Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2044/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2044/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 3825/62/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2044/R/2014
Ședința publică de la 10 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R.
Judecător I. Ț.
Judecător L. P.
Grefier V. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. împotriva sentinței civile nr. 859/03.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. – secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 3 septembrie 2014, când părțile au lipsit, iar consemnările din încheierea de ședință din acea zi, fac parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în baza art. 394 alin.2 din noul cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, potrivit art.396 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 10 septembrie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 859/03.03.2014 pronunțată de Tribunalul B. – secția comercială și de contencios administrativ s-a admis cererea formulată de reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâta C. DE ASIGURARI DE SANATATE A JUDETULUI .
Au fost anulate deciziile de impunere nr._/20.09.2012, nr._/12.06.2012, nr._/14.06.2012, nr._/28.06.2013 și nr._/18.07.2013 emise de pârâta C.A.S.J. B..
Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 21,5 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 488 Noul Cod de Procedură Civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta pârâtă a invocat, în esență, faptul că art. 208 din Legea or. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificări si completări, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul Iu un pachet de servicii de bază pentru asigurați. In conformitate cu prevederile art. 219 lit. g din Legea 95/2006. cu modificări si completări, una dintre obligațiile asiguraților este achitarea contribuției datorata fondului. Reglementările legale privind modalitățile de declarare a veniturilor obținute si de plata a contribuției la FNUASS aferente acestora, aplicabile in interiorul perioadei de prescripție de 5 ani sunt: OUG nr 150/2002 privind organizarea si funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, Ordinul nr. 221/2005 pentru aprobarea Normelor de aplicarea a OUG nr. 150/2002, Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările si completările ulterioare, Ordinul Președintelui CNAS 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calității de asigurat, respective asigurat farâ plata contribuției, precum si pentru aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor datorate la FNUASS, în ceea ce privește Legea nr. 95/2006, cu modificări și completări aceasta prevede la art. 257. (2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5% (care în timp a fost modificată prin legile anuale ale bugetului de stat), care se aplică asupra: b)veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar; Aceleași acte normative reglementează și obligația contribuabilului de a declara si plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate aferentă veniturilor impozabile precum si termenele de plata a acestor contribuții si calculul de dobânzi și penalități de întârziere în cazul depășirii acestor termene.
În ceea ce îl privește pe reclamant, acesta a obținut începând cu anul 2006-
2012 venituri din profesii libere ga comerciale. Aceste informații ne-au fost puse la dispoziție de către ANAF prin preluarea informațiilor pe bază de protocol. Inițial au fost preluate informațiile aferente perioadei 2006-2010 și apoi prin updatarea acestora informațiile în legătură cu veniturile realizate în perioada 2011 și 2012. în acest contest reclamantul avea obligația legală de a depune la CAS B. declarația privind veniturile realizate din profesii libere și comerciale pentru fiecare an de realizare, termenul de plată fiind trimestrial, respectiv data de 15 a ultimei luni din cadrul fiecărui trimestru, începând cu trimestrul întâi ai anului 2006 și 60 de zile de la comunicare pentru decizia privind veniturile anuale. Pentru individualizarea debitelor datorate de către reclamant către FNUASS s-au emis următoarele decizii de impunere, cu respectarea prevederilor art. 35 din Ordinul nr.617/2007, cu modificări și completări coroborat cu prevederile CPF:
-decizia de impunere nr._/20.09.2011 care conține debitele aferente perioadei 2006-2010 și accesoriile calculate pentru neplata la scadență a acestor debite
-decizia de impunere nr._/12.06.2012 care conține debitele aferente perioadei 2011 și accesoriile calculate pentru neplata la scadență a acestor debite
