Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr. 1678/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1678/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 143/64/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1678/R/2014
Ședința publică de la 23 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Lorența B.
Judecător S. P. G.
Judecător R. Grațiela M.
Grefier T. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de recurentele C. de C. a României și C. de C. a județului C. împotriva sentinței civile nr.45/CA din 21.01.2014, pronunțată de Tribunalul C. – Secția civilă, în dosarul nr._ având ca obiect „litigiu C. de C.”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 mai 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 20 mai 2014, respectiv pentru azi 23 mai 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 45/21.01.2014 pronunțată de Tribunalul C. – secția civilă prin care s-a admis, în parte, cererea formulată și precizată de reclamanții P. C. Brețcu și Unitatea Administrativ Teritorială a C. Brețcu în contradictoriu cu pârâtele C. de C. a Județului C. și C. de C. a României și în consecință
S-a anulat parțial măsurile de la punctele 2, 3 și 4 din Decizia de soluționare a contestației administrative nr. 35/28.11.2011, precum încheierea nr. 2 din 22.02.2012 emise de C. de C. C., după cum urmează:
- pct.2 din decizie privind stabilirea întinderii veniturilor cuvenite bugetului general consolidat al statului cu titlul de taxă pe valoare adăugată estimate la suma de 173.179 lei și a majorărilor de întârziere, precum și a virării acestora la stat ( declararea și plata taxei pe valoare adăugată la bugetul de stat ca urmare a nedeclarării și plății TVA la bugetul de stat )
S-a menținut dispoziția de înregistrarea entității ca plătitor de TVA la organul fiscal ca urmare a depășirii plafonului în anul 2007, de 35.000 euro .
- pct.3 din decizie privind obligarea reclamanților la declanșarea procedurilor de recuperare a prejudiciului în sumă de 22.834 lei reprezentând majorări de întârziere ca rezultat al plăților suplimentare estimate la suma de 167.2847,85 lei;
- pct.4 din decizie privind obligarea reclamanților la declanșarea procedurilor de recuperare a prejudiciului în sumă de 1.372 lei și a majorărilor de întârziere aferente,
S-a menținut dispoziția de recuperare a sumei de 2874 lei și a majorărilor de întârziere aferente prev. la punctul 4 din decizie.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
La data de 13 octombrie 2011, C. de C. C. a încheiat procesul verbal de constatare nr. 1714/25.10..2011 ca urmare a auditului financiar efectuat în perioada 05.09._11 asupra contului anual de execuție pe anul 2010 la Unitatea Administrativ Teritorială Brețcu.
Controlul a vizat perioada 01.01._10.
În urma controlului de audit efectuat la Unitatea Administrativ Teritorială Brețcu s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate, fapt pentru care C. de C. C. a emis decizia nr.35 din 28.11.2011 prin care a dispus următoarele măsuri:
- Declanșarea procedurilor de inventariere, evaluare, reevaluare și înregistrare în evidența contabilă a bunurilor care aparțin patrimoniului Unității Administrativ Teritoriale Brețcu;
- Stabilirea întinderii veniturilor cuvenite bugetului general consolidat al statului, cu titlu de „taxă pe valoare adăugată” estimate la suma de 173.179 lei, la care se vor calcula majorări de întârziere aferente până la data plății efective, prin extinderea abaterii la nivelul tuturor tranzacțiilor de aceeași natură, efectuate de Unitatea Administrativ Teritorială Brețcu, cu respectarea condițiilor art. 127 alin.1, 2, 4 și 5, art. 152 alin.1 și art. 153 alin.1 pct. 2 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (înregistrarea Unității Administrativ Teritoriale Brețcu ca plătitor de TVA la organul fiscal competent, declararea și plata taxei pe valoarea adăugată la bugetul de stat) și virarea sumelor constatate în contul bugetului general consolidat al statului;
- Stabilirea întinderii prejudiciului estimat de 22.834 lei și dispunerea măsurilor de recuperare a acestuia cu titlu de majorări de întârziere, calculate pentru avansul în cursul anului 2010 în sumă de 167.2984,85 lei, nematerializat în bunuri, lucrări sau servicii executate până la finele anului 2010, reprezentând lucrări aferente obiectivului de investiții ”Reabilitare stație de epurare și extindere canalizare . operă în anul 2011, conform facturilor fiscale nr. 66/22.06.2011, nr. 71/30.08.2011 și nr. 76/10.10.2011 și virarea sumelor în contul bugetului general consolidat al statului;
- Stabilirea întinderii prejudiciului estimat de 4.246,26 lei, la care se vor calcula majorări de întârziere aferente până la data plății efective și luarea de măsuri de recuperare a acestuia, rezultat din includerea nelegală în situațiile de lucrări decontate din bugetul local al comunei, a unei categorii de lucrări definită sămânță de gazon pentru teren de sport și îngrășăminte chimice la un preț mai mare față de cel de achiziție (f.2-10 dosar CA) .
Împotriva deciziei nr.35/28.11.2011, P. C. Brețcu a formulat contestație prin care a solicitat anularea măsurilor dispuse, întrucât sumele decontate cu privire la sămânța de gazon au fost cele cuprinse în oferta și contractul de lucrări și nu au depășit valorile din contract, U. Brețcu nu a încasat TVA pentru materialul lemnos valorificat pe picior și pentru că nu s-a plătit nici o sumă în avans în ceea ce privește lucrările de reabilitare a stației de epurare și extindere canalizare .).
C. de C. C. prin încheierea nr. 2 din 22.02.2012 a respins contestația formulată de P. C. Brețcu, fapt pentru care reclamanții P. comunei Brețcu și Unitatea Administrativ Teritorială Brețcu au promovat prezenta acțiune .
În ceea ce privește măsura de la pct. 2 din decizie, instanța a reținut că pârâtele au arătat că Unitatea Administrativ Teritorială Brețcu nu a respectat dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal în sensul de a se înregistra ca plătitor de TVA la organul fiscal competent în anul 2007, perioadă în care cifra de afaceri rezultată din valorificarea masei lemnoase a depășit plafonul de scutire de 35.000 euro, echivalentul sumei de 119.000 lei.
De asemenea, pârâtele au arătat că din situația privind vânzările de masă lemnoasă în perioada 2007-2010 rezultă că plafonul de scutire stabilit prin art. 152 din Legea nr. 571/2003 a fost depășit din 2007, respectiv obținând venituri în anul amintit de 179.894 lei, în anul 2008 de 511.097 lei, în anul 2009 de 323.918 lei și în anul 2010 de 159.358 lei.
