Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 719/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 719/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 4706/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 719/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 28 februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. F. - judecător
M. I. M. - judecător
M. C. - judecător
G. P. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de chematul în garanție M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 5340/CA/30 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - în dosarul nr._ având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul chemat în garanție a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, notă de ședință la care a anexat taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, achitată conform chitanței nr._ din data de 17.02.2014 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
De asemenea, învederează instanței că s-a depus la dosar, prin același serviciu al instanței, de către intimatul reclamant B. M. D., întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în tot a sentinței civile recurate, ca fiind legală și temeinică, la care a anexat copie de pe împuternicirea avocațială.
Tot prin serviciul de registratură al instanței, intimata pârâtă U. S. Haret a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat în cauză ca fiind nefondat și menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică, la care a atașat copii conform cu originalul de pe factura nr. 125 din data de 20.02.2014 reprezentând onorariu avocațial, de pe ordinul de plată nr. 268, de pe contractul de asistență juridică ., nr._ din data de 20.02.2014, de pe adresa MECTS nr._ din data de 25.06.2009 precum și practică judiciară.
Instanța constată că recursul promovat de recurentul chemat în garanție M. Educației Naționale este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, potrivit dispozițiilor art. 301-303 Cod procedură civilă și este legal timbrat.
Față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă (filele 6, 23 și 28 din dosar), în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Cu opinie majoritară:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 5340/CA/30.10.2013 Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. M. D. în contradictoriu cu pârâții U. S. Haret București și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și în consecință:
A admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret București în contradictoriu cu chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
A obligat pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă pe numele reclamantului, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești.
A obligat pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamant, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești.
A respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la plata de penalități de întârziere în cuantum de 2.000 lei pe zi de întârziere începând cu data pronunțării sentinței.
A respins cererea pârâtei U. S. Haret București privind obligarea chematului în garanție la plata unei amenzi în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere, începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
A obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A obligat chematul în garanție să plătească pârâtei suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Mai exact, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel B. sub nr. 983/64 la data de 09.11.2011 reclamantul B. M. D. a chemat în judecată pe pârâții U. S. Haret și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamant, în termen de 30 zile de la pronunțarea sentinței, precum și obligarea pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor de diplomă de licență pentru reclamant în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 2.000 lei penalități pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii formulate reclamantul a arătat că a absolvit cursurile Facultății de Management B. prin susținerea și promovarea examenului de licență în anul 2009, iar pârâta U. S. Haret s-a conformat doar în parte cerințelor MECTS prin adresa nr._/25.06.2009, în sensul că a comunicat tipul diplomelor de licență cerute – conform Legii nr. 84/1995 și Legii nr. 288/2004 – cantitatea acestora și numărul estimativ de absolvenți, dar a ignorat cerințele specifice ”Machetei 2 – Absolvenți licență/studii universitare de licență (specializare/program de studiu, forma de învățământ)”, neîndeplinindu-și obligația de a emite o adresă completă către MECTS în vederea eliberării diplomelor de licență.
A susținut reclamantul că, din momentul înscrierii la Facultate și până la absolvirea acesteia și-a îndeplinit toate obligațiile ce îi reveneau potrivit contractelor de studii încheiate cu pârâta și Regulamentului privind activitatea profesională a studenților, în sensul că și-a plătit taxele de studii, a susținut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență, iar în aceste condiții, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emise de pârâtă sub nr. 213/23.07.2009, precum și art. 20 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, pârâta era obligată să elibereze reclamantului actele de studii completate.
A susținut reclamantul că, atâta timp cât pârâta însăși recunoaște că reclamantul a urmat cursurile pe care ea le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis acestuia acte ce recunosc acest fapt și calitatea de licențiat în științe administrative – acte ce premerg diplomelor finale de studii – respectiv câtă vreme pârâtul MECTS nu a invocat nelegalități în organizarea și desfășurarea cursurilor reclamanților, cererea sa este întemeiată. Reclamantul a mai invocat dispozițiile art. 2, 5, 11, 20 și 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, precum și Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emise de pârâtă sub nr. 213/23.07.2009.
