Obligaţia de a face. Decizia nr. 2380/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2380/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 693/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.2380/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 16 octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. G. S. - judecător
O. M. B. - judecător
D. M. S. - judecător
T. S. - grefier
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta reclamantă . B. împotriva sentinței civile nr1408/CA din data de 13.05.2014 pronunțată de Tribunalul B. - Secția a -II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 09 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 16 octombrie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1408/CA/13.05.2014 a Tribunalului B. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive a . și a STATULUI R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGRFP B..
S-a luat act că reclamanta a renunțat la petitul de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții M. B. prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGRFP B., . și C. P. VÂNZAREA SPAȚIILOR COMERCIALE SAU DE PRESTĂRI SERVICII.
P. a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Reclamanta . deține spațiul situat în B. ., înscris în CF nr._-C1-U1 B. (CF vechi nr. 8116 B., nr.top 5433/1/1/I), nr. cadastral_, nr. topografic_-C1-U1, având destinația de spațiu comercial, depozit, hol și wc, cu suprafață utilă de 67,6 mp, în baza Contractului de cesiune nr._ /07.06.2011, prin care a preluat imobilul deținut de concedentul . baza Contractului de închiriere nr.168/15.07.1999 încheiat cu . B.. Această cesiune a fost aprobată de . prin art.14 din Hotărârea nr.4/03.06.2011.
Reclamanta a formulat cererea de cumpărare a spațiului deținut cu adresa înregistrată la . cu nr.6122/24.09.2012, cererea care a fost respinsă cu adresa nr.6122/25.10.2012, motiv pentru care s-a formulat prezenta acțiune, completată și precizată.
În temeiul art.246 C.pr.civ., potrivit cărora partea poate să renunțe oricând la judecată, s-a luat act de renunțarea reclamantei la petitul de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Cu privire la părțile litigiului au fost invocate mai multe excepții, asupra cărora instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii, având în vedere următoarele considerente:
- cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtei ., instanța de fond a reținut că, chiar în condițiile în care, în temeiul art.6 alin.1 din Legea nr.550/2002 cea care ar fi obligat să încheie contractul de vânzare-cumpărare este C. de aplicare a Legii nr.550/2002 [constituită în baza HCL nr.436/18.11.2002 și aprobată prin dispoziția Primarului Mun. B. nr.2152/25.11.2002], administratorul imobilului, care a încheiat contractul de închiriere și care a aprobat cesiunea, trebuie să stea în judecată, cel puțin pentru opozabilitatea hotărârii.
- cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGRFP B., s-a reținut că acest pârât este menționat ca proprietar al imobilului în cartea funciară, astfel că pentru opozabilitatea hotărârii, în situația admiterii acțiunii, acesta trebuie să figureze ca parte în proces.
- cu privire la calitatea procesuală activă a reclamantei, instanța de fond a avut în vedere considerentele comune cu fondul cauzei, pe care le-a analizat în cele ce urmează:
Așa cum s-a reținut mai sus, reclamanta . deține spațiul în litigiu în temeiul unui contract de cesiune, prin care a preluat contractul de închiriere pe care antecesoarea sa, .-a avut încheiat cu administratorul spațiului, ..
P. cesiunea unui contract se ajunge la înlocuirea unei părți printr-un terț în cadrul raportului obligațional existent inițial, înlocuire care în cauză a fost aprobată de administratorul imobilului, prin art.14 din Hotărârea nr.4/03.06.2011 a ., menționată mai sus. S-a ajuns, astfel, la substituirea fostului chiriaș, . reclamanta ., care a preluat toate drepturile și obligațiile ce decurg din contractul de închiriere, precum și cele stabilite de lege în favoarea chiriașului, inclusiv cele stabilite de Legea nr.550/2002. P. urmare, reclamanta are calitate procesuală activă în cauză.
Cu privire la îndeplinirea condițiilor de cumpărare, s-a reținut, pe de o parte, că pârâta . a confirmat faptul că spațiul în litigiu figurează pe lista imobilelor propuse spre vânzare și că procedura de restituire declanșată în baza Legii nr.10/2001 a fost finalizată.
