv, însă recursul a fost formulat și înregistrat la tribunal cu depășirea acestui termen.
Conform art. 103 Cod procedură civilă, „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.”
Recurentul reclamant nu a invocat faptul că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa să respecte termenul prevăzut de lege pentru formularea recursului.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept arătate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel B. urmează să respingă ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul reclamant.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă și că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs,
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant T. A. împotriva sent. civ. nr. 5165/CA/23.10.2013 pronunțată de Tribunalul B..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 martie 2014.
Președinte Judecător Judecător
M. R. I. Ț. L. P.
Grefier
R. P.
Rewd.L.P./19.03.2014
Dact.R.P./25.03.2014/2 ex
Jud. Fond: A.V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2491/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 313/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
