Obligaţia de a face. Decizia nr. 597/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 597/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 2802/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.597/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 25 februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte: C. E. C. - judecător
Lorența B. - judecător
R. Grațiela M. - judecător
T. S. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta O. V. împotriva sentinței civile nr. 5113/CA din data de 22.10.2013 pronunțată de Tribunalul B. –secția a-II-a civilă, De C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 18 februarie 2014, când părțile au lipsit, iar consemnările din încheierea de ședință din acea zi, fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25 februarie 2014.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 5113/CA/22.10.2013 a Tribunalului B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul O. V. în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. B. – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamantul O. V. s-a adresat pârâtei Instituția P. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor B. la data de 14.03.2013 cu o cerere prin care a solicitat înmatricularea autovehiculului proprietatea sa, marca F. Punto, nr. de identificare ZFA_78, țara de proveniență Italia, data primei înmatriculări 25.06.1997, second-hand, fără plata taxei de emisii poluante.
La această cerere reclamantul a primit răspunsul nr._/14.03.2013, de la f.15 în sensul că nu se poate înmatricula autovehiculul fără plata taxei de emisii poluante.
Prin urmare, instanța de fond a analizat dacă refuzul de soluționare a cererii reclamantului de către pârâtă i-a produs acestuia o vătămare a unui drept al său sau al unui interes legitim, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată, prin prisma art. 110 TFUE invocat în cererea de chemare în judecată.
Legislația ce a fost avută în vedere la analiza caracterului justificat/nejustificat al refuzului autorității publice pârâte a fost cea în vigoare la data nașterii raportului juridic de drept administrativ dedus judecății, respectiv data cererii adresată de reclamant autorității publice – 14.03.2013, în virtutea principiului neretroactivității legii civile noi, deci Legea nr. 9/2012, fără a avea în vedere dispozițiile OUG nr. 1/2012, act normativ ce a avut aplicabilitate numai pentru perioada 03.02._12.
În drept, în raport cu dispozițiile art. 148 din Constituția României, tribunalul a constatat că are obligația aplicării cu prioritate a dreptului comunitar, în raport cu dreptul intern, începând cu data dobândirii de către Statul Român a calității de membru al Uniunii Europene – 01.01.2007, astfel că a analizat compatibilitatea reglementărilor naționale în materie cu legislația comunitară.
Dispozițiile art. 110 par. 1 din TFUE prevăd că niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, dispozițiile par. 2 din același articol stabilesc faptul că nici un stat membru nu supune produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Prin soluția pronunțată în cauza C-402/09, fiind sesizată în legătură cu interpretarea art. 110 din TFUE prin raportare la dispozițiile OUG nr. 50/2008, CJUE a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 (N.), CJUE a reținut că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a arătat în cauza N. că „obiectivul de protecție a mediului (…) ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul pus în circulație în România”.
Prin Legea nr.9/2012 s-a încercat respectarea recomandărilor CJUE, desprinse din cauzele C-402/09 și C-263/10 în sensul că, prin art. 4 al. 2, s-a instituit obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform dispozițiilor din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal sau taxa de poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin dispozițiile art.4 al.2 din Legea nr. 9/2012, în vigoare din data de 13.01.2012, se elimină regimul fiscal discriminatoriu constatat de CJUE prin soluțiile pronunțate în cauzele menționate.
Prin OUG nr.1/2012 dispozițiile art.4 al.2 au fost suspendate începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ – 03.02.2012 până la 31.12.2012, iar această suspendare a aplicării Legii nr.9/2012 a dus la menținerea discriminării constatate de jurisprudența CJUE. Acest act normativ a încetat să producă efecte la data de 01.01.2013.
Prin urmare, după data de 01.01.2013 legea aplicabilă raportului juridic de drept administrativ dedus judecății este Legea nr. 9/2012, care, așa cum s-a arătat anterior a eliminat regimul fiscal discriminatoriu existent anterior.