Conform art. 152 alin.1 din Legea nr. 571/2003, persoana impozabilă stabilită în România conform art. 1251alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 65.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării și se rotunjește la următoarea mie, respectiv 220.000 lei, poate aplica scutirea de taxă, denumită în continuare regim special de scutire, pentru operațiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepția livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b). Cifra de afaceri care servește drept referință pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală, exclusiv taxa, în situația persoanelor impozabile care solicită scoaterea din evidența persoanelor înregistrate în scopuri de TVA a livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, taxabile sau, după caz, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfășurate de o mică întreprindere, a operațiunilor rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate în România conform art. 145 alin. lit. b), a operațiunilor scutite cu drept de deducere și a celor scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 alin. lit. a), b), e) și f), dacă acestea nu sunt accesorii activității principale.
Astfel, organul de control a arătat prin procesul verbal de control că veniturile provin din valorificarea masei lemnoase de pe suprafața de 2806,478 ha fond forestier proprietatea publică a Unității Administrativ Teritoriale Brețcu. Masa lemnoasă a fost vândută de unitatea auditată către . în baza contractului de vânzare a masei lemnoase pe picior nr. 1347/09.04.2009.Cantitatea vândută a fost de 3042 mc cu o valoare de 180.750 lei fără TVA.
Veniturile încasate în anul 2010 din această operațiune au fost evidențiate în contul de execuție al bugetului local în sumă de 159.358 lei.
Pârâtele prin actele emise și contestate de reclamanți au arătat că valorificarea cantităților de masă lemnoasă exploatată din fondul forestier proprietatea publică a unității auditate reprezintă o livrare de bunuri efectuată către persoane fizice.
Prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul D. A. s-a arătat că un produs nou în interpretarea economică este dacă a fost supus unei operații de transformare, ceea ce în cauză nu a avut loc pentru că arborii au fost vânduți de pe picior. Pe de altă parte pentru realizarea acestuia, pădurea este considerată un activ imobiliar și nu au avut loc deduceri anterioare de TVA, așa cum reglementează dispozițiile art. 144 alin.2 lit. g din Codul fiscal.
Expertul a arătat că din punct de vedere fiscal bugetul de stat nu a suferit un prejudiciu deoarece cumpărătorul fiind înregistrat fiscal, TVA-ul facturat de entitatea auditată ar fi fost deductibil fiscal. Cumpărătorul avea dreptul de deducere a TVA facturat, diminuând astfel TVA de plată cu aceeași sumă.
Din punct de vedere fiscal, nu a determinat un impact negativ (prejudiciu) asupra bugetului de stat, întrucât vânzările s-au efectuat către entitățile economice înregistrate fiscal și prin nededucerea TVA aferent veniturilor din vânzări de U. Brețcu (în actul de control și în decizia nr.35), TVA-ul menționat a fost achitat de unitățile cumpărătoare, plătitoare de taxă pe valoare adăugată.
Totodată, se arată că activitatea de valorificare a masei lemnoase este o activitate economică în sensul art. 127 alin2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, întrucât rezultă din exploatarea bunurilor deținute în patrimoniul U.A.T. Brețcu în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, după cum rezultă și din evidența veniturilor realizate de către entitate în perioada 2007-2010. Măsurile de simplificare invocate sau metoda taxării inverse nu pot fi aplicate, întrucât entitatea audiată în calitate de furnizor al materialului lemnos nu era înregistrată în scopuri de TVA la data livrării, cerință impusă de art. 160 alin 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit căreia metoda taxării inverse se aplică în condițiile în care atât furnizorul, cât și beneficiarul să fie înregistrați în scopuri de TVA. Prin urmare, U.A.T.Brețcu avea obligația de a solicita înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent încă din anul 2007, perioadă în care cifra de afaceri rezultată din valorificarea masei lemnoase a depășit plafonul de scutire de 35.000 euro.
Prin completarea la raportul de expertiză contabilă întocmită de expertul Attl S. se arată că potrivit art. 150 din Legea nr. 571/2003, persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată, dacă aceasta este datorată în conformitate cu prevederile prezentului titlu, este persoana impozabilă care efectuează livrări de bunuri sau prestări de servicii, cu excepția cazurilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei conform alin. (2) - (6), iar conform art. 160 prin excepție de la prevederile art. 150, în cazul operațiunilor taxabile persoana obligată la plata taxei este beneficiarul pentru operațiuni prevăzute la alin.2., condiția obligatorie pentru aplicarea taxării inverse este ca atât furnizorul, cât și beneficiarul să fie înregistrați în scopuri de TVA, conform art. 153.
Astfel, expertul a arătat că taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect suportat de consumatorul final al bunului/serviciului respectiv. Taxa pe valoare adăugată este un impozit încasat în cascadă de fiecare agent economic care participă la ciclul economic al realizării unui produs sau prestării unui serviciu care intră în sfera de impozitare. După exercitarea dreptului de deducere, agenții economici impozabili care au participat la ciclul economic virează soldul TVA la bugetul de stat. . valorificare a masei lemnoase este activitate economică, iar UATC Brețcu avea obligația înregistrării ca plătitor de TVA la depășirea plafonului de 35.000 euro. Însă, în momentul valorificării masei lemnoase beneficiarul era persoană impozabilă, acesta nu beneficiază de drept de deducere pentru bunurile achiziționate de la persoana neimpozabilă, însă va plăti bugetului de stat TVA colectat în momentul în care revinde aceste bunuri. În situația în care autoritatea publică s-ar fi înregistrat în scopuri de TVA la depășirea sumei de 35.000 euro ar fi fost obligată la aplicarea măsurilor de simplificare conform art. 160 Cod fiscal deoarece materialul lemnos se supune măsurilor de simplificare, beneficiarul având drept de deducere conform principiului taxării inverse. Aplicarea TVA asupra masei lemnoase valorificate de către U.A.T. Brețcu contravine principiului neutralității TVA conform Directivei a șasea, în sensul că dacă se aplica TVA asupra vânzărilor efectuate și se obligă U.A.T. Brețcu la plata acestuia, bugetul de stat încasează de două ori acest TVA.