- decizia de impunere nr._/28,06.2013 care conține debitele aferente perioadei 2011 - la nivelul venitului anual și accesoriile calculate pentru neplata la scadență a acestor debite
- decizia de impunere nr._/18.07.2013 care conține debitele aferente perioadei 2012 și accesoriile calculate pentru neplata la scadență a acestor debite
Comunicarea actelor administrative amintite mai sus s-a efectuat prin publicitate pe pagina de internet a instituției conform prevederilor 44 al. 2 lit. d din OUG nr. 92/2003, cu precizarea că în ceea ce privește deciziile de impunere din anul 2013 a fost respectată procedura impusă de prevederile Ordinului nr. 94/_ privind aprobarea modelului și conținutului formularelor și a instrucțiunilor de completare a acestora în vederea îndeplinirii procedurii de comunicare a actelor administrative fiscale prin publicitate, în sensul că publicitatea prin Anunțul colectiv din data de 27.09.2013 s-a efectuat numai după ce au fost returnate plicurile care conțineau decizia de impunere nr._/28.06.2013 și decizia de impunere nr._/18.07.2013, comunicate prin poștă cu confirmare de primire. Confirmările de primire cu ștampila returnat au fost depuse la dosarul cauzei. In acest context afirmația instanței de fond din sentință cum că nu a fost respectată procedura de comunicare către debitor este netemeinică în ceea ce privește decizia de impunere nr._/28.06.2013 și decizia de impunere nr._/18.07.2013, comunicarea acestor două acte administrative efectuându-se cu respectarea prevederilor 44 al. 2 lit. d din OUG nr. 92/2003, cu modificări coroborat cu prevederile Ordinului nr. 94/_ privind aprobarea modelului și conținutului formularelor și a instrucțiunilor de completare a acestora în vederea îndeplinirii procedurii de comunicare a actelor administrative fiscale prin publicitate. In acest motivele invocate de către instanța de fond nu justifica sancțiunea extrema a anularii deciziei de impunere nr._/28.06.2013 și deciziei de impunere nr._/18.07.2013.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, Curtea de Apel constată că recursul declarat de recurenta pârâtă este parțial fondat pentru următoarele considerente:
Ca stare de fapt, curtea de apel reține că, pârâta a emis pe numele reclamantului mai multe decizii de impunere, astfel:
- prin decizia de impunere nr._/20.09.2011, pârâta a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a următoarelor sume de bani: 3632 lei cu titlu de debit principal (contribuția de asigurări sociale de sănătate), 3054 lei cu titlu de majorări și 545 lei cu titlu de penalități. Perioada avută în vedere de pârâta este 2006-2010, iar veniturile luate in considerare sunt venituri realizate de reclamant din profesii libere și comerciale.
- prin decizia de impunere nr._/14.06.2012, pârâta a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 369 lei cu titlu de majorări, aferente debitului stabilit prin decizia de impunere nr._/20.09.2011.
- prin decizia de impunere nr._/12.06.2012, pârâta a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a următoarelor sume de bani: 111 lei cu titlu de debit principal (contribuția de asigurări sociale de sănătate), 13,61 lei cu titlu de majorări și 16,65 lei cu titlu de penalități. Perioada avută în vedere de pârâta este 2011, iar veniturile luate in considerare sunt venituri realizate de reclamant din profesii libere și comerciale.
- prin decizia de impunere nr._/28.06.2013, pârâta a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a următoarelor sume de bani: 331 lei cu titlu de debit principal (contribuția de asigurări sociale de sănătate. Perioada avută în vedere de pârâta este 2011, iar veniturile luate in considerare sunt venituri realizate de reclamant din profesii libere și comerciale.
- prin decizia de impunere nr._/18.07.2013, pârâta a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a următoarelor sume de bani: 111 lei cu titlu de debit principal (contribuția de asigurări sociale de sănătate), 1,14 lei cu titlu de majorări și 4,20 lei cu titlu de penalități. Perioada avută în vedere de pârâta este 2012, iar veniturile luate in considerare sunt venituri realizate de reclamant din profesii libere și comerciale.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a invocat faptul că debitul avut în vedere prin deciziile contestate sunt prescrise (pentru anii 2005 și 2006) și că deciziile nu i-au fost comunicate.
Analizând actele dosarului, curtea de apel constată că susținerile reclamantului nu sunt întemeiate, deciziile de impunere fiind în mod eronat anulate în totalitate de către prima instanță.
