Pretentii. Decizia nr. 2509/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2509/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 417/62/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2509/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 31 octombrie 2014
Completul de judecată constituit din:
Președinte: M. I. M.
Judecător:M. F.
Judecător: M. C.
Grefier: E. Bernád
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 1572/CA/28.05.2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal -, în dosarul nr._ având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în prezenta cauză a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de Noul cod de procedură civilă.
Recursul promovat de recurenta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, potrivit dispozițiilor art.485 - 487 din noul cod de procedură civilă raportat la art. 20 din legea nr. 554/2004 și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar potrivit dispozițiilor art. 30 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013. Totodată constată că recursul a fost declarat prin consilier juridic astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 din noul cod de procedură civilă. În conformitate cu dispozițiile art. 223 noul cod de procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 223 noul cod de procedură civilă, instanța, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1572/CA/28.05.2014 Tribunalul B.- secția a II-a civilă, de contencios administraiv și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul G. R. B. G. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și în consecință:
- a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1127 lei reprezentând dobânda legală calculată la suma de 8493 lei începând cu data de 9.12.2008 și până la data de 22.02.2011.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București Splaiul Independenței nr.294 Corp A sector 6 și în consecință:
- a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 1127 lei reprezentând dobânda legală calculată la suma de 8493 lei începând cu data de 9.12.2008 și până la data de 22.02.2011.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 462,07 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A respins cererea pârâtei privind obligarea chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite cu titlu de taxă de poluare, cerere care i-a fost respinsă.
Ulterior, reclamantul s-a adresat instanței de judecată, iar prin Sentința civilă nr.917/CA/30.06.2010 pronunțată de Tribunalul B. pârâta a fost obligată la restituirea sumei de 8493 lei achitată cu titlu de taxă de poluare.
În vederea reparării integrale a prejudiciului instanța a obligat pârâta la plata dobânzii legale calculată la suma de 8493 lei începând cu data achitării taxei – 9.12.2008 și până la data restituirii acesteia – 22.02.2011.
Urmare admiterii cererii principale, instanța a reținut că pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a căzut în pretenții și a admis cererea de chemare în garanție apreciind-o ca fiind întemeiată întrucât suma achitată cu titlu de taxă de poluare se constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
În temeiul art.451 Cod procedură civilă a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea pârâtei privind obligarea chematei în garanție la restituirea cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca nefondată întrucât temeiul acordării acestor cheltuieli îl constituie culpa procesuală a părții. În speță, pe de o parte, reținându-se culpa pârâtei s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată făcute de către reclamant. Pe de altă parte, cererea de chemare în garanție este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, pârâta neachitând în prezenta cauză o asemenea taxă. Obligarea chematei în garanție la restituirea taxei de poluare virată în contul său precum și la plata dobânzii legale aferentă, nu justifică și acordarea cheltuielilor de judecată deoarece aceasta ar presupune și transferarea culpei procesuale reținută în sarcina pârâtei, asupra Administrației F. pentru Mediu.
Împotriva acestei soluții AJFP B. a declarat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei, susținând că prevederile OG nr. 13/2011 privind dobânda legală nu sunt incidente cauzei, câtă vreme între părți nu subzistă vreo relație contractuală, plata taxei operând în mod benevol, recurenta neavând vreo culpă în perceperea respectivei taxe, considerent față de care ar trebui cel mult să i se impute o dobândă începând cu data introducerii prezentei acțiuni judiciare și nu cu momentul plății taxei.
Curtea, cercetând cuprinsul cererilor de recurs existente la dosar, reține că un creditor are dreptul de a dobândi „pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit”. În speță, atâta timp cât nu există o clauză de neresponsabilitate, reclamantul are dreptul să i se restituie suma achitată cu titlu de taxă de emisii poluante integral (taxă nelegală conform celor arătate prin sentința civilă nr. 917/CA/30.06.2010 a Tribunalului B.), inclusiv dobânda stabilită de lege și permisivă prin dispoz. art. 1489 Cod civil, respectiv art. 3 din OG nr. 13/2011.
Deci reclamantul nu este ținut a justifica vreo pagubă și nu poate pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere la executare, decât dobânda stabilită de lege, respectiv de dispoz. OG nr. 13/2011.
Acordarea dobânzii este întemeiată, reclamantul având dreptul la dobânzi calculate de la momentul cerut, respectiv începând cu data de 09.12.2008 care coincide cu momentul plății taxei cum corect s-a consemnat în dispozitivul sentinței atacate, funcție de cuprinsul Deciziei Curții Europene de Justiție pronunțată în cauza I. contra AFP Sibiu, înregistrată sub nr. C-565/11 din 18.04.2013, în raport cu care dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe, statul fiind obligat să restituie atât cuantumul acestei taxe dar și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.