În concluzie, expertul a arătat că din punct de vedere fiscal bugetul de stat nu a fost prejudiciat prin neînregistrarea Unității Administrativ Teritoriale Brețcu ca și persoana impozabilă în scopuri de TVA.
În drept, tribunalul a reținut că potrivit art. 126 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, din punct de vedere al taxei sunt operațiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) operațiunile care, în sensul art. 128-130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată; b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 și 133;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1), acționând ca atare, iar potrivit art. 127 este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.
Prin aliniatul (2), legiuitorul definește noțiunea de activități economice cele care cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Conform alin.4 al art. 127 din Legea nr. 571/2003, instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități se percep cotizații, onorarii, redevențe, taxe sau alte plăți, cu excepția acelor activități care ar produce distorsiuni concurențiale dacă instituțiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile. Instituțiile publice sunt, de asemenea, persoane impozabile pentru următoarele activități legate de livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare.
Din textul de lege amintit reiese că, pentru ca o instituție publică să fie considerată persoană neimpozabilă pentru o anumită activitate din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată este necesară îndeplinirea celor trei condiții, respectiv activitatea vizată să fie desfășurată în calitate de autoritate publică, activitatea să nu fie susceptibilă a produce distorsiuni concurențiale în cazul în care instituția publică ar fi tratată ca persoană neimpozabilă și activitatea să nu fie dintre cele pentru care potrivit art. 127 alin.5 și 6 din Legea nr. 571/2003, instituțiile publice sunt considerate persoane impozabile . Astfel, tribunalul a reținut din procesul verbal de constatare că activitatea de valorificare a masei lemnoase către . este urmarea gestionării fondului forestier proprietatea Unității Administrativ Teritoriale Brețcu, iar veniturile încasate din această operațiune de valorificare a masei lemnoase se virează în contul bugetului local al unității autoritate.
Conform art. 10 din Legea nr. 215/2001, autoritățile administrație publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum și de bunurile proprietate publică sau privată ale comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor, în conformitate cu principiul autonomiei locale.
Astfel, veniturile realizate de Unitatea Administrativ Teritorială Brețcu prin valorificarea masei lemnoase către . au fost obținute ca urmare a unei activități în regim de autoritate publică, fiind îndeplinită prima condiție a textului mai sus amintit.
În ceea ce priește cea de a doua condiție stipulată în art. 127 alin.4 din Legea nr. 571/2003, tribunalul a reținut că operațiunea de valorificarea a masei lemnoase de către Unitatea Administrativ Teritorială Brețcu nu a fost realizată pentru a urmări un interes privat, ci dimpotrivă, pentru realizarea unui interes public. Prin normele metodologice aprobate prin HG nr. 44/2004, legiuitorul a definit distorsiunea concurențială prevăzută de art. 127 alin. (4) din Codul fiscal, ca fiind situația când aceeași activitate este desfășurată de mai multe persoane, dintre care unele beneficiază de un tratament fiscal preferențial, astfel încât contravaloarea bunurilor livrate și/sau a serviciilor prestate de acestea nu este grevată de taxă, față de alte persoane care sunt obligate să greveze cu taxa contravaloarea livrărilor de bunuri și/sau a prestărilor de servicii efectuate.
În consecință, Unitatea Administrativ Teritorială Brețcu nu poate intra în concurență cu alte persoane care desfășoară aceeași activitate, dar în interes privat și prin urmare activitatea reclamanților nu intră în categoria activităților economice. Așadar fiind îndeplinită și cea de a doua condiție stipulată în art. 127 alin.4 din Legea nr. 571/2003. În ceea ce privește cea de-a treia condiție ca activitatea să nu fie dintre cele pentru care, potrivit art. 127 alin.5 și 6 din Legea nr. 571/2003, instituțiile publice sunt considerate persoane impozabile, tribunalul constată că și aceasta este îndeplinită, întrucât vânzarea de masă lemnoasă de pe picior nu poate fi considerată bun nou produs în vederea vânzării, fiind doar producte, în sensul dreptului civil, ale fondului forestier, adică foloase obținute dintr-un bun cu diminuarea sau consumarea substanței acestuia, iar pe de altă parte din punct de vedere fiscal, bun nou însemnă un bun care a suferit un proces de prelucrare.
În consecință, tribunalul a reținut că în speță sunt îndeplinite cele trei condiții stipulate în art. 127 alin.45 din Legea nr. 571/2003 și prin urmare, reclamanta este persoană neimpozabilă din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată pentru activitatea de valorificare a masei lemnoase către . și nu are obligația de a plătit către bugetul de stat TVA-ul stabilit prin actele contestate.
Totodată, tribunalul a mai reținut că, potrivit Codului fiscal, taxarea inversă se aplică numai pentru livrările de bunuri/prestările de servicii în interiorul țării, atâta timp cât și furnizorul, și beneficiarul sunt înregistrați în scopuri de TVA. Prin aplicarea taxării inverse, furnizorul nu mai facturează cu TVA către clientul sau, iar clientul înscrie taxa aferentă achiziției în decontul de TVA ca taxă colectată și taxă deductibilă, fără a mai solicita rambursări de TVA.
În speță, aceste dispoziții nu sunt aplicabile pentru că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Brețcu nu este plătitoare de TVA și nu putea să factureze contravaloarea materialului lemnos vândut către . cu TVA pentru ca acesta să fie deductibil la cumpărător.
În consecință, tribunalul a anulat actele contestate sub aspectul măsurii privind obligația reclamanților la plata taxei pe valoare adăugată prevăzută la pct. 2 din decizia nr. 35/28.11.2011, dar a menținut dispoziția de a se înregistra unitatea verificată ca plătitoare de TVA, datorită depășirii plafonului prevăzut de legiuitor.
În ceea ce privește măsura de la pct. 3 din decizie, privind stabilirea întinderii prejudiciului estimat la suma de 22.834 lei, cât și luarea măsurilor de recuperare a acestei sume împreună cu dobânda legală pentru avansul acordat în cursul anului 2010 în sumă de 167.284,85 lei, nematerializat în bunuri, lucrări sau servicii executate până la finele anului amintit, reprezentând lucrări aferente obiectivului de investiții „Reabilitate stație de epurare și extindere canalizare . reținut următoarele.