Pe de altă parte, textul art. 16 din Legea nr. 550/2002 stabilește momentul la care trebuie să existe contractului de închiriere valabil încheiat, pentru a putea constitui temei al vânzării prin negociere directă, respectiv momentul intrării în vigoare a Legii nr. 550/2002. În acest se statuează că "Vânzarea spațiilor comerciale, de prestări de servicii și de producție către comercianții, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing, încheiat în condițiile legii și valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe". Cu alte cuvinte, legiuitorul a făcut distincție între două posibile situații, adică posibilitatea de cumpărare prin negociere directă, respectiv restrângând sfera de aplicare la contractele valabile la data intrării în vigoare a legii, și posibilitatea de cumpărare prin licitație publică cu strigare. P. subrogarea reclamantei în drepturile cedentei Romtelecom, instanța de fond a apreciat că, la data intrării în vigoare a Legii nr.550/2002, exista contract de închiriere valabil încheiat, care profită reclamantei.
Însă, prin prevederile art.17 din aceeași lege, se limitează în timp, mai exact în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii, formularea cererilor de cumpărare a spațiului prin negociere directă. Potrivit acestui text, "În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele prevăzute la art.16 vor depune o solicitare scrisă de cumpărare la sediul vânzătorului". A..2 al acestui articol prevede că "După expirarea termenului prevăzut la alin.1 spațiile comerciale pentru care nu s-a depus solicitarea de cumpărare se vor vinde prin licitație publică cu strigare, în condițiile prezentei legi".
Or, antecesoarea reclamantei, . calitate de "persoană prevăzută la art. 16", respectiv de titular al unui contract încheiat anterior intrării în vigoare a legii, ar fi trebuit să formuleze o cerere de cumpărare până la data de 5.12.2002, pentru avea la dispoziție și a se încadra în termenul de 30 de zile. Însă, o asemenea cerere nu a fost formulată, prima cerere de cumpărare fiind cea depusă de reclamantă la data de 24.09.2012.
P. urmare, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare solicitat de reclamantă, astfel că, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, a fost respinsă acțiunea, ca nefondată. Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs reclamanta .. B. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată în esență că:
Hotărârea primei instanțe este nelegală, pronunțată în baza unei interpretări eronate a dispozitiilor Legii nr.550/2002 și cu aplicarea unui raționamentului defectuos, care nu se regăsește în continutul actului normativ ce reglementează aceasta materie și care nu corespunde principiilor fundamentale de drept civil.
În primul rând, strict procedural apreciază ca soluția primei instante de respingere a cererii de chemare în judecată ca nefondată este una greșită, din moment ce singurul argument retinut de tribunal în vederea soluționarii cauzei în această modalitate este reprezentat de nerespectarea termenului de 30 de zile de la . Legii nr.550/2002 pentru formularea solicitării scrise de cumpărare a spațiului comercial. În conditiile în care prima instanta de fond a apreciat că neîndeplinirea acestei obligații în termenul de 30 de zile conduce la respingerea cererii, aceasta ar fi trebuit sa pronunțe o solutie de respingere pe motiv de inadmisibilitate, fiind vorba de o procedură prealabilă. În schimb, prima instanta a analizat fondul cauzei, arătând că recurenta reclamantă are calitatea prevăzută de lege în vederea cumpărării spațiului comercial prin negociere directă, însă a respins cererea ca nefondată, contrar celor reținute în considerentele aceleiași hotărâri. P. urmare, în condițiile în care instanța de fond a apreciat că termenul de 30 zile este un termen de decădere, iar acesta a fost depăsit, nu ar mai fi trebuit să se aplice asupra fondului cauzei. În schimb, Tribunalul Brasov face o analiză a argumentelor pentru care acțiunea este fondată, arătând că prin contractul de cesiune a contractului de închiriere recurenta reclamantă s-a subrogat în toate drepturile cedentei Romtelecom, existând la momentul intrării în vigoarea a Legii nr. 550/2002 contract de închiriere valabil încheiat, însă în același timp a respins actiunea ca nefondată, contrar celor reținute de către însăși instanta de fond care a pronunțat și a motivat sentința recurată.
Pe fondul cauzei, soluția instanței de fond este greșită întrucât este extras un articol din Legea nr.550/2002 și interpretat fără a se ține cont de restul dispozițiilor legale cuprinse în același act normativ, făcându-se astfel o interpretare trunchiată a legii, iar în niciun caz o interpretare unitară și sistematică a acesteia.
