Obligaţia de a face. Sentința nr. 804/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 804/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 6737/62/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 1649/RDosar Nr._
Ședința publică de la 21 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R.
Judecător I. Ț.
Judecător L. P.
Grefier R. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul G. M. împotriva sentinței civile nr.804/CA din 26.02.2014, pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ , având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat Zamora M. pentru recurentul reclamant G. M., lipsă fiind intimata pârâtă Instituția P. Județului B. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că recursul promovat de reclamantul G. M. este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, potrivit dispozițiilor art. 485 - 487 cod de procedură și este timbrat potrivit dispozițiilor prevăzute de O.G.nr.80/2013. Totodată constată că recursul a fost declarat prin avocat astfel cum prevăd dispozițiile art. 13 cod de procedură civilă. În conformitate cu dispozițiile art. 223 noul cod de procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Avocat Zamora M. pentru recurentul reclamant G. M., învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte probe de administrat, instanța în baza art. 394 Cod procedură civilă închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat Zamora M. pentru recurentul reclamant G. M., solicită admiterea recursului cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
CURTEA :
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 804/CA din 26.02.2014 Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G. G. M. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului B. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B..
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul B. I. criticând-o pentru nelegalitate, conform art 488 pct 8 NCPC, întrucât instanța a aplicat în mod greșit legea reținând că norma de drept națională este conformă cu dreptul comunitar.
Examinând hotărârea atacată, motivul de recurs invocat, actele și lucrările dosarului, se constată următoarele:
Reclamantul a solicitat în acțiunea sa aplicarea principiului supremației dreptului UE asupra dreptului național în ce privește Legea nr 9/2012, solicitând înmatricularea în România a unui autovehicul înmatriculat anterior într-un stat membru UE, fără plata taxei auto.
În fapt, se reține că reclamantul a achiziționat un autoturism Audi din Germania, acesta fiind anterior înmatriculat din 24.02.1992 în acest stat membru UE.
Reclamantul a solicitat pârâtei înmatricularea acestui autovehicul în România fără plata taxei pentru emisii poluante, și cu îndeplinirea celorlalte condiții legale, adresând acesteia o cerere în acest sens, răspunsul pârâtei nr 1966/11.02.2013 fiind în sensul că este obligatorie îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege, inclusiv plata taxei pentru înmatricularea autovehiculului.
Instanța constată că pârâta a procedat conform legii naționale atunci când a refuzat înmatricularea autoturismului reclamantului fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Revine instanței, în temeiul art 148 alin 2 din Constituția României, să verifice conformitatea legii naționale cu dreptul UE, iar în caz în care există dispoziții contrare, prioritare sunt dispozițiile dreptului UE, respectarea prevederilor actului de aderare la Uniunea Europeană, principiul supremației dreptului UE fiind astfel reglementat.
Astfel, în speță în art 4 alin 1 din Legea nr 9/2012 se stabilește că obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
În alin 2 al aceluiași articol se arată că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Art 110 art 1 din Tratatul de uncționare a Uniunii Europene stabilește că „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”.
În reglementarea anterioară Legii nr 9/2012, respectiv în OG nr 50/2008 au existat dispoziții normative contrare cu dreptul UE, în ce privește înmatricularea autoturismelor second – hand în parcul auto național. Practica constată a instanțelor judecătorești prin care se constata neconformitatea normei de drept naționale cu dreptul UE și hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene care s-a pronunțat în cauzele C 402/2009 – T. și C263/2010 - N., au stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin Legea nr 9/2012 legiuitorul român s-a conformat și a înlăturat textul de lege neconform cu dreptul UE. Prin dispozițiile alin 2 al art 4 din lege s-au înlăturat situațiile discriminatorii în care s-ar afla proprietarii autoturismelor second – hand achiziționate din țară sau din alte țări UE.
Ca urmare, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul se va respinge ca nefondat, conform art 496 alin 1 din Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamantul G. G. M. împotriva sentinței civile nr. 804/CA/26.02.2014 pronunțată de Tribunalul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. R. I. Ț. L. P.
Grefier
R. P.
Red MR 29.05.2014
Dact RP 29.05.2014
Jud fond A V.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 719/2014. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 1671/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