Prin procesul verbal de control întocmit ca urmare a controlului de audit financiar efectuat la U. Brețcu s-a arătat că la data de 16 ianuarie 2008 s-a încheiat contractul nr. 219 prin care . calitate de executant, s-a angajat în executarea lucrării de „reabilitare stație de epurare și extindere canalizare . fost executată în cursul anului 2010, iar recepția lucrării executate la rețeaua de canalizare s-a realizat la data de 4 august 2010, când s-a încheiat procesul verbal de recepție a lucrării.
În urma controlului, echipa de audiat a constatat plata fără temei legal din bugetul de stat a sumei de 177.046,35 lei către executantul . Miercurea C., cu titlul de garanție de bună execuție suportată de U. Brețcu. Urmare auditului efectuat, garanția de bună execuție în sumă de 177.046,35 lei a fost virată de către executant în contul unității auditate conform OP din data de 20.04.2010.
Totodată, organul de control a constatat din verificarea documentelor privind plățile efectuate către . pentru lucrările de executare și decontare în anul 2010 că suma achitată nelegal în anul 2010 a fost din nou virată aproape integral către firma executantă în cursul anului 2010.
Echipa de audit a constatat cu ocazia controlului efectuat la U. Brețcu că plățile efectuate de unitatea în cauză sunt mai mari cu suma de 167.284,85 lei și care nu s-au materializat în lucrări executate până la sfârșitul anului 2010. Astfel, echipa de control pentru plata în avans a sumei de 167.284,85 lei a calculat majorări de întârziere în baza prevederilor art. 52 (8) din Legea nr. 500/2002, calculate pentru perioada de când s-a acordat suma amintită și până la data recuperării acesteia. Or, tribunalul a reținut că între Unitatea Administrativ Teritorială Brețcu, în calitate de achizitor și ., în calitate de executant s-a încheiat contractul de lucrări nr. 219 din 16.01.2008, având ca obiect executarea de către executant a lucrării de Reabilitare stație de epurare și extindere canalizare Brețcu. Achizitorul s-a obligat să plătească executantului prețul de 2.975.569,61 lei la care se adaugă TVA în sumă de 565.358,23 lei. Durata contractului a fost de 36 luni, începând cu data de 1 februarie 2008. Reclamanții prin contestațiile formulate împotriva actelor atacate au arătat în mod constant că prejudiciul stabilit la suma de 22.834 lei calculat cu titlul de majorări de întârziere este calculat eronat pentru că suma de 167.284,85 lei nu a fost plătită în avans către executantul . .
Prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul D. A. s-a arătat că s-au verificat atât documentele contabile cuprinzând facturile emise de . Tolna, cât și documentele de plată emise de Primăria Brețcu.
Documentele au fost confruntate cu situația întocmită de organul de audit și astfel expertul a concluzionat că toate documentele justificative - facturi și ordine de plată - au fost cuprinse și că din situație reiese că soldul la 15 decembrie 2008 al facturilor neachitate a fost de 126.598,53 lei, față de care s-a achitat suma de 177.046,35 lei, deci achitându-se în plus suma de 50.448 lei. Această sumă a fost compensată cu contravaloarea facturii fiscale nr. 27/21.05.2009.
La data de 31.12.2009, soldul facturilor neachitate de unitatea auditată a fost de 123.943,33 lei. La data controlului, executantul emise facturi în sumă de 3.258.609 lei, iar unitatea controlată a efectuat plăți în sumă de 3.096.569 lei, rămânând de achitat un sold de 162.040 lei. La data de 31.12.2011 în evidențele unității verificate erau înregistrate facturi în valoare de 3.959.764 și documente de plată în aceeași sumă, adică soldul a rămas zero.
Totodată, expertul a constatat că U.A.T. Brețcu în anul 2008 a achitat contravaloarea facturilor emise de executant cu o întârziere de 50,2 zile, iar în anul 2009 suma de 480.194 lei a fost plătită cu o întârziere de 30,7 zile.
De asemenea, tribunalul a mai reținut pe baza raportului de expertiză că în baza ordinului de plată nr.1 din 21.04.2010, U. Brețcu a achitat suma de 177.046,35 lei către ..
Astfel, în situația întocmită de organul de audit la poz. 23 apare această sumă la achitări cu semnul minus (adică achitat mai puțin cu această sumă), însă dintr-o eroare aritmetică s-a procedat în loc de stabilire a datoriei legale de 300.989,68 lei la stabilirea sumei achitate în plus de 53.103,63 lei, prin faptul că s-a luat în calcul încă o dată drept plată în loc de încasare.
Expertul a arătat că eroarea constatată cu ocazia verificării documentelor justificative a fost confirmată și de reprezentantul Camerei de C. C. care a participat cu ocazie efectuării expertizei ordonate în cauză.
Totodată, expertul D. A. a arătat că nu s-a confirmat plata în plus a sumei de 167.285 lei, ci dimpotrivă a fost o eroare de calcul aritmetică a echipei de audit și prin urmare penalizările calculate în sumă de 22.834 lei nu au bază legală.
Prin răspunsul la obiecțiunile pârâților făcute la raportul de expertiză contabilă, expertul Attl S. a arătat că lucrarea de Reabilitare a Stației de Epurare si extinderea canalizării a avut la bază contractul nr.219/16.01.2008 încheiat cu . Tolna Miercurea C.. În baza acestui contract s-au efectuat lucrări în perioada cuprinsă între anii 2008-2012, iar recepția finală a lucrării a fost realizată în data de 06.06.2012, conform procesului verbal de recepție nr. 1568. Valoarea totală a lucrărilor care s-au facturat de . Tolna Miercurea C. a fost în suma de 3.959.762,97 lei, sumă achitată de U. Brețcu. În concluzie, expertul Attl S. a arătat că majorările în sumă de 22.834 lei nu sunt datorate bugetului local.
Tribunalul a reținut potrivit art. 51 din Legea nr. 273/2006, că efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamentele contractuale, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor și a altor drepturi bănești, plata obligațiilor bugetare, precum și a altor obligații.
Potrivit art. 54 din aceeași lege, instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor, executarea serviciilor și altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate. Instrumentele de plată se semnează de către contabil și șeful compartimentului financiar-contabil. Efectuarea plăților, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale, și numai după ce acestea au fost angajate, lichidate și ordonanțate.