Având în vedere faptul că legea nu sanctionează cu decăderea din drept nedepunerea cererii în termen, iar spațiul comercial în discutie a făcut obiectul procedurilor de restituire prevăzute de Legea nr. 10/2001, fapt ce a condus de drept la suspendarea tuturor demersurilor privind vânzarea prin negociere directă, soluția de respingere a cerererii de chemare în judecată este una injustă și în dezacord cu scopul adoptării actului legislativ, respectiv acela de vânzare în baza unui cadru juridic unitar a spațiilor comerciale aflate în proprietatea privată a statului.
Ar fi contrar principiilor de drept și intereselor protejate prin adoptarea acestei legi să se acorde prioritate termenului de 30 zile în detrimentul drepturilor instituite prin lege chiriașilor, cu atât mai mult cu cât spațiul comercial ce face obiectul acțiunii nu a fost înstrăinat prin niciuna din cele două modalități prevăzute, respectiv vânzare prin negociere directă sau vânzare la licitatie publica.
În prezenta cauza, recurenta reclamantă nu a contestat existența dreptului de a solicita vânzarea spațiului comercial prin negociere directă, însă având în vedere durata de numai 30 de zile a acestui termen raportat la imposibilitatea realizării scopului urmărit (din moment ce oricum toate procedurile erau suspendate întrucât spațiul făcea obiectul măsurilor instituite de Legea nr.10/2001, fiind revendicat de numitul Scherg Wilhelm Christian), recurenta reclamantă a suferit o ingerință în dreptul său de acces la o instanță. P. urmare, este necesar să se examineze dacă această ingerință urmărește un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat. Apreciază că ingerința suferită de recurenta reclamantă nu are un scop legitim, întrucât nu întrunește condițiile de proporționalitate, recurenta reclamantă fiind privată de orice posibilitate clară și concretă ca instanța de fond să se pronunțe cu privire la cererea formulată.
În concret, în speța dedusă judecății, recurenta reclamantă nu i-a adresat o cerere scrisă vânzătoarei în termen de 30 de zile de la . legii, o asemenea cerere fiind oricum lipsită de orice finalitate din moment ce procedura de vânzare a imobilului spațiu comercial în discuție era de drept suspendată până la terminarea procedurilor instituite de Legea nr.10/2001. Însă, am probat prin înscrisurile de la dosar că a manifestat un deosebit interes față de termenul și modalitatea de soluționare a cererii formulate de foștii proprietari, trecând la valorificarea dreptului meu instituit prin lege imediat dupa încheierea procedurilor de acordare a măsurilor reparatorii catre numitul Scherg Wilhelm Christian.
P. urmare, nu se poate imputa recurentei reclamante faptul că nu a urmat procedura extrem de accelerată caracterizată prin instuituirea unor termene abuzive, astfel încât să fi negat dreptul la o instanță.
S-a solicitat admiterea recursului,modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul.
În drept au fost invocate prevederile art.304 indice 1 Cod procedură Civilă, cele ale art. 312 din același Cod, prev. art. 20 din Legea nr. 554/2004.
În cauză pârâtul M. B. a formulat și depus întâmpinare,solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă și menținerea sentinței primei instanțe,ca legală și temeinică. Au mai depus întâmpinări și intimatele D.G.R.F.P. B. și .. B.,aceasta din urmă invocând excepția inadmisibilității recursului declarat raportat la prevederile art. 8 alin. 3 și art. 10 alin. 2 din Legea nr. 550/2002.Această excepție a fost pusă în discuția părților la termenul de judecată din data de 09.10.2014, instanța rămânând în pronunțare asupra ei la același termen.
Analizând excepția invocată Curtea constată că este fondată.
Acțiunea introductivă de instanță a fost întemeiată de reclamanta recurentă .. B. pe dispozițiile art. 16 din Legea nr. 550/2002.
Potrivit art.16 din Lege: „Vânzarea spațiilor comerciale, de prestări de servicii și de producție către comercianții, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing, încheiat în condițiile legii și valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanțe la plata chiriei cel puțin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise), precum și persoanele fizice sau juridice care au obligații neachitate față de stat la data vânzării spațiului.”
