Obligaţia de a face. Decizia nr. 2607/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2607/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 5459/305/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 2607/R Dosar Nr._
Ședința publică de la 18 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P. G.
Judecător Lorența B.
Judecător M. R. Grațiela
Grefier R. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții G. A. și B. I. împotriva sentinței civile nr. 804 din 27 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul C. - secția civilă, în dosarul nr._ , având ca obiect „ obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11 noiembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 18 noiembrie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentinței civile nr. 804 din 27 iunie 2014 Tribunalul C. - secția civilă a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes a reclamanților.
A admis excepția lipsei capacității procesuale a Primăriei mun. Sf. G., prin primar și a respins acțiunea formulată de reclamanții G. A. și B. I., în contradictoriu cu această persoană.
A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu . ca obiect anularea debitelor în sumă de câte 760,00 lei reprezentând taxa de salubrizare cu dobânzile aferente, obligarea pârâtelor să încheie cu Asociația de proprietari din care fac parte reclamanții contracte de salubrizare și constatarea nelegalității contractului de delegare a gestiunii nr. 4 din 01.06.2009.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții G. A. și B. I..
În motivare recurenții au criticat sentința recurată sub următoarele aspecte:
1. pârâta . a respectat condițiile precontractuale, respectiv nu a solicitat de la membrii asociațiilor de proprietari declarația de impunere tip prezentată în proces, deci nefiindu-i restituite declarațiile semnate sau nesemnate, nu a avut motivația pentru a trimite somația în urma căreia în 30 de zile reclamanții ar fi avut obligația de a se prezenta pentru încheierea contractelor.
2. instanța de fond a reținut cu caracter declarativ faptul că în 2013 a fost abrogată HG 671/2007 fără a indica actul normativ abrogator, în condițiile în care la formularea contractului tip de către pârâta . menționează cu titlu de preambul că respectivul contract este conceput în temeiul Ordinului nr.112/9 iulie 2007 al ANRSC aprobat prin respectiva hotărâre a guvernului aflată la data respectivă în vigoare.
3. în general penalitățile se aplică în caz de întârziere la plată, în cazul de față ele au fost stabilite pentru nesemnarea contractului cu prestatorul, dar în condiții de neclaritate înainte de încheierea contractului, de care nu poate fi responsabil decât prestatorul pârâta . arată că, de altfel au procedat la plata obligațiilor în contul deschis la BCR de către prestator chiar fără încheierea contractului, având plățile efectuate la zi.
4. recurenții arată că susțin în continuare nelegalitatea contractului nr. 4/2009 având în vedere faptul că HG 671/2007 în varianta Ordinului nr.112/9 iulie 2007 al ANRSC are aplicabilitate în cauză.
5. solicită anularea penalităților față de faptul că organizarea necorespunzătoare a procesului de contractare revine prestatorului, iar reclamanții au efectuat plățile la zi. Totodată solicită anularea penalităților calculate nejust.
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.
Cererea de recurs este însoțită de dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 lei.
Reclamantul B. I. a formulat și cerere de recurs separată ( f. 7) prin care a învederat că apreciază că sumele calculate și impuse prin decizia de impunere cu titlu de taxă specială de salubrizare sunt incorect calculate deoarece nu a fost notificat sub nici o formă la data de 01.07.2013 în baza art. 6,7 și 26 din Legea nr. 101/2006 și deci nu a avut nici o obligație de a încheia vreun contract cu ., în consecință, nici obligația de a depune declarația de impunere cu privire la taxa specială de salubrizare. Mai susține recurentul că nu a primit nici o notificare privind taxa specială de salubrizare și nici vreo decizie de impunere ci, doar adresa nr._/11.07l.2013 cum că are o restanță de 440 lei. Prima decizie de impunere necompletată a primit-o de la . 30.06.2014 în cursul prezentului proces.