În cazul nelivrării bunurilor, neefectuării lucrărilor și serviciilor angajate, pentru care s-au plătit avansuri, recuperarea sumelor de către instituția publică se face cu perceperea majorărilor de întârziere la nivelul celor existente pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-au acordat și până s-au recuperat. Văzând că plățile efectuate de unitatea Administrativ Teritorială Brețcu către . au avut la bază de fiecare dată documente justificative (facturi emise de executant în baza contractului de execuție nr. 219/16.01.2008) și că acestea au fost plătite în mod repetat cu întârziere și nu în avans (aspect confirmat prin raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză), tribunalul urmează a admite contestația reclamanților și a anula actele atacate sub aspectul stabilirii penalităților de întârziere în sumă de 22.834 lei, întrucât nu au la bază suport material pentru calcularea lor.
Referitor la măsura dispusă la pct. 4 din decizia nr. 35/28.11.2011 emisă de C. de C. C. privind stabilirea prejudiciului estimat la suma de 4.246.26 lei, la care se vor calcula majorări de întârziere aferente de la data plății efective și recuperarea acestora, rezultat din includerea nelegală în situațiile de lucrări decontate din bugetul local al comunei a lucrărilor de „sămânță de gazon pentru teren de sport și îngrășăminte chimice, la un preț mai mare față de cel de achiziție, tribunalul reține următoarele:
Organul de audit cu ocazia controlului efectuat la Unitatea administrativ Teritorială Brețcu a solicitat acesteia să prezinte documentele justificative privind achiziția seminței de gazon în sumă de 8.738.14 lei, sumă ce a fost cuprinsă în situația de lucrări anexată la factura fiscală nr. 101/09.12.2011, pe baza căreia unitatea auditată a efectuat plata către . cu ordinul de plată nr. 525/16.12.2010. Astfel, s-a reținut că între Unitatea Administrativ Teritorială Brețcu și . s-a încheiat contractul de lucrări nr. 3032/08.09.2010, având ca obiect „modernizarea bazei sportive comune Brețcu- teren de sport” pentru prețul de 193.394,95 lei, cu TVA inclus. Prețul contractului a fost achitat din sumele alocate prin H.G. nr. 417/2010, cât și din sume alocate din bugetul local.
Cu ocazia controlului, organul de audit a solicitat unității verificate să prezinte documentele justificative privind achiziția de semințe de gazon pentru suma de 8.738,14 lei, sumă ce a fost cuprinsă în situația de lucrări aferentă facturii fiscale nr._/09.12.2011 ce a sta la baza plății efectuate cu OP nr. 525/16.12.2010.
În speță, unitatea verificată a prezentat organului de audit documente justificative doar pentru suma totală de 5.826,23 lei fără TVA, reprezentând contravaloarea seminței de gazon și a îngrășămintelor chimice folosite.
Astfel, echipa de audit la cheltuielile cu materialele decontate a calculat cotele cheltuielilor indirecte, adică de profit și TVA, rezultând o plată achitată nejustificat în sumă de 4.246,26 lei.
Prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmită în cauză, completat cu răspunsul la obiecțiuni, expertul Attl S. a arătat că pentru suma de 2.912 lei, furnizorul nu a putut prezenta documente justificative pentru determinarea prețului la "sămânța de gazon pentru teren de sport și îngrășăminte chimice". Prin aplicarea la această sumă a cheltuielilor indirecte, a profitului și TVA -ului, s-a obținut suma de 4.246 lei, stabilit ca și prejudiciu în bugetul local al C. Brețcu. Valoarea TVA din suma de 4.246 lei este 822 lei, sumă ce a fost achitată de către prestator. Aplicarea TVA asupra acestei valori contravine principiului neutralității TVA conform Directivei a șasea în sensul că, dacă se aplică TVA asupra sumei ce nu are la baza documente justificative și se obligă U. Brețcu la plata acestuia, bugetul de stat încasează de doua ori acest TVA, având în vedere că prestatorul . a achitat TVA-ul pentru această sumă, fiind cuprinsă în situația de lucrări.
Din punct de vedere fiscal bugetul de stat nu a fost prejudiciat cu suma de 822 lei reprezentând TVA recalculat din suma de 4.246 lei (4.246 x 24/124=822 lei). Pentru suma de 3.424 lei (4.243-822 = 3.424) prestatorul a plătit de asemenea, impozit pe profit de 16 % în sumă de 547 lei. În total din această sumă s-a plătit bugetului de stat 822 + 547= 1.369 lei.
În concluzie, expertul a arătat că urmare a nerespectării reglementărilor în vigoare privind decontarea cheltuielilor, U. Brețcu i se poate impune suma de 4.243 - 1.369 = 2.874 lei. În consecință, tribunalul a reținut potrivit art. 51 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale că efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamentele contractuale, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor și a altor drepturi bănești, plata obligațiilor bugetare, precum și a altor obligații, iar conform art. 14 alin.3, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin.2 și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială. Nicio cheltuială din fondurile publice locale nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată, potrivit legii, și dacă nu are prevederi bugetare și surse de finanțare. De asemenea, art. 54 alin.5 din aceeași lege prevede că instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de documente justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor, executarea serviciilor și altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate. Instrumentele de plată se semnează de către contabil și șeful compartimentului financiar-contabil.
Efectuarea plăților, în limita creditelor bugetare aprobate se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale și numai după ce acestea au fost angajate, lichidate și ordonate.
În consecință, tribunalul a reținut pe baza probelor administrate că unitatea controlată a efectuat o plată nelegală către . fără să aibă la bază documente justificate, producând în acest fel o majorare nejustificată a angajamentelor legale de plată ale instituție publice, a cheltuielilor de capital și implicit a produs un prejudiciu în sumă de 2.874 lei bugetului local al U. Brețcu.
Astfel, tribunalul a admis în parte contestația reclamanților cu privire la măsura dispusă prin pct. 4 din decizia nr. 35/28.11.2011, în sensul că înlătură obligația de plată a sumei de 1.372 lei și a majorărilor de întârziere aferente acesteia, întrucât aceasta a fost plătită către bugetul de stat cu titlu de impozit pe profit și TVA, dar a menținut actele atacate pentru suma de 2.874 lei și pentru majorările de întârziere aferente acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurenta C. de C. în nume propriu și pentru C. de C. a județului C., care a solicitat admiterea căii de atac și modificarea în parte a sentinței civile în sensul respingerii cererii de anulare Deciziei nr.35/28.11.2011 și a încheierii nr. 2/22.02.2012 emise de C. de C. a României - C. de C. C., ca fiind netemeinică și nelegală. Criticile aduse au constat în următoarele:
Tribunalul C. nu a ținut seama de prevederile legale incidente în cauză, pronunțând o hotărâre nelegală.