Pârâtul M. Educației Naționale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de obiect, arătând că, urmare a analizării documentațiilor transmise de U. S. Haret, a transmis către ROMDIDAC SA, unitatea de specialitate desemnată conform Ordinului nr. 2284/2007, avizul pentru achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010 ale Universității S. Haret.
Pârâtul a invocat dispozițiile art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 și a arătat că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin O.U.G. nr. 75/2005, iar formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Pârâtul a invocat, de asemenea, Decizia nr. 4726/29.10.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a arătat că, în cazul Universității S. Haret din București, specializările/programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv Legea nr. 88/1993, O.U.G. nr. 75/2005 și H.G. nr. 1011/2011..
Pârâta U. S. Haret a formulat întâmpinare, prin care a arătat că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamant, în sensul că, după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acestuia, a eliberat adeverința de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate 12 luni. Pârâta a arătat că nu s-a opus niciodată soluționării cererii reclamanților și a depus toate diligențele pentru realizarea cu celeritate a acestui deziderat, singurul impediment constând în opoziția susținută a MECTS la solicitarea pârâtei de a aviza tipărirea formularelor cu regim special necesare.
Pârâta a invocat dispozițiile art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în învățământ (Ordinul nr. 2248/2007) și a arătat că MECTS este cel care în calitatea sa de autoritate publică gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pârâtei pentru a elibera diploma și suplimentul de diplomă solicitate de către reclamanți. În mod netemeinic și nelegal, această instituție, care este răspunzătoare de situația creată, face aprecieri negative cu privire la legalitatea programelor de studii oferite de pârâtă, susținând că aceasta nu poate fi acreditată să funcționeze, fără să aibă în vedere că este înființată prin lege și acreditată să ofere programe de școlarizare, fiind asimilată unei autorități publice locale.
Pârâta U. S. Haret a formulat, de asemenea, cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, solicitând obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanți sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, începând cu a 10-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în garanție pârâta a arătat că specializarea urmată de reclamant a fost confirmată de M. Educației Naționale prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an. A susținut pârâta că, potrivit art. 2 din H.G. nr. 366/2007, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. Educației, nu au sesizat nereguli după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și H.G. nr. 635/2008 și nici după . O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației. A mai susținut pârâta că, aprobarea în parte de către chematul în garanție a tipizării formularelor de diplomă echivalează cu recunoașterea din partea MECTS că pârâta a funcționat într-un cadru legal, ce i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță.
Prin sentința nr. 18/F din 10.02.2012 a Curții de Apel B. – Secția C. Administrativ și Fiscal s-a dispus respingerea excepției lipsei de obiect, precum și respingerea cererii de chemare în judecată, ca și respingerea cererii de chemare în garanție formulate.
Prin decizia nr. 4604/26.03.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus admiterea recursului declarat de B. M. D. împotriva sentinței nr. 18/F din 10.02.2012 a Curții de Apel B. – Secția C. Administrativ și Fiscal, a fost casată sentința recurată, iar cauza trimisă spre competentă soluționare la Tribunalul B. – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Pe rolul Tribunalului B. cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 03.06.2013.
La termenul de judecată din data de 23.10.2013 instanța a respins excepția lipsei de obiect a cererii, invocată de M. Educației Naționale prin întâmpinare, pentru considerentele reținute în încheierea de ședință de la acea dată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit adeverinței nr. 213/23.07.2009 eliberată de pârâta U. S. Haret, reclamantul B. M. D. este absolvent al Facultății de Management B. – Specializarea Management din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009, ca urmare a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009.
Astfel cum rezultă și din contractele de studii depuse la dosar, reclamantul s-a înscris la U. S. Haret în anul 2006 și este absolvent al Universității S. Haret, Facultatea de Management B. – Specializarea Management, forma de învățământ ID.
