Pretentii. Decizia nr. 313/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 313/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 14960/62/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 313/2014
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-G. S.
Judecător O. M. B.
Judecător D. M. S.
Grefier V. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Orășenesc R. împotriva sentinței civile nr. 5412/CA din 05.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II a civilă de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că recursul formulat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. pentru pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. -Serviciul Fiscal Orășenesc R. este declarat și motivat în termen legal, potrivit dispozițiilor art. 301-303 Cod procedură civilă și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 cod procedură civilă.
Intimatul reclamant K. S. K. nu a depus la dosar întâmpinare.
Intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu nu a depus la dosar întâmpinare.
Recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. pentru pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. - Serviciul Fiscal Orășenesc R. a depus la dosar prin serviciul registratură Notă de ședință la care a atașat înscrisurile solicitate de instanță prin citația emisă.
Se constată că în cuprinsul cererii de recurs este invocat cu caracter prealabil faptul că potrivit art. 11 din OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, a art. 23 din HG nr. 520/2013 și a Ordinului 2211/2013, emise în aplicare ordonanței de urgență, instanța constată transmisă calitatea procesuală activă de la recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice R. la Serviciul Fiscal Orășenesc R., calitate de reprezentant având Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., în locul Direcției Generale a Finanțelor Publice B.. Astfel se va lua act de modificările intervenite cu privire la denumirea recurentei pârâte.
Instanța, verificând competența potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 NCPCiv coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 96 pct 3 NCPCiv constată că este competentă material, general și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza actelor existente la dosar, instanța rămâne în pronunțare.
În deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului dedus judecății, constată:
Prin sentința civilă nr.5412/CA/05.11.2013, Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: a admis acțiunea formulată de reclamantul K. S. K., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice R. și în consecință a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2331 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată începând cu data de 22.08.2008 și până la data plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu și în consecință a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei sumele reprezentând taxa pe poluare și dobânda legală pe care aceasta a fost obligată să le plătească reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că: taxa pe poluare, reglementată de O.U.G. nr.50/2008, este contrară dreptului comunitar, fapt constatat și de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în jurisprudența sa; dobânda va fi acordată de la data formulării cererii de restituire,l în temeiul art.1088 din Codul civil; cererea de chemare în garanție este întemeiată, întrucât pârâta a virat suma de bani în contul chematei în garanție, care, astfel a fost beneficiarul său final; obligarea la plata cheltuielilor de judecată își are temeiul în dispozițiile art.274 din Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal și motivat, pârâta Administrația Finanțelor Publice R., solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii în integralitate a acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, următoarele:în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât Legii nr.9/2012, restituirea taxei pep poluare poate fi făcută numai parțial; taxa pe poluare a fost plătită de reclamant în temeiul unor dispoziții legale în vigoare și care nu au fost declarate neconstituționale; formula de calcul al taxei pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, care a intrat în vigoare în luna iulie 2008, a fost acceptată de Comisia Europeană; în cauză nu poate fi reținută culpa sa procesuală, astfel că în mod nelegal a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, din motivele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul a achiziționat un autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene, pentru care, la înmatricularea în România, a plătit taxa pe poluare.
Pe fond, problema de drept care se ridică este aceea de a stabili dacă legislația internă – în temeiul căreia s-a condiționat înmatricularea autovehiculului, adus dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, de plata unei taxe - este compatibilă cu prevederile dreptului Uniunii Europene.
Art. 90 (actual art.110 TFUE) par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare Tratatul) prevede: ”Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Scopul instituirii art. 90 (110) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. După cum se poate constata, taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație – dacă au fost înmatriculate în țară.
Se ivește, astfel, o aparentă discriminare între categoria vehiculelor folosite care sunt achiziționate din țară și categoria vehiculelor folosite achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar.
Era normal ca un astfel de act normativ – având drept scop (declarat) protecția mediului - să se aplice tuturor autovehiculelor aflate în circulație pe teritoriul României, nicidecum doar acelora care se înmatriculează pentru prima dată în țară.
Toate cele de mai sus conduc la concluzia că taxa pe poluare aplicată autovehiculelor second-hand achiziționate din spațiul comunitar contravine prevederilor art. 90 (110) din Tratat, în condițiile în care o astfel de taxă nu este percepută pentru autovehicule identice – achiziționate de pe teritoriul României. Or, actualul articol 110 al TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2). Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
Aceste obligații au fost reafirmate și prin Legea nr. 157/2005 - de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii europene în cauza C‑402/09, privind pe I. T. împotriva României, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), pronunțată la 7 aprilie 2011, s-a stabilit că: articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin urmare, constatând că taxa pe poluare a fost calculată de pârâtă și încasată de la reclamant ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente (completate cu dreptul Uniunii Europene), refuzul soluționării favorabile a cererii acestuia de restituire a taxei fiind astfel nejustificat, instanța de fond, în mod legal și temeinic, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, obligând pârâta la restituirea taxei.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii, instanța de fond, în mod corect, a constatat că aceasta este datorată. Potrivit Hotărârii pronunțate la data de 18 aprilie 2013 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C‑565/11 (M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu), aplicarea principiului efectivității impune, în cazul restituirii unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei, pierdere ce depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Așadar, în lumina acestei jurisprudențe recente a Curții de Justiție a Uniunii Europene și ținând seama de principiul priorității dreptului Uniunii Europene, instanța apreciază că reclamantul are dreptul la plata dobânzilor.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Curtea apreciază că obligația de plată a acestora către reclamant revine pârâtei, ca urmare a căderii acesteia în pretenții, în temeiul art.274 din Codul de procedură civilă.
În consecință, criticile aduse prin recursul declarat de pârâtă sunt nefondate.
Față de considerentele ce preced, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.312, alin.(1) din Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat și va menține sentința atacată, ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate de intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Serviciul Fiscal Orășenesc R. (fost Administrația Finanțelor Publice R.), prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. (fosta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B.), împotriva sentinței civile nr.5412/CA/05.11.2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, data de 30 ianuarie 2014.
Președinte, A.-G. S. | Judecător, O. M. B. | Judecător, D. M. S. |
Grefier, V. P. |
Red DMS30.01.2014/tehnored31.01.2014/2ex
Jud. fond B. I.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Hotărâre din... | Pretentii. Decizia nr. 2509/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