1.Astfel, în soluționarea cererii de anulare a măsurii stabilită prin Decizia nr 35/2011, prin care s-a dispus stabilirea întinderii veniturilor cuvenite bugetului general consolidat al statului, cu titlu de TVA, prima instanță nu a avut în vedere dispozițiile legale aplicabile cauzei. Instanța a făcut trimitere la dispozițiile din Codul fiscal care definesc activitățile economice și operațiunile impozabile din România, invocând în acest sens prevederile art 126 din Codul fiscal. De asemenea, invocând prevederile art 127 alin 2 din Codul fiscal, a reținut că instituțiile publice nu sunt persoane impozabile. A ignorat prevederile art. 127 alin 6 lit e din Codul fiscal, care stabilesc faptul că instituțiile publice sunt, persoane impozabile pentru livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare. Totodată a ignorat și prevederile menționate în teza a doua a art 127 alin 2 din Codul fiscal și art 128 alin 1 din Codul fiscal.
Activitatea de valorificare a masei lemnoase, este o activitate economică, întrucât rezultă din exploatarea bunurilor deținute în patrimoniul reclamantei în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, fapt ce rezultă din veniturile realizate de către instituția publică în perioada 2007-2010.
Interpretarea dată de prima instanță este trunchiată întrucât face trimitere doar la anumite dispoziții din actul normativ menționat anterior, fără a ține seama de actul normativ în integralitatea sa. Prin interpretarea data prevederilor Legii nr 571/2003, practic se ignoră interpretarea sistematică a tuturor normelor cuprinse întru-un act normativ.
2. Soluționând cererea de anulare a măsurii stabilită de C. de C. C., prin care s-a dispus recuperarea prejudiciului estimat la suma de 22.834 lei, pentru avansul acordat în cursul anului 2010, în suma de 167.284, 85 lei, nematerializat în bunuri, lucrări sau servicii executate până la finele anului 2010, reprezentând lucrări aferente obiectivului de investiții "Reabilitare stație de epurare si extindere canalizare . operă în anul 2011, instanța de fond a reținut greșit faptul că plățile efectuate au avut la bază documente justificative.
Din probatoriu administrat în cauză nu rezultă că sumele suplimentare plătite în avans au vreo legătură cu situațiile de lucrări aferente anului 2008, întrucât la finele anului 2009 entitatea figura cu o datorie neplătită în cuantum de 123.943, 33 lei, conform facturii nr Ff 0046/30.10.2009 emisă de către executantul ..
în cursul anului 2010, s-au emis facturi în sumă de 605.240, 94 lei, iar această sumă cumulată cu datoria din sold în cuantum de 123.943, 33 lei, totalizează o obligație de plată de 729.184, 27 lei.
Raportat la obligația de plată în sumă de 729.184, 27 lei, reclamanta a efectuat plăți în sumă de 896.469, 12 lei, mai mult cu suma de 167.248, 85 lei.
Și expertul desemnat în cauză, prin raportul de expertiză, arată faptul că reclamanta a plătit în plus suma de 167.248, 85 lei, dintr-o eroare de calcul.
Întrucât aceste plăți au fost avansate fără contraprestație, recurenta apreciază că acestea reprezintă în fapt o creditare a executantului . Suc. Miercurea C. pentru care se percep majorări de întârziere/dobânzi la nivelul veniturilor bugetare, potrivit prevederilor art.52 din Legea nr 500/2002 și art.51 alin 5, art 54 alin 5, 6 și 10 din Legea nr 273/2006. Ca urmare, în mod corect s-au calculat majorări de întârziere în cuantum de 22.834 lei, aferente plăților suplimentare efectuate în anul 2010, estimate la suma de 167.284,85 lei. Nu se poate reține faptul că reclamanta, cu ocazia efectuării plăților către ., a respectat prevederile art 51 din Legea finanțelor publice locale.
Pentru sumele reprezentând plăți în avans, efectuate și nejustificate prin bunuri livrate, lucrări executate și servicii prestate, până la sfârșitul anului, în condițiile prevederilor contractuale, legiuitorul a instituit obligația, pentru instituțiile publice, de a lua măsurile necesare în vederea recuperării acestora și restituirii acestora bugetului din care au fost avansate.
3. Instanța de fond, soluționând cererea de anulare a măsurii stabilită de C. de C. C. prin care s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciului estimat la suma de 4.246, 26 lei, la care se vor calcula majorările/dobânzile de întârziere aferente, până la data plății efective și dispunerea măsurilor de recuperare a acestuia, rezultat din includerea nelegală în situațiile de lucrări decontate din bugetul local al comunei, a unei categorii de lucrări definită „sămânță de gazon pentru teren de sport și îngrășăminte chimice”, la un preț mai mare față de cel de achiziție, în mod greșit a înlăturat obligația de plată a sumei de 1.372 lei și a majorărilor de întârziere aferente acesteia. În motivarea hotărârii, instanța de judecată arată că nu subzistă această obligație întrucât aceasta a fost plătită către bugetul de stat cu titlu de impozit și TVA de către prestator.
Deși prin hotărârea pronunțată instanța de judecată face trimitere la prevederile Legii nr nr.273/2006, respectiv art 14 alin 3, art 48, art 51 alin 3 și art 54 alin 5, 6 și 10, aceasta le-a dat o interpretare greșită, ignorând practic voința legiuitorului, după cum urmează:
3.1. La obiectivul de investiții „Modernizare bază sportivă . incluse în mod nelegal în situațiile de lucrări decontate din bugetul local al comunei cu titlul „sămânță de gazon pentru teren de sport și îngrășăminte chimice” la un preț mai mare față de cel de achiziție, contrar Ordinului MDLPL nr 863/2008 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a unor prevederi din HG nr 28/2008 privind aprobarea conținutului-cadru al documentației tehnico-economice aferente investițiilor publice, precum și a structurii si metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucrări de intervenții, unde la formularul F3 din oferta de preț depusă, executantul se angajează să utilizeze prețurile de la furnizor pentru consumurile de resurse materiale.