Reclamantul s-a adresat pârâtei U. S. Haret cu cerere pentru eliberarea diplomelor de licență, însă aceasta a refuzat. Refuzul pârâtei a fost justificat de faptul că, deși a întreprins demersurile necesare pentru obținerea de la M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (cu denumirea actuală M. Educației Naționale) a aprobărilor legale pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență pentru absolvenții promoției 2009, comanda de formulare de diplomă nu a fost onorată decât parțial, reprezentanții Ministerului amânând în mod repetat aprobarea pentru toate formularele tipizate.
Între pârâtă și reclamant au fost încheiate contracte de studii, însă în prezenta cauză nu se pune în discuție neîndeplinirea de către pârâtă a unei obligații contractuale, care să genereze posibilitatea reclamantului de a solicita despăgubiri în temeiul contractului, ci neîndeplinirea de către pârâtă a unei obligații legale.
Astfel, potrivit art. 38 din Ordinul nr. 2284/2007 al Ministrului Economiei, Cercetării, Tineretului și Sportului, pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de maximum 12 luni, iar potrivit art. 5 coroborat cu art. 11 alin. 1 din Ordinul nr. 2284/2007, pârâtei îi revine obligația de a emite diploma de licență în favoarea reclamantului în termen de maximum 12 luni de la finalizarea studiilor.
Obligația pârâtei nu poate fi adusă la îndeplinire, deoarece chematul în garanție refuză tipărirea formularelor tipizate necesare. Motivul refuzului este acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele tipizate, ci numai pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze. Chematul în garanție nu a analizat, însă, în mod concret situația reclamantului, ci a analizat doar în abstract condițiile ce trebuie îndeplinite de fiecare universitate.
Pentru respectarea principiului disponibilității părților nici instanța nu poate analiza în prezenta cauză criteriile care au stat la baza eliberării adeverinței de licență și nici criteriile de obținere a formularelor tipizate de către U. S. Haret, întrucât nu a fost învestită cu o astfel de cerere. Instanța nu a fost învestită nici cu o cerere privind legalitatea formei de învățământ urmate de reclamant, astfel că excede obiectului prezentului litigiu analizarea de către instanță a hotărârilor de guvern prin care U. S. Haret a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru forme de învățământ neacreditate.
Calitatea reclamantului de licențiat în Specializarea Management rezultă din adeverința eliberată de U. S. Haret în favoarea acestuia, iar în această calitate reclamantul este îndreptățit a i se elibera diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Atâta timp cât adeverința menționată este în ființă, nu a fost revocată de către emitentul său și nu a fost anulată de către instanță, iar anularea sa nu a fost solicitată nici în prezenta cauză, actul administrativ respectiv se bucură de prezumția de legalitate, veridicitate și de autenticitate proprie unui act administrativ.
Într-adevăr, doar actul administrativ emis cu respectarea dispozițiilor legale se bucură de prezumția respectivă, însă, în speță, instanța nu a fost învestită cu o acțiune privind nelegalitatea adeverinței de studii menționate, astfel că, respectând principiul disponibilității părților, instanța are obligația de a da eficiență actului administrativ respectiv și de a respecta prezumția de legalitate, veridicitate și de autenticitate de care se bucură acesta.
Această prezumție determină caracterul obligatoriu al actului administrativ și, totodată, forța sa juridică, astfel că eliberarea de către pârâta U. S. Haret a adeverinței respective în favoarea reclamantului, are drept consecință recunoașterea reclamantului ca având calitatea de licențiat în Specializarea Management, fiind fără relevanță în prezentul cadru procesual dacă reclamantul a urmat sau nu o formă de învățământ acreditată.
Raportat la actele normative în vigoare la acea dată, reclamantul a fost de bună – credință la data înscrierii sale pentru a urma cursurile Facultății de Management B. - Specializarea Management, forma de învățământ ID, atâta timp cât Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității „S. Haret” București prevede, la art. 1 și 2, „înființarea Universității S. Haret București ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ”, U. fiind înființată cu facultățile și specializările acreditate, menționate la art. 2 din lege și cu mențiunea că, potrivit art. 3 din lege, în structura Universității S. Haret vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Astfel, potrivit art. 1 din H.G. nr. 916/2005 a fost aprobată structura instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pe facultăți și departamente, prevăzută în anexa nr. 1, iar în cuprinsul anexei este prevăzută, printre altele, Facultatea de Management B. în cadrul Universității S. Haret București. Structurile și specializările prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la H.G. nr. 916/2005 urmau să funcționeze începând cu anul universitar 2005/2006, pentru anul întâi de studii, conform art. 5 din H.G. nr. 916/2005.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 – forma în vigoare în anul 2006 – ”Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de către instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi”, iar conform alin. 3 al aceluiași articol ”Diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare, sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită”.