În ce privește necomunicarea deciziilor, apărarea reclamantului nu este întemeiată. Astfel cum rezultă din chiar actele atașate cererii de chemare în judecată (aflate în posesia reclamantului), acesta a avut cunoștință de debitul pe care îl datora reclamantei, formulând în acest sens și plângerea prealabilă către pârâtă. De asemenea, astfel cum rezultă din motivele de recurs, necontestate de către reclamant, anunțul colectiv din data de 27.09.2013 cu privire la decizia de impunere nr._/28.06.2013 și decizia de impunere nr._/18.07.2013 s-a efectuat numai după ce au fost returnate plicurile care conțineau deciziile respective, comunicate prin poștă cu confirmare de primire. De asemenea, nu se poate susține că deciziile de impunere sunt lacunare întrucât acestea cuprind temeiul de drept, natura veniturilor pentru care s-a calculat iar din anexa rezultă modalitatea în care s-a stabilit debitul principal. De altfel, cuantumul veniturilor a fost cunoscut de reclamant care le-a declarat la Administrația Finanțelor Publice B. și cunoștea obligația sa de plată, iar cuantumul contribuției este stabilit de Legea nr. 95/2006.
Totodată, apărările privind incidența prescripției nu sunt întemeiate. Niciuna dintre decizii nu vizează vreo contribuție ce ar fi datorată pe anul 2005, iar pentru anul 2006, decizia de impunere a fost emisă în anul 2011, deci în interiorul termenului de prescripție.
Totodată, în privința debitelor principale stabilite prin deciziile de impunere contestate, curtea de apel constată că nu au fost dovedite alte cauze ce ar putea duce la constatarea ca nelegală a cuantumului contribuției datorate de reclamant și la înlăturarea în totalitate a debitelor principale. Astfel cum rezultă din anexa calcul detaliat emisă de pârâtă, contribuțiile au fost stabilite pe baza venitului net estimat, cu aplicarea cotei de contribuție prevăzută de legea în vigoare la momentul respectiv.
Prin urmare, curtea de apel constată că debitele principale au fost corect stabilite de către pârâtă prin deciziile contestate, astfel că urmează a fi menținute deciziile de impunere cu privire la aceste contribuții.
În ce privește obligațiile de plată accesorii, curtea de apel constată că, potrivit art. 119 alin. 1 Codul de procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. Textul de lege are în vedere ipoteza în care debitorul nu a achitat la termenul de scadență obligațiile de plată, dobânzile și penalitățile de întârziere fiind o sancțiune pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor sale fiscale. Aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în speță deoarece reclamantul nu avea de plată o sumă stabilită de pârât, pe care nu a achitat-o culpabil. Prin urmare, nu puteau fi calculate obligații accesorii de plată de către pârâtă, câtă vreme aceasta nu a dat mai întâi posibilitatea reclamantului să achite debitul, iar neplata debitului nu putea fi prezumată. În ce privește accesoriile de plată, aferente debitelor, instanța de fond a procedat în mod corect înlăturându-le deoarece se impunea exonerarea reclamantului de plata acestor obligații.
Pentru toate considerentele arătate, în baza art. 496 alin. 1, 2 Noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. 488 pct. 8 Noul Cod de Procedură Civilă, curtea de apel urmează să admită recursul declarat de recurenta pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate B. împotriva sent. civ. nr. 859/CA/03.03.2014 pronunțată de Tribunalul B., pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. și va dispune anularea în parte a deciziilor de impunere nr._/12.06.2012,_/20.09.2011,_/18.07.2013 emise de pârâtă doar sub aspectul obligațiilor accesorii. Va înlătura dispoziția privind anularea deciziei nr._/28.06.2013 emisă de pârâtă și va menține celelalte dispoziții ale sentinței privind anularea deciziei de impunere nr._/14.06.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate B. împotriva sent. civ. nr. 859/CA/03.03.2014 pronunțată de Tribunalul B., pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. și în consecință:
Dispune anularea în parte a deciziilor de impunere nr._/12.06.2012,_/20.09.2011,_/18.07.2013 emise de pârâtă doar sub aspectul obligațiilor accesorii.
Înlătură dispoziția privind anularea deciziei nr._/28.06.2013 emisă de pârâtă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței privind anularea deciziei de impunere nr._/14.06.2012.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 septembrie 2014.
Președinte, Pentru Judecător, Judecător,
M. R. I. Ț. L. P.
aflată în concediu de maternitate
semnează președintele completului
judecător M. R.
Grefier,
V. P.
Red. LP07.11.2014
Tehnored.VP10.11.2014/4ex
Jud fond. A. T. V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 716/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Hotărâre... → |
|---|