De asemenea, conform OMFP nr 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice la pct.2.8.- Reguli de evaluare, costul de achiziție este definit ca fiind prețul plătit furnizorului, exclusiv taxele recuperabile, cu precizarea că reducerile de preț acordate de către furnizor nu intra in costul achiziției.
În situația de lucrări, anexă la factura fiscală nr._/09.12.2011, s-a decontat achiziția acestor materiale în sumă totală de 8.738, 14 lei, din care societatea comercială a putut justifica cu facturi de achiziție numai suma de 5.826, 23 lei fără TVA, rezultând o diferență de 2.911, 91 lei fără TVA, la care s-au aplicat cotele de cheltuieli indirecte, profit și TVA, rezultând suma de 4.246, 26 lei.
La prejudiciul constatat de 4.246, 26 lei s-au calculat majorări/dobânzi de întârziere în sumă de 9.739, 70 lei, în temeiul OG nr 92/2003.
3.2. Întrucât din probatoriul administrat rezultă că reclamanta a efectuat o plată nelegală, fără să aibă la bază documente justificative, procedând la o majorare nejustificată a angajamentelor nelegale de plată ale instituției publice, aspect reținut chiar de instanța de judecată, în mod firesc trebuia menținută și obligația de plată a sumei de 1.372 lei și a majorărilor de întârziere aferente acesteia. Legiuitorul a înțeles să sancționeze orice cheltuială făcută fără a fi susținută de documente justificative, cu plata unor majorări de întârziere. Prin plățile nelegale făcute de reclamantă a fost prejudiciat bugetul local, iar impozitul pe profit și TVA, plătit de prestator, are o altă destinație, respectiv, bugetul de stat.
S-au invocat dispozițiile art 304/1 cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, C. constată că recursul formulat este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
La pct 2 din Decizia nr 35/28.11.2011 emisă de C. de C. a județului C., s-a decis aplicarea măsurii de stabilire a întinderii veniturilor cuvenite bugetului general consolidat al statului, cu titlu de TVA, estimate la suma totală de 173.179 lei, la care se vor calcula majorările/dobânzile aferente, până la data plății efective, prin extinderea abaterii la nivelul tuturor tranzacțiilor de aceeași natură, efectuate de U. . condițiilor impuse de art 127 al 1, 2, 4 și 5 cod fiscal ( înregistrarea entității ca plătitor de TVA la organul fiscal competent, declararea și plata TVA la bugetul de stat etc ) și virarea sumelor constatate în contul bugetului general consolidat la statului.
Conform procesului-verbal nr 1714/25.10.2011 încheiat de auditorii din cadrul Camerei de C. a Județului C., în cadrul acțiunii de audit s-a constatat că entitatea verificată a realizat din activitatea de valorificare a masei lemnoase, apreciată drept activitate economică și o livrare de bunuri efectuată către persoane juridice, o cifră de afaceri care a depășit, pentru anul 2010, plafonul de scutire de 35.000 euro. Din situația vânzărilor de masă lemnoasă în perioada 2007-2010, s-a constatat că plafonul de scutire a fost depășit încă din anul 2007 și că instituția avea obligația de a solicita înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, de a declara și de a plată TVA, dacă este cazul. Valoarea estimată a abaterii a fost stabilită la suma de 173.179 lei la care se vor calcula accesorii până la data plății sumelor.
Considerentele pentru care prima instanță a anulat măsura de stabilire și recuperare a sumei considerată a fi datorată bugetului de stat cu titlu de TVA, vizează lipsa producerii unui prejudiciu bugetului de stat, aspect necriticat prin recursul formulat. Ceea ce se critică de către recurentă, este faptul că prima instanță a reținut că unitatea administrativ teritorială, în activitatea de valorificare a masei lemnoase provenită din proprietatea sa publică, nu este persoană impozabilă.
Codul silvic reglementat de Legea nr 46/2010, prevede următoarele în legătură cu fondul forestier proprietate publică a unităților administrativ teritoriale:
ART. 12
Fondul forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale se administrează prin ocoale silvice private care funcționează ca regii autonome de interes local cu specific exclusiv silvic sau pe bază de contracte cu ocoale silvice din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva
ART. 14
(1) Ocoalele silvice private prevăzute la art. 12 și 13 au personalitate juridică, întocmesc balanță, bilanț contabil propriu, au buget anual de venituri și cheltuieli distinct, de care dispun.
(2) Bugetul anual de venituri și cheltuieli se aprobă de proprietarul unic, de consiliul local sau de adunarea generală, după caz, la propunerea ocolului silvic.
(3) Conducerea și reprezentarea legală a ocolului silvic sunt asigurate de șeful de ocol silvic, numit sau revocat de proprietarul unic, consiliul local ori de adunarea generală, după caz, cu avizul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.
(4) Șefii ocoalelor silvice prevăzute la art. 10 alin. (2) și directorii structurilor silvice de rang superior trebuie să aibă activitate de minimum 5 ani, respectiv 8 ani, ca ingineri cu studii superioare silvice în domeniul silviculturii.
ART. 15
(1) Ocoalele silvice prevăzute la art. 10 alin. (2) se autorizează prin înscriere în Registrul național al administratorilor de păduri și al ocoalelor silvice, ținut la nivelul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.
(2) Ocoalele silvice private sunt de utilitate publică și dobândesc personalitate juridică din momentul înscrierii acestora în Registrul național al administratorilor de păduri și al ocoalelor silvice.
(3) Pentru dobândirea personalității juridice, ocoalele silvice prevăzute la alin. (2) încheie în prealabil actul constitutiv și statutul în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
(4) Conținutul Registrului național al administratorilor de păduri și al ocoalelor silvice, modelul documentelor de constituire, organizare și funcționare, procedura de constituire și autorizare pentru toate ocoalele silvice și atribuțiile acestora se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.
(5) Veniturile ocoalelor silvice prevăzute la alin. (2) se pot constitui din:
a) valorificarea produselor fondului forestier;
b) prestări de servicii și închirieri de bunuri, în condițiile legii;
c) contravaloarea efectelor funcțiilor de protecție a pădurilor;
d) cotizația anuală a proprietarilor care le-au constituit;
e) tarifele percepute pentru serviciile prestate;
f) donații, potrivit legii;
g) compensații acordate de la bugetul de stat sau local;
h) alte surse, în condițiile legii.