Actele normative mai sus menționate și în vigoare la data înscrierii reclamantului nu conțineau dispoziții exprese cu privire la forma de învățământ (zi, seral, frecvență redusă, la distanță) pentru specializările acreditate/ autorizate, așa încât domeniul acesta a rămas la competența de reglementare a fiecărei instituții superioare de învățământ, în considerarea autonomiei universitare.
Este adevărat că ulterior a intrat în vigoare H.G. nr. 676/2007 care a adus reglementări clare cu privire la actualizarea nomenclatorului domeniilor de studii universitare de licență și a specializărilor din cadrul acestora cu privire la credite transferabile, însă în cauză nu pot fi opuse reclamantului decât acele acte normative în vigoare la data înscrierii la studii, deoarece la acea dată acesta a putut în mod legitim să considere că admiterea și parcurgerea studiilor universitare, în forma și coordonatele legale raportate la acea dată, asigura legalitatea și recunoașterea publică a studiilor universitare, fără ca acestea, prin acte normative ulterioare, să fie invalidate retroactiv.
De asemenea, instanța a reținut că doar prin dispozițiile O.G. nr. 10/12.08.2009, adoptată ulterior absolvirii studiilor de către reclamant, s-a dispus ca, pe data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, U. "S. Haret" din București, să înceteze școlarizarea pentru toate specializările/programele de studii autorizate provizoriu/acreditate la forma de învățământ la distanță.
Față de considerentele expuse, reținând că pârâta U. S. Haret avea obligația ca, ulterior eliberării în favoarea reclamantului a adeverinței de studii, ce atestă absolvirea Facultății de Management, să elibereze și diploma de licență și suplimentul de diplomă, instanța,prin sentința civilă nr.5340/CA/30.10.2013 a admis în parte cererea formulată de reclamantul B. M. D. în contradictoriu cu pârâții U. S. Haret și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (cu denumirea actuală M. Educației Naționale) și, în consecință, a dispus obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamant, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, termen stabilit și de prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând că pârâta U. S. Haret este cea care nu și-a îndeplinit obligația de a elibera diploma de licență pentru reclamant și cea căreia îi aparține, așadar, culpa procesuală în declanșarea prezentului litigiu, instanța a dispus obligarea pârâtei U. S. Haret să plătească reclamantului suma de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente cererii de chemare în judecată.
În privința petitului 2) al cererii de chemare în judecată și în privința cererii de chemare în garanție formulate de pârâta U. S. Haret, instanța a reținut că refuzul Ministerului Educației Naționale de a aproba tipărirea diplomelor de licență și suplimentului de diplome apare ca un „refuz nejustificat” în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, iar dreptul absolvenților de a li se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție.
Pârâta a solicitat chematului în garanție să aprobe achiziționarea formularelor tipizate pentru actele de studii ale absolvenților și s-a adresat și unității specializate desemnate de către minister, astfel cum rezultă din adresele nr. 769/25.08.2009, nr. 1224/14.12.2009, nr. 91/03.02.2010, nr. 31/21.06.2010, nr. 1054/03.02.2011, dar și din adresa nr. 278/05.08.2010 din care rezultă că au fost solicitate pentru absolvenții care au promovat examenul de licență din 2009 un număr de 27.000 diplome de licență, din care au fost primite de către Universitate un număr de 10.325 bucăți diplome de licență.