Mai arată că a purtat corespondență atât cu P. M. S. G. cât și cu . care a arătat că la data de 05.11.2013 a achitat suma de 74 lei direct în contul BCR al . lunilor februarie-noiembrie 2013). Totodată mai arată că a achitat, în aceeași, modalitate la 31.01.2014 suma de 25 lei aferentă lunilor decembrie-februarie și respectiv la 09.05.2014 suma de 74 lei aferentă lunilor martie –decembrie 2014. Mai arată că, prin adresa nr._/10.12.2013 P. M. Sfantu G. și Direcția Finanțe Publice Municipale i-a comunicat că urmare a plății de 74 lei din 05.11.2013 și pentru faptul că nu dorește încheierea contractului cu . specială de salubrizare se stabilește începând din 01.12.2013. În comunicarea nr._/1/18.04.2014 P. M. S. G. îi comunică însă că la data plății de 26.02.2014 a figurat cu debite restante privind taxa specială de salubrizare și amendă, iar în referatul nr._/27.05.2014 P. M. Sfantu G. și Direcția Finanțe Publice Municipale i-a comunicat că la data de 27.05.2014 figurează cu debite restante de 760 lei taxa de salubrizare și dobânda aferentă de 17 lei și alte amenzi. Recurentul mai arată că se consideră discriminat în raport de celălalt reclamant, dl. G. A. căruia P. M. S. G. i-a trimis un comunicat prin care l-a anunțat că restanța la plata taxei speciale de salubrizare i-a fost anulată după ce el a anunțat că a achitat suma datorată.
Cererea de recurs este însoțită de dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 lei.
Intimata pârâtă P. M. S. G. a formulat întâmpinare ( f.57 ) invocând excepția nulității cererii de recurs ca nemotivată susținând că criticile formulate de recurenți nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 NCPCIV.
Intimata pârâtă . formulat întâmpinare ( f.55) solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței recurate arătând în esență că contractul de delegare a gestiunii nr. 4/2009 este unul legal încheiat, în condițiile Legii nr. 101/2006 și ale legii nr. 51/2006 dar și ale contractului cadru prevăzut prin Ordinul ANRSC nr. 112/2007. În baza contractului de delegare a gestiunii . dreptul de a încheia contracte cu recurenții pentru a pretinde plata serviciilor de salubrizare prestate acestora, însă în lipsa încheierii contractelor, deși reclamanții au fost notificați, în baza art. 6, 7 și 26 din Legea nr. 101/2006 și ale Legii nr.51/2006, nu au procedat la încheierea contractelor și, prin urmare, au fost propuși pentru aplicarea taxei speciale de salubrizare iar sumele contestate au fost calculate și evidențiate de Municipiul S. G..
Recurenții au formulat răspuns la întâmpinările formulate ( f.76) susținând în continuare excepția de nelegalitate a contractului de delegare de gestiune nr. 4 /2009, susținând că contractele tip puse la dispoziție de către pârâta . sunt sub formă de extras din contractul cadru respectiv Ordinul ANRSC nr. 112/2007 ce a fost adoptat în baza HG nr. 671/2006 și a art. 22 alin.2 din Legea nr. 51/2006. În ce privește condițiile de contractare, se susține că . să facă dovada licenței necesare desfășurării activității, ceea ce lipsește. Solicită in final recurenții admiterea cererii de recurs si sistarea formei de contractare și anularea amenzii de 760 lei împreună cu dobânzile aferente aplicate pentru nesemnarea contractelor formulate de .>
În recurs nu s-au încuviințat și administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 488 pct. 8 NCPCIV și recursurile declarate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Potrivit actelor dosarului de fond, Curtea reține că reclamanții au formulat o cerere de chemare în judecată ce a comportat modificări și precizări succesive pentru ca, în final, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din 05.06.2014 ( f. 48 dosar fond) reclamanții personal să precizeze că obiectul cererii constă în ștergerea totală a datoriei față de . P. S. G. în cuantum de 760 lei plus dobânda de 17 lei și obligarea pârâtelor să încheie contracte de salubrizare cu asociațiile de proprietari, precum și constatarea nelegalității contractului nr. 4/2009.
Prin sentința recurată s-a admis excepția lipsei capacității procesuale a Primăriei M. S. G. și s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta. Totodată s-au respins cele 3 petite formulate în contradictoriu cu . nefondate.
