Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1654/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1654/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 649/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 1654/R/2014Dosar nr._
Ședința publică din data de 22 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. G. S.– judecător
Judecător: O. M. B.
Judecător: D. M. S.
Grefier: D. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. împotriva sentinței civile nr. 499/CA/29.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II civilă și de contencios administrative și fiscal în dosarul nr._, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 15 mai 2014 când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 22 mai 2014.
În deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului dedus judecății, constată:
Prin sentința civilă nr.499/CA/29.01.2014, Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: a admis contestația formulată de contestatorul D. G. în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. și în consecință a anulat Decizia de impunere nr._/14.06.2012 emisă de intimată; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decizia de impunere nr._/14.06.2012 (f.7) emisă de intimata C. DE A. DE SĂNĂTATE A JUDEȚULUI B. s-a stabilit în sarcina contestatorului D. G. obligația de plată a sumei de 143 lei cu titlu de dobânzi/majorări, calculate pentru perioada 29.10._12, la un debit de 1.658 lei, cuprins în Decizia nr._/28.10.2011, iar întrucât contestația administrativă (f.10-12) nu a fost soluționată favorabil, s-a formulat prezenta acțiune. Instanța de fond a mai reținut că Decizia atacată nu cuprinde, într-adevăr mențiunea prevăzută de art.43 alin.2 lit.j din OG nr.92/2003 privind C.pr.fiscală, referitoare la audierea contribuabilului, dar aceasta nu este de natură, prin ea însăși, să ducă la anularea actului administrativ fiscal. Însă, instanța a mai reținut că, potrivit art. 21 din Ordinul nr. 221/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuția de asigurări sociale de sănătate: „(2) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției, aceștia datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere, potrivit prevederilor legale în materie de colectare a creanțelor fiscale.”, iar cu toate acestea intimata nu și-a îndeplinit obligația de informare anuală a contribuabilului cu privire la datoria înregistrată, așa cum stipulează prevederile art. 222 din Legea nr.95/2006: ,, Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.”
Instanța de fond a mai reținut că, chiar dacă acest text de lege nu prevede sancțiunea pentru lipsa de informare anuală, intimata nu poate percepe și impune contestatorului obligațiile fiscale accesorii, constând în dobânzi, majorări și penalități, care reprezintă sancțiuni aplicate contribuabilului, pentru neîndeplinirea în termen a obligației de plată principală, pornindu-se de la premisa că în situația în care contestatorul ar fi avut cunoștință de existența unei obligații de plată, ar fi achitat-o în termenul legal.
De asemenea, instanța de fond a reținut că intimata invocă în întâmpinare că a comunicat Decizia de impunere nr._/28.10.2011, ce cuprinde debitul principal, prin poștă, dar nu face nicio dovadă în acest sens. Mai mult, chiar dacă a comunicat respectiva decizie, nu face dovada că pentru fiecare an în parte a comunicat contestatorului debitul și termenele de plată, astfel încât să fi dat acestuia posibilitatea să plătească la scadență.
Pentru toate aceste considerente și în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, instanța de fond a apreciat fondată contestația.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal și motivat, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului B., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, următoarele: reclamantul, în calitatea sa de contribuabil, avea obligația de a declara și plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate aferentă veniturilor impozabile; reclamantul a realizat venituri impozabile din profesii libere și comerciale și avea obligația legală de a plăti o contribuție anuală către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, obligație care se naște la data realizării venitului; împrejurările cum că reclamantul nu a fost informat, până la momentul emiterii deciziei de impunere, cu privire la astfel de obligații, nu au relevanță juridică; Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că obligativitatea asigurării și contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu care stă la baza acestui sistem, și anume principiul solidarității. În drept, recurenta a invocat prevederile: OUG nr.150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate; Ordinului nr.221/2005 pentru aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr.150/2002, Legii nr.195/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare; Ordinului Președintelui CNAS 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la FNUASS; Codului de procedură fiscală; Codului de procedură civilă.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art.17 alin.(1) din Legea nr.146/1997 și art.1 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.32/1995.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare (f.11), prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, din motivele ce vor fi expuse în continuare.
Decizia de impunere atacată, emisă la data de 14.06.2012, are drept obiect stabilirea majorărilor/dobânzilor calculate ca urmare achitării cu întârziere de către reclamant a sumelor datorate cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor sociale de sănătate, calculate la veniturile realizate din profesii libere și comerciale.
Reclamantul a declarat, către o instituție cu rol de organ fiscal, faptul că realizează venituri. Statul, prin mijloacele sale prevăzute de lege, are obligația de a informa contribuabilii asupra drepturilor și obligațiilor acestora. În acest sens, astfel cum arată și recurenta, între CNAS și ANAF au fost încheiate protocoale referitoare și la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri, printre altele, și din profesii liberale și comerciale.
Pentru a fi aplicabile dispozițiile legale privind calcularea de penalități, majorări și dobânzi, este necesar să existe un termen de scadență, termen ce are rolul de a permite contribuabilului să fie încunoștințat, să poată plăti sau, eventual, să poată contesta impunerea sumei.
Reclamantului nu i-au fost respectate drepturile la informare și beneficiul termenului de scadență, astfel că, în mod corect, în lipsa unui moment de la care să curgă penalitățile, dobânzile și majorările de întârziere, instanța de fond a înlăturat obligația de plată a acestora.
În consecință, criticile formulate de recurentă sunt nefondate.
În ce privește sentința civilă nr.835/2012 a Curții de Apel București-secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.243/04.04.2014, depusă la dosarul de recurs (f.40-42) și invocată de intimatul-reclamant, Curtea reține că aceasta nu este aplicabilă în cauză, întrucât are putere numai pentru viitor, de la data publicării sale în Monitorul Oficial, potrivit dispozițiilor art.23 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Față de considerentele ce preced, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.312, alin.(1) din Codul de procedură civilă, va respinge recursul declarat și va menține sentința atacată, ca legală și temeinică.
În temeiul art.274 alin.(1) din Codul de procedură recurenta va fi obligată să plătească intimatului reclamant cheltuieli de judecată în cuantumul dovedit (f.44).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., împotriva sentinței civile nr.499/CA/29.01.2014, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant D. G. cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 300 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, data de 22 mai 2014.
Președinte Judecător Judecător
A. G. S. O. M. B. D. M. S.
Grefier,
D. T.
Red DMS-13.06.014
Tehnored DT- 16.06.2014/2 ex.
Jud fond- M L.
| ← Pretentii. Decizia nr. 402/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 412/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