Din adresa nr._/21.06.2010 emisă de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu rezultă, de asemenea, că avizarea achiziționării de formulare tipizate a privit tot necesarul solicitat de către pârâtă și așadar soluționarea în întregime a cererii formulate de aceasta.
Obligația aprobării tipăririi formularelor tipizate îi revine chematului în garanție în temeiul art. 7 din Ordinul nr. 2284/2007, iar această obligație nu este condiționată de acreditarea programului de studii ori a formei de învățământ urmate de absolvent. O astfel de apărare a chematului în garanție nu poate primi relevanță decât în procedura de control și monitorizare a aplicării prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ particular conform art. 2, 3 și 4 din H.G. nr. 366/2007, respectiv H.G. nr. 51/2009.
Chematul în garanție nu poate refuza îndeplinirea obligației legale în discuție în temeiul H.G. nr. 676/2007, atâta timp cât nu s-a stabilit în mod irevocabil faptul că pârâta nu avea dreptul să organizeze forma de învățământ la distanță.
Nu prezintă relevanță în prezentul cadru procesual și nu poate echivala cu o recunoaștere de către pârâta U. S. Haret a susținerilor chematului în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, împrejurarea că, în dosarul nr._ al Curții de Apel București, reclamanta U. S. Haret a renunțat la judecata cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având ca obiect obligarea pârâtului la emiterea actului administrativ prin care să acorde aprobarea pentru tipărirea de către S.C. ROMDIDAC S.A. pentru Universitate a tuturor formularelor tipizate.
De altfel, în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în litigii de aceeași natură, nu numai în sensul admiterii acțiunilor formulate de absolvenții Universității S. Haret la forme de învățământ similare cu cea în speță, ci și în sensul că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă.
De aceea, soluția din prezenta cauză se impune și în considerarea principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat de practica C.E.D.O. (cauza B. contra României), respectarea jurisprudenței constante a instanței supreme în acest sens constituind o garanție a principiului securității juridice.
Instanța a dispus obligarea pârâtului – chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamant în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, termen stabilit și de prevederile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Instanța a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la plata de penalități de întârziere în cuantum de 2.000 lei pe zi de întârziere începând cu data pronunțării sentinței, ca lipsită de temei, întrucât, pe de o parte, reclamantul nu a arătat dispozițiile legale în baza cărora pârâtul ar putea fi obligat la plata de ”penalități” pentru neîndeplinirea obligației mai sus arătate, iar pe de altă parte această cerere vizează o eventuală neexecutare culpabilă a obligației stabilite în sarcina pârâtului prin hotărâre judecătorească, la data la care aceasta va deveni irevocabilă, împrejurări ulterioare pronunțări acestei hotărâri judecătorești și care exced prezentului cadru procesual.
Referitor la cererea pârâtei privind obligarea chematului în garanție la plata amenzii prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, începând cu a 10-a zi de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, instanța a reținut că sancțiunea prevăzută de alin. 2 din art. 24 nu se poate aplica decât în faza executării hotărârii judecătorești, dacă termenul stabilit în cuprinsul unei hotărâri judecătorești irevocabile (definitive în terminologia noului C.proc.civ.) nu este respectat în mod culpabil de către cel obligat să efectueze o anumită operațiune. Or, în speță nu este în discuție o eventuală neexecutare culpabilă a unei hotărâri judecătorești irevocabile/definitive, astfel că instanța a respins cererea pârâtei privind obligarea chematului în garanție la plata amenzii prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, începând cu a 10-a zi de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret în contradictoriu cu chematul în garanție M. Educației Naționale și, în temeiul art. 274 C.proc.civ., a obligat chematul în garanție să plătească pârâtei U. S. Haret suma de 4,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de pârâtă reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente cererii de chemare în garanție.