Ca urmare, sub aspectul valorificării cantităților de masă lemnoasă din cadrul fondului forestier proprietate publică a unității administrativ teritoriale, întrucât, prin lege organică s-a stabilit că aceasta se poate face doar de un ocol silvic privat, administrator al proprietății publice, nu se mai impune analiza dispozițiilor art 127 cod fiscal, entitatea supusă controlului Camerei de C. desfășurând o activitate prevăzută de lege în sarcina altor entități private care au obligația de a întocmi acte contabile, acestea fiind eventual posibile persoane impozabile.
În această situație, întrucât recurenta nu a contestat faptul că nu s-a produs bugetului de stat nici un prejudiciu, iar argumentele logico-juridice ale primei instanțe sunt susținute, sub acest aspect de raportul de expertiză întocmit în cauză, C. va menține soluția de anulare parțială a pct 2 din decizie, în sensul că U. . TVA pentru valorificarea masei lemnoase.
La pct 3 din Decizia nr 35/28.11.2011, C. de C. a județului C. a stabilit aplicarea măsurii de stabilire a întinderii prejudiciului estimat la suma de 22.834 lei și de dispunere a măsurilor de recuperare a acestuia cu titlu de majorări/dobânzi de întârziere calculate pentru avansul acordat în cursul anului 2010, în sumă de 167.284, 85 lei, nematerializată în bunuri, lucrări sau servicii executate până la finele anului 2010, reprezentând lucrări aferente obiectivului de investiții „reabilitare stație de epurare și extindere canalizare . opera în anul 2011, conform facturilor fiscale nr 66/22.06.2011, nr 71/30.08.2011 și nr 76/20.20.2011 și virarea sumelor în contul bugetului general consolidat al statului.
În procesul-verbal nr 1714/25.10.2011, s-a reținut că în cadrul auditării s-a procedat și la verificarea modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr 13/26.05.2010 pentru remedierea unor abateri constatate în urma altei acțiuni de audit precum și a modului de decontare a lucrărilor executate în anul 2010 la obiectivul de investiții „reabilitare stație de epurare și extindere canalizare . care s-a constatat că această în cursul anului 2010 a fost efectuată recepția lucrărilor executate la rețeaua de canalizare, încheindu-se procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr 2677/04.08.2010. În procesul-verbal de constatare încheiat la data de 28.04.2010, s-a constata plata fără temei legal, din bugetul de stat, a sumei de 177.046, 35 lei, către executantul lucrărilor, cu titlu de garanție de bună execuție. Urmare a auditului din 2010, această garanție a fost virată de către executant în contul U. . verificarea documentelor privind plățile efectuate către societatea executantă pentru lucrările efectuate și decontate în anul 2010, s-a constatat că suma a fost virată din nou, aproape integral către firma executantă, în cursul anului 2010. Astfel, plățile efectuate sunt mai mari cu 167.284, 85 lei față de obligațiile de plată, apreciindu-se de către auditor că s-au efectuat plăți în avans care nu s-au materializat în lucrări executate până la sfârșitul anului 2010.
Prima instanță a analizat și coroborat cu înscrisurile de la dosar constatările expertului, criticile aduse prin recursul formulat nefiind în măsură să înlăture argumentele corect aduse de expertul contabil și reținute justificat de prima instanță.
Simpla susținere a faptului că din probatoriul administrat nu rezultă că sumele plătite suplimentar ar avea vreo legătură cu situațiile de lucrări, nu este în măsură să înlăture modul de soluționare a acestui petit, prima instanță expunând cu argumente logice și susținute de raportul de expertiză efectuat în cauză, împrejurarea că nu au existat situații, după virarea de către executant,a sumei de 177.046, 35 lei, de plăți suplimentare din partea U. . class="Style5" style="line-height:normal; widows:2; orphans:2; font-size:12pt"> Prin motivele de recurs se reiau datele existente în tabelul de la fila 8 din procesul-verbal, fără a se face vreo referire la date concrete conținute de raportul de expertiză judiciară contabilă.
În consecință, criticile aduse modului de soluționare a acestui petit sunt nefondate.
La pct 4 din Decizia nr 35/28.11.2011, C. de C. a județului C. a stabilit aplicarea măsurii de stabilire a întinderii prejudiciului estimat la suma de 4.246, 26 lei la care se vor calcula majorările /dobânzile de întârziere aferente, până la data plății efective și de dispunere a măsurilor de recuperare a acestuia, rezultat din includerea nelegală în situațiile de lucrări decontate din bugetul local al comunei, a unei categorii de lucrări numită „sămânță de gazon pentru teren de sport și îngrășăminte chimice” la un preț mai mare față de cel de achiziție.
Astfel, în procesul-verbal încheiat cu ocazia realizării auditului, s-a reținut că, în cadrul realizării obiectivului de investiții „Modernizare bază sportivă . de entitatea auditată nu au justificate materialele utilizate decât pentru suma de 5.826, 23 lei ( fără TVA ) și s-a constata că s-a decontat în mod nelegal suma de 2.911, 91 lei la care s-au calculat cotele, cheltuielile indirecte, profit și TVA rezultând o sumă totală de 4.246, 26 lei.
Din această sumă, pe baza raportului de expertiză contabilă, prima instanță a anulat dispoziția pentru suma de 1.369 lei.
La fel ca la analiza pct 3 din decizie, se constată că prima instanță a expus într-o manieră logico-juridică motivele care au stat la baza anulării în parte a pct 4 din decizie, expunând și probatoriul pe baza căruia au luat naștere considerentele hotărârii.
Recurenta nu a făcut altceva decât să reia aspectele expuse în procesul-verbal, fără a face vreo referire la analiza realizată de expert și fără a aduce vreun argument în contra celor reținute de prima instanță într-o manieră elaborată, cu trimitere la sumele avute în vedere și la proveniența acestora.
În consecință, nici cu privire la modul de soluționare a acestui petit, criticile aduse în recurs nu sunt în măsură să conducă la admiterea căii de atac.
Pentru toate aceste considerente, în baza art 312 al 1 cod procedură civilă, C. va respinge recursul formulat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta C. de C. a României în nume propriu și pentru C. de C. a județului C. împotriva sentinței civile nr.45/21.01.2014 pronunțată de Tribunalul C. – secția civilă în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23.05.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
B. Lorența G. S. P. M. R. Grațiela
Grefier,
S. T.
Red. LB18.08.2014/tehnoredTS20.08.2014/2ex
Jud fond V. I. A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2402/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 985/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