În ce privește admisibilitatea acțiunii, curtea constată că cererea de chemare în judecată introdusă de reclamant este admisibilă deoarece litigiul ivit între părți are natura unuia de contencios administrativ. Potrivit art. 2 lit. f din Legea 554/2004, noțiunea de contencios administrativ se definește ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept său la un interes legitim. Raportat la obiectul și părțile cauzei, raportul juridic de drept material dintre părțile de față are natură administrativ fiscală. În speță, litigiul inițial a luat naștere în urma refuzului organului administrativ de a restitui taxa solicitată de către reclamant, inclusiv dobânda legală aferentă începând cu data formulării cererii de restituire iar această poziție de refuz exprimată de organul administrativ fiscal s-a înscris în noțiunea de act administrativ în sensul vizat de art. 2 lit. c din Legea 554/2004. Totodată, se constată că acțiunea reclamantului are ca temei de drept dispozițiile art. 8 alin. 2 teza a doua din Legea 554/2004, conform căruia se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept său interes legitim al său prin nesoluționarea în termen său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului său interesului legitim. Această ipoteză este diferită de cea vizată de art. 7 din Legea 554/2004, având în vedere definițiile legale date noțiunilor de plângere prealabilă și refuz nejustificat de a soluționa o plângere prin dispozițiile art. 2 lit. j și i din Legea contenciosului administrativ. Prin urmare, față de împrejurarea că anterior reclamantul a solicitat atât restituirea sumei cât și dobânda legală, însă de la un alt moment decât cel invocat în prezent, iar pârâta și-a exprimat voința de a nu rezolva în mod favorabil cererea, curtea constată că acțiunea este admisibilă, motivul de recurs nefiind fondat.
În actualul dosar nu se mai repune în discuție pretenția principală ce a format obiectul dosarului cu nr._ și care s-a soluționat definitiv și irevocabil în favoarea reclamantului, ci se pune în discuție doar un accesoriu al pretenției principale, de aceeași natură cu cel admis anterior, însă calculat pentru un alt interval de timp, inexistând tripla identitate pentru a opera autoritatea de lucru judecat. Pretențiile concrete din cele două dosare nu sunt identice, or puterea de lucru judecat se limitează numai la acele puncte litigioase care au format și obiectul pricinii anterioare și care au fost rezolvate prin dispozitivul hotărârii. În dosarul anterior, în lipsa unei cereri exprese, nu s-a acordat dobânda legală aferentă sumei de restituit, în timp ce în actualul dosar reclamantul cere dobânda legală scursă începând cu data plății taxei de poluare și până la momentul restituirii taxei. Privitor la cursul prescripției extinctive ce poate fi modificat nu numai prin suspendare ci și prin întrerupere, Curtea, sesizând că începutul prescripției în cazul dedus judecății a coincis cu data plății taxei, respectiv cu data de 09.12.2008, iar la 30.06.2010 instanța i-a recunoscut reclamantului dreptul de a i se restitui debitul achitat cu titlu de taxă de poluare, constată că prescripția s-a întrerupt prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, cerere admisă prin hotărâre irevocabilă. După această întrerupere a început a curge un nou termen de prescripție, efectele întreruperii producându-se ope legis.
Față de considerentele sus expuse, dată fiind și jurisprudența CJUE care a decis că “judecătorul național, însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura deplin efect acestor norme, lăsând la nevoie neaplicată, prin propria sa autoritate, orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar posterioară, fără a fi legat de orice alt procedeu constituțional”, văzând că judecătorul național în calitate de prim judecător al C.E.D.O. are obligația de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără a fi nevoit să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor, Curtea, respinge ca nefondat recursul organului fiscal, ținând cont și de aspectul că în speță întinderea cheltuielilor de judecată a fost dovedită, fiind acordate de prima instanță prin raportare la taxele judiciare plătite de reclamant ca urmare a necesității introducerii cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă A.J.F.P. B. împotriva sentinței civile nr.1572/CA/28.05.2014 pronunțată de Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.10.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. I. M. M. F. M. C.
Grefier,
E. Bernád
Red. M.F./31.10.2014
Tehnored. E.B./05.11.2014-5 ex
Jud. fond. D.U.
| ← Pretentii. Decizia nr. 313/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Anulare act administrativ. Decizia nr. 491/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