Împotriva acestei soluții, M. Educației Naționale a declarat recurs înlăuntrul termenului legal, susținând că între el și USH nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea cererii de chemare în garanție, și mai mult universitatea însăși nu și-a îndeplinit propria obligația de a transmite o adresă completă ce să ateste numărul absolvenților de licență/ specializare, program de studii, în vederea eliberării diplomelor de licență, și ca atare nimeni nu poate răspunde pentru ceea ce nu i s-a cerut. M.E.N. și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către universitate. Se arată că motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților USH nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii. Adeverințele au termen limitat de valabilitate și mai mult nu sunt înscrisuri opozabile ministerului care este obligat să respecte legea și nu înscrisurile emise de către terți. Prin urmare, USH, prin numărul mare de tipizate solicitate, a organizat cursuri fără respectarea prevederilor legale, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți studenți. Ea nu avea și nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate. Ordinul 2284/2007 statuează că răspunderea pentru modul cum s-a gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusiv USH. Totodată, M.E.N. contestă obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, însă prin sentința atacată nu s-a stabilit în sarcina sa o astfel de obligație.
Deși în drept sunt invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 pct.4 și 8 din Noul Cod de Procedură Civilă, curtea constată că, față de data introducerii acțiunii, 09.11.2011, sunt incidente dispozițiile Codului de Procedură Civilă de la 1865 și anume motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 8.
Cercetând cuprinsul materialului probator existent la dosar, raportând sentința atacată la motivele de casare invocate, Curtea reține următoarele:
Prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată U. S. Haret, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, devenind o autoritate publică descentralizată din punct de vedere teritorial, neîndeplinind deci cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. Împrejurarea că de serviciul public prestat de această instituție beneficiază studenți care provin și din alte localități, nu poate conduce la o altă concluzie, câtă vreme, din punct de vedere administrativ, competențele sale sunt limitate la nivel local.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 din HG nr. 81/2010 M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, aflat în subordinea guvernului, cu rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și a programului de guvernare în domeniul educației și a învățământului.
În speță, reclamantul a absolvit, în sistem Bologna, cursurile Facultății Management din B. din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009, specializarea management, a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009 astfel cum rezultă din adeverința depusă la dosar, eliberată de pârâta U. „S. Haret”.
Termenul de valabilitate al acestei adeverințe este, potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 2284/2007, de maxim 12 luni.
Pârâta avea obligația de a efectua demersurile necesare ca în acest interval de 12 luni să obțină avizele necesare și să completeze actele de studii care să ateste absolvirea de către reclamantă a studiilor, respectiv diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Cererile formulate de pârâtă și adresate chematului în garanție sunt ulterioare datei la care reclamantul a absolvit studiile, respectiv 25.08.2009, 08.10.2009, 21.06.2010, 12.10.2010, 18.10.2010, 26.10.2010, 03.02.2011. Chematul în garanție MECTS nu a exprimat niciun fel de poziție relativ la vreun răspuns acordat la adresele emise de pârâtă, anterior menționate.
La dosar există dovada că MECTS a adus la cunoștință pârâtei, la 06.03.2009, cerința de a-i comunica necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților, mai ales că o comandă de tipărire la societatea anume desemnată se poate face numai cu aprobarea scrisă a Ministerului Educației Cercetării și Inovării-Direcția Generală Juridică. De asemenea, s-a făcut dovada conformării pârâtei relativ la aceste solicitări, susținerea acesteia potrivit cu care nu a primit vreun răspuns fiind confirmată de poziția chematului în garanție care nu s-a apărat în niciun fel. Ca urmare, în mod nejustificat, chematul în garanție nu a procedat la aprobarea tipăririi formularelor tipizate.
Astfel, pe de o parte, U. S. Haret are obligația ca, ulterior eliberării către reclamant a adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății de Management ca urma a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiat, să-i elibereze și diploma de licență potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din învățământul superior. Pe de altă parte, obligația finală a pârâtei nu poate fi dusă la îndeplinire întrucât chematul în garanție MECTS nu asigură tipărirea formularea tipizate. Pentru aceste considerente cererea reclamatului de obligare a pârâtei la emiterea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, este întemeiată.