Iar art.19 din același act normativ arată că „(1) Prețul de vânzare al spațiului comercial sau de prestări de servicii se stabilește prin negociere directă între cumpărător și comisie, pornindu-se de la prețul minim de vânzare al spațiului, determinat potrivit art. 8.
(2) P. stabilirea prețului minim de vânzare al spațiilor raportul de evaluare va evidenția valoarea investițiilor efectuate de către solicitant.
(3) Deducerea valorii investițiilor efectuate, indiferent de natura acestora, se face numai dacă acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) au fost efectuate cu acordul proprietarului sau al titularului dreptului de administrare a spațiului;
b) au fost executate pe baza unei autorizații de construire, în condițiile legii.
(4) Valoarea investițiilor deduse în condițiile alin. (3) nu poate depăși jumătate din valoarea stabilită prin raportul de evaluare.
(5) Dispozițiile art. 8, 9 și 10 privind contestația în justiție se aplică în mod corespunzător.”
Potrivit art. 8-10 din Legea nr. 550/2002 –la care fac referire prevederile art. 19 alin.5 susmenționate „(1) În vederea vânzării spațiului comercial sau de prestări de servicii, comisia stabilește un preț minim de vânzare, pe baza unui raport de evaluare elaborat de persoane fizice sau juridice autorizate, potrivit legii. Evaluatorul va fi selectat de comisie prin licitație publică organizată în termen de 10 zile de la constituirea comisiei.
(2) Prețul minim de vânzare, stabilit potrivit alin.(1), va fi avut în vedere ca bază de negociere, în cazul vânzării prin negociere directă, respectiv va fi cuprins în oferta de vânzare prin licitație publică cu strigare.
(3) Raportul de evaluare și stabilirea prețului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea raportului, la secția de contencios administrativ a tribunalului. Judecata se face de urgență, cu citarea contestatorului, a comisiei și a evaluatorului. C. este reprezentată de președintele acesteia. Participarea procurorului este obligatorie. Hotărârea este definitivă și irevocabilă.
ART. 9
(1) La finalizarea procedurii de vânzare a fiecărui spațiu comercial sau de prestări de servicii, potrivit prezentei legi, comisia încheie un proces-verbal cuprinzând datele cu privire la desfășurarea procedurii de vânzare și prețul obținut pentru spațiul vândut.
(2) Procesul-verbal se depune la sediul vânzătorului, prin grija secretarului unității administrativ-teritoriale.
(3) Refuzul de a încheia procesul-verbal sau încheierea nelegală și netemeinică a acestuia poate fi contestată la secția de contencios administrativ a tribunalului, de către partea interesată, în condițiile art. 8 alin. (3), care se aplică în mod corespunzător.
ART. 10
(1) Contractul de vânzare-cumpărare a spațiului comercial sau de prestări de servicii se încheie în termen de 15 zile de la data finalizării procedurii de vânzare, potrivit prezentei legi, și se semnează, din partea vânzătorului, de președintele consiliului județean sau de vicepreședintele desemnat în acest scop, de primar ori, după caz, de președintele consiliului de administrație al regiei autonome.
(2) Refuzul vânzătorului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare poate fi atacat în justiție în condițiile art. 8 alin. (3).”
Art. 10 alin. 2 susmenționat face trimitere clară la art. 8 alin. 3 din Legea 550/2002 ,astfel încât este evident că în speță refuzul pârâților de a proceda la perfectarea cu reclamanta recurentă a contractului de vânzare -cumpărare cu privire la spațiul în litigiu poate fi atacat la secția de contencios administrativ a Tribunalului ,ce se pronunță prin hotărâre definitivă și irevocabilă.
În condițiile în care Tribunalul B. s-a pronunțat asupra litigiului prin sentința atacată cu recurs, rezultă că acesta este inadmisibil.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția inadmisibilității recursului ,invocată de intimata .. B. și în consecință: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de către recurenta reclamantă .. împotriva sentinței civile nr.1408/13.05.2014 pronunțată de Tribunalul B. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.10.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, A. G. S. O. M. B. D. M. S.
Grefier,
T. S.
Red.ASG./10.11.2014
Dact.TS./13.11.2014
Jud.fond: L. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1984/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 1973/2014.... → |
|---|