Criticile de recurs formulate de recurenți vizează pe de o parte împrejurarea că nu datorează taxa de salubrizare și penalitățile aferente întrucât au existat vicii precontractuale imputabile . pe de altă parte împrejurarea că în continuare contractul nr. 4 / 2009 este nelegal întrucât încalcă prevederile HG 671/2007 în varianta Ordinului nr.112/9 iulie 2007 al ANRSC care are aplicabilitate în cauză.
Curtea notează faptul că recursul sub imperiul dispozițiilor noului cod de procedură civilă reprezintă o cale de atac extraordinară nedevolutivă, prin care se poate contesta legalitatea și nu temeinicia sentinței recurate, pentru motivele expres și limitativ prevăzute la art. 488 NCPCIV.
Motivele de recurs invocate de recurenții reclamanți se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 8 c.pr.civ., prin aplicarea art. 489 alin.2 NCPCIV dar nu sunt fondate.
În drept, se reține că la nivelul M. S. G. potrivit HCL 131/2010, HCL 285/ 2011 și HCL 286/2012 s-au stabilit Regulamentele pentru stabilirea și aplicarea taxelor locale speciale pentru anii consecutivi, stabilindu-se anual taxa specială de salubrizare aplicată în cadrul prestațiilor de care beneficiază producătorii de deșeuri individuali care nu au încheiate contracte de prestări servicii de salubritate încheiate cu operatorul serviciului public, în speță .>
Concret, potrivit respectivelor hotărâri de consiliu local pentru producătorii de deșeuri exista opțiunea încheierii de contracte cu operatorul serviciului public, în speță . depunerea unei declarații de impunere privind taxa specială de salubrizare, iar în cazul nedepunerii acesteia se aplica procedura stabilirii din oficiu a taxei pentru 4 persoane. În speță, conform adreselor 943/ 13.06.2013 și respectiv 45/01.07.2013 emise de Direcția de Finanțe Publice Municipale S. G. din cadrul Primăriei M. S. G. ( f. 7 și 8 dosar fond), constatându-se că reclamanții nu aveau încheiate contracte individuale cu operatorul serviciului public, în speță . fost invitați să depună declarațiile de impunere pentru stabilirea taxei speciale de salubrizare.
Practic, în fapt, reclamanții nu au înțeles să încheie contracte individuale cu . somați în prealabil, însă, conform propriilor susțineri coroborat cu actele depuse la dosar, pentru a evita calcularea de penalități, ulterior, primirii adreselor mai sus menționate prin care li se punea în vedere să depună declarațiile de impunere, au ales să vizeze în contul bancar al respectivei societăți tariful de salubrizare în cuantumul contractual. Întrucât nu au încheiat contractele de salubrizare cu operatorul serviciului public, administrația publică locală prin organele competente, respectiv Direcția de Finanțe Publice Municipale S. G. din cadrul Primăriei M. S. G. a dat eficiență Regulamentului pentru stabilirea și aplicarea taxelor locale, stabilind creanțele bugetare aferente taxei speciale de salubrizare.
Mai reține Curtea că, prin contractul nr. 4 / 2009 ( f.33 dosar fond) s-a procedat la delegarea gestiunii serviciilor publice de salubrizare a localităților membre ale Asociației de dezvoltare intercomunitară pentru serviciile de salubrizare a localităților „ ECO SEPSI” pe raza teritorială a M. S. G., calitate de delegatar având .>
Criticile referitoare la nelegalitatea contractului de delegare nr. 4 /2009 vizează greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor de drept material, respectiv faptul că prima instanță ar fi reținut la modul declarativ că HG nr. 671/2007 ce a stat la baza încheierii contractului ar fi fost abrogat.
Curtea notează însă că deși instanța de fond face referire la abrogarea HG 671/2007 în 2013 totuși reține că la momentul încheierii contractului a cărui nelegalitate se invocă, actul normativ respectiv era în vigoare și pe deplin aplicabil, nefiind constată nici o încălcare a contractului cadru prin contractul nr. 4/2009.
Mai reține Curtea că prin criticile de recurs formulate nu se indică nici o neconcordanță concretă între contractul nr. 4/2009 și normele legale în baza cărora a fost încheiat. De asemenea, nici susținerea inserată în răspunsul la întâmpinare în sensul că nu s-ar fi făcut dovada deținerii de către . licenței necesare desfășurării activității nu pot fi primite, câtă vreme instanța de fond a reținut, în mod just, raportat la documentele atașate la dosar, îndeplinirea acestei condiții.