Atâta timp cât pentru tipărirea și difuzarea către pârâtă a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de M.E.C.T.S. conform art.7 din O.M.E.C.T. nr.2284/ 2007 (în speță ROMDIDAC S.A.) este necesară aprobarea scrisă a chematului în garanție, iar aprobarea cererilor de către acesta nu a fost dovedită, instanța, pentru a nu lipsi de finalitate dispozitivul sentinței cu privire la cerearea introductivă în mod corect a dat curs favorabil și cererii axată pe dispoz. art. 60 Cod proc. civilă. Nu s-a probat ca cel chemat în garanție să fi acordat avizul de achiziționare de către pârâtă a formularelor tipizate solicitate prin adresele sus menționate, neexistând concordanță între solicitările pârâtei formulate în intervalul 2009-2010 și avizele chematului în garanție acordate în 2010.
În consecință,motivul de recurs potrivit căruia instanța nu a ținut seamă de dispozițiile legale din domeniul învățământului și nici de cele ce reglementează instituția cherării în garanție, ce se încadrează în motivul de recurs ărevăzut de art 304 pct. 8 cpc, nu este întemeiat.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs,depășirea de către instanță a atribuțiilor puterii judecătorești, ce se încadrează în prevederile art 304 pct. 4 cpc, nici acesta nu este întemeiat.
Instanța de judecată nu este investită cu analizarea criteriilor care au stat la baza eliberării diplomelor de licență pentru absolvenții USH și nici cu cea a corelării numărului de formulare cu numărul de absolvenți ai specializărilor acreditate, nu este chemată să analizeze hotărârile de guvern prin care au fost acreditate și autorizate să funcționeze structurile și specializările universitare, ci doar cu aspectul dacă reclamantul, licențiat în management, poate pretinde eliberarea diplomei de licență. Or, actul prin care i s-a recunoscut calitatea de licențiat este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ. M. Educației, Cercetării Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță anularea adeverinței nr.213/23.07.2009 și nu a solicitat printr-o altă acțiune să se analizeze criteriile de obținere a formularelor tipizate de către USH. Obligația pârâtei USH de a elibera diploma de licență potrivit mențiunilor din adeverința nr. 213/23.07.2009 este corelativă obligației chematului în garanție MECTS de a aproba formularele tipizate, sens în care instanța corect le-a apreciat a fi întemeiate.
Pentru toate aceste considerente, constatând incidența art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, curtea va respinge recursul declarat de chematul în garanție M. Educației Naționale împotriva sentinței 5340/CA/30.10.2013 a Tribunalului B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul pârât - chemat în garanție M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 5340/CA/30.10.2013 pronunțată de Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.02.2014
Președinte, Judecător,
M. F. M. C.
CU OPINIA SEPARATĂ
În sensul admiterii recursului declarat de recurentul pârât M. Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 5340/CA/30.10.2013 pronunțată de Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu consecința modificării în totalitate a acesteia în sensul respingerii acțiunii promovate de către reclamantul B. M. D. în contradictoriu cu pârâții U. S. Haret și M. Educației Naționale și, implicit, a cererii de chemare în garanție formulată în cauză de către pârâta U. S. Haret împotriva pârâtului chemat în garanție M. Educației Naționale.
Judecător
M. I. M.
Grefier
G. P.
Opinie separată
Astfel, U. S. Haret (USH) a fost înființată prin Legea nr. 443/2002 și conform art. 2 USH din București s-a înființat cu următoarele facultăți si specializări acreditate:
a) Facultatea de Limbi si Literaturi Străine, specializarea limba și literatura străina A (engleza, franceza) - limba și literatura străina B (franceza, engleza, germana, spaniola, italiana, rusa, latina), cu predare în limba română;
b) Facultatea de D., specializarea drept, cu predare în limba română;
c) Facultatea de Educație Fizica si Sport, specializarea educație fizica și sport, cu predare în limba română;
d) Facultatea de Management Financiar-Contabil, specializarea contabilitate și informatica de gestiune, cu predare în limba română.
Potrivit art. 3, „după . prezentei legi în structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii”. Procedura de acreditare a fost stabilită inițial prin Legea nr. 88/1993, dar la data raportului juridic dedus judecății erau în vigoare dispozițiile OUG nr. 75/2005.
Ulterior adoptării Legii nr. 443/2002 privind înființarea USH, în conformitate cu art. 3 din acest act normativ, au fost acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâri de Guvern și alte facultăți, dar specializarea Management din cadrul Facultății de Management din B. a pârâtei U. S. Haret nu a fost acreditată la formele de învățământ ID/FR pe perioada 2006-2009.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, în forma în vigoare la data nașterii raporturilor juridice dintre reclamantă și pârâta USH (anul 2006), "activitatea didactică se poate realiza în următoarele forme: de zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi."
Din interpretarea acestei norme consider că textul legii permitea instituțiilor de învățământ superior private să organizeze cursuri în altă formă decât la zi, numai dacă aveau organizată și forma de învățământ „la zi” obținută în condițiile Legii nr. 88/2003, modificată prin OUG 75/2005. D. așa există garanția că se asigură calitatea educației.
Norma invocată de către reclamantă nu excludea aplicarea procedurii de acreditare/autorizare provizorie pentru desfășurarea procesului de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță, astfel cum a susținut pârâta USH.
Legiuitorul a introdus practic o condiție suplimentară ca universitatea respectivă să aibă organizate cursuri de zi, pentru a putea desfășura cursuri la seral, cu frecvență redusă și la distanță, fără a elimina însă obligația acreditării/autorizării provizorii și pentru aceste forme de învățământ.
Prin urmare, faptul că pârâta USH nu a respectat procedurile legale pentru desfășurarea procesului de învățământ, inclusiv pentru formele ID și FR, deși știa că este obligatorie procedura de autorizare înainte de organizarea acestor forme de învățământ, nu poate atrage decât răspunderea acestei persoane juridice de drept privat față de reclamantă, în condițiile dreptului comun, refuzul pârâtului MECTS la eliberarea diplomelor de licență pentru absolvenții care nu au urmat forme de învățământ acreditate/autorizate provizoriu fiind unul justificat.
Autoritatea publică ce gestionează organizarea învățământului nu poate gira nerespectarea normelor legale a căror aplicare este sarcina sa principală.
A obliga pârâtul MECTS la eliberarea unor diplome de licență pentru procesul de învățământ neautorizat, desfășurat de către pârâta USH, care cunoștea că are obligația de a urma procedura de acreditare/autorizare provizorie, ar însemna a da eficiență unei ilegalități evidente, ceea ce nu este posibil într-un stat de drept, dat fiind că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii ("nemo censetur ingnorare legem").
Chiar dacă reclamanta și pârâta USH se prevalează de adeverința emisă de pârâta USH, și chiar dacă aceste acte nu au fost anulate, nu este admisibil, în opinia mea, ca, prin pronunțarea unei hotărâri, să se legalizeze o situație de fapt ilegală.
Practica CABv, respectiv a ÎCCJ s-a întemeiat, în principal, pe această adeverință, însă nu se poate susține că pârâtul MECTS ar fi în culpă prin aceea că nu a solicitat anularea adeverințelor deoarece este evident că, față de nr. de absolvenți ai USH (mii), ar fi fost imposibil ca MECTS să monitorizeze și să atace în contencios fiecare adeverință de acest fel. Câtă vreme emiterea adeverinței s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii învățământului, aceasta nu poate produce efecte juridice chiar dacă acest act nu a fost revocat sau anulat.
De prezumția de legalitate sau veridicitate se bucură doar actele administrative emise cu respectarea dispozițiilor legale, iar adeverința, reprezintă un act civil emis de o persoană juridică de drept privat, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995.
Pentru toate aceste considerente susțin opinia separată formulată în sensul admiterii recursului formulat de pârâtul – chemat în garanție M. Educației Naționale, cu consecința modificării în totalitate a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii atât a acțiunii reclamantei, cât și a cererii de chemare în garanție.
Judecător
M. I. M.
Red.opin.maj.:MC/07.04.2014
Red.opin.min.: MIM/04.03.2014
Dact: PG/ /07.04.2014/2 ex.
Jud.fond: M.Z.
| ← Refuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 804/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