În acest context Curtea reține că, în mod judicios, instanța de fond a statuat că nu se poate reține nelegalitatea contractului nr. 4/ 2009 raportat la dispozițiile legale incidente din Legea nr. 101/2006 și respectiv Legea nr. 51/ 2006 și în consecință, corect a fost respinsă această cerere.
În consecință aceste critici vor fi înlăturate ca nefondate.
În ce privește criticile referitoare la exonerarea de plata taxei de salubrizare și respectiv a penalităților aferente acestei sume se constată că respectivele sume reprezintă creanțe bugetare ce figurează în evidențele Direcției de Finanțe Publice Municipale S. G. din cadrul Primăriei M. S. G. ( f. 46 și 47 dosar fond).
În speță figurează în calitate de pârât doar . condițiile în care prima instanță a admis excepția lipsei capacității procesuale a Primăriei M. S. G. acțiunea fiind respinsă față de această instituție, iar această dispoziție a instanței de fond nu a fost recurată.
În consecință Curtea reține că în mod corect instanța de fond a respins cererea de exonerare de la plata taxei de salubrizare formulată de reclamanți în contradictoriu cu . pârâtă nefiind creditor raportat la taxa de salubrizare ale cărei existență și cuantum sunt criticate.
Practic reclamanții critică existența și cuantumul unor creanțe fiscale în contradictoriu cu o entitate terță diferită de creditorul bugetar, fără a urma procedura de contestare a creanțelor fiscale ori a actelor de executare silită, după caz.
Mai mult, se reține că aspectele legate de culpa precontractuală a . sensul că aceasta nu ar fi parcurs pașii necesari încheierii contractului, prin aceea că nu a trimis către reclamanți somația prevăzută de lege și că, din acest motiv, nu s-a putut proceda la încheierea contractelor individuale ceea ce a cauzat impunerea creanțelor bugetare nu pot fi primite în sensul exonerării reclamanților de creanțele bugetare întrucât prin plățile efectuate către . nu fac decât să își invoce propria culpă, dovedind faptul că erau în cunoștință de cauză sub aspectul posibilităților pe care le aveau de încheiere a contractului și, cu toate acestea nu au procedat în sensul respectiv, astfel că în mod corect, s-a dat eficiență procedurii subsecvente prevăzute de regulamentele mai sus menționate.
În ce privește criticile ce vizează respingerea petitului având ca obiect obligarea pârâtelor de a încheia contracte cu asociațiile de proprietari, Curtea urmează a le înlătura ca neîntemeiate, recurenții neindicând dispozițiile legale care ar impune o astfel de soluție în condițiile în care, dimpotrivă, potrivit art. 6 din Regulamentului anexă la HCL nr. 286/2012 ( f. 73 dosar fond) dar și potrivit Contractului de delegare nr. 4/2009 rezultă că taxa specială de salubrizare respectiv tariful vizează utilizatorii individuali, persoane fizice sau juridice, nicăieri nefiind prevăzută posibilitatea încheierii contractelor cu asociațiile de proprietari.
Sub aspectul criticii formulate de reclamantul B. I. pe calea cererii de recurs formulate separat ( f. 7 din dosarul de recurs) Curtea constată că aceasta vizează o decizie de impunere ( atașata la fila 108 din dosarul de fond) dar care însă nu a fost contestată în prezenta cauză, și prin urmare aceste critici nu pot fi primite omissio medio, fără a fi făcut obiectul cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente, constatând neîntemeiate criticile formulate, Curtea va respinge, în temeiul art. 496 NCPCIV, recursurile declarate.
Se va lua act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge recursurile formulate de reclamanții G. A. și B. I. împotriva sentinței civile nr. 804/27.06.2014 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul cu nr. de mai sus.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.11.2014.
Președinte Judecător Judecător
S. P. G. Lorența B. R. Grațiela M.
Grefier
R. P.
Red. RGM /07.01.2015
Dact.R.P./08.01.2015
Jud. Fond: M.D.V.
6 ex.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 830/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 874/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