În consecință, față de aceste considerente, instanța de fond a constatat că normele care instituie taxa pentru emisii poluante prevăzute de Legea nr.9/2012 nu sunt în contradicție cu dreptul european, iar refuzul pârâtei este unul justificat, astfel că acțiunea reclamantului a fost respinsă conform celor de mai jos.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul O. V. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței și în rejudecare admiterea acțiunii.
În motivare, a arătat că în mod greșit prima instanță a înlăturat apărările sale referitoare la caracterul contrar dreptului comunitar al taxei de emisii poluante instituită de Legea nr. 9/2012.
Recurentul a arătat că regimul discriminatoriu, contrar art. 110 TFUE, continuă să existe și în forma actuală a Legii nr. 9/2012, în situația autovehiculelor pentru care s-a plătit taxa specială pentru autoturisme sau taxa de poluare, taxă care nu a fost restituită, astfel că o parte din autovehiculele de ocazie interne sunt scutite de aplicarea sarcinii fiscale prevăzute de Legea nr. 9/2012. Totodată, se arată că autovehicule similare importate din alte state membre vor fi supuse unei astfel de sarcini cu ocazia primei lor înmatriculări în România. Se mai apreciază că persoanele care au urmărit achiziționarea unui autovehicul, au fost direcționate prin efectul Legii nr. 9/2012 înspre achiziționarea unui autovehicul național dintre cele scutite, în timp ce în ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un alt stat membru, invariabil această sarcină se va aplica cu ocazia primei înmatriculări.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 8 NCPCIV.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Intimata INSTITUȚIA P. B. SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, prin întâmpinare (filele 22), a solicitat respingerea recursului.
În susținerea acestei poziții procesuale intimata pârâtă a arătat că Legea nr. 9/2012, în forma în vigoare după data de 01.01.2013 nu cuprinde dispoziții contrare TFUE, deoarece obligația de înmatriculare subzistă pentru „primul proprietar în România” sau cu ocazia „primei transcrieri a dreptului de proprietate în România”, fără a se face vreo diferențiere prin raportare la țara de origine a vehiculului sau la cetățenia proprietarului acestuia.
În plus, în opinia intimatei, dispozițiile Legii nr. 9/2012 nu favorizează nici producția internă și nu încalcă nici principiile liberei circulații a produselor comunitare, aspectele discriminatorii stabilite de CJUE în spețele invocate de recurent vizând doar OUG nr. 50/2008 și formele sale ulterioare.
Recurentul reclamant a formulat răspuns la întâmpinare ( f.30) prin care a reiterat cele expuse în cererea de recurs, subliniind că Legea nr. 9/2012 este discriminatorie prin aceea că taxa de emisii poluante nu era percepută în cazul reînmatriculării unui autovehicul deja înmatriculat în România, astfel că descuraja punerea în circulație a autovehiculelor de ocazie cumpărate din alt stat comunitar, de aceeași vechime și uzură, fiind vorba de o discriminare indirectă.
Părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 488 pct.8 NCPCIV și recursul declarat de reclamant, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
Motivul de recurs invocat de recurentul reclamant – înlăturarea de către instanța de fond a susținerilor sale referitoare la caracterul discriminatoriu al dispozițiilor Legii nr. 9/2012 prin raportare la art. 110 TFUE – se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 8 cod procedură civilă, dar nu este fondat.
În speță, reclamantul recurent s-a adresat pârâtei cu o cerere de înmatriculare fără plata taxei la data de 14.03.2013, fiind incidente dispozițiile Legii nr. 9/2012 în varianta inițială, cu încetarea suspendării dispozițiilor art. 4 al. 2 în intervalul 13.01._12, măsură adoptată prin art. 1 și 2 din OUG nr. 1/2012
Astfel, în cauzele C-402/09 și C-263/10 CJUE a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin urmare, la determinarea caracterului discriminatoriu al unei taxe aplicate autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în România trebuie analizat, prin raportare la această concluzie a CJUE, dacă legiuitorul face o distincție referitoare la această taxă în funcție de proveniența autovehiculelor – din parcul auto național sau din parcul auto al unui alt stat membru UE.
Or, prin dispozițiile art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 9/2012 se stabilește obligația plății acestei taxe de emisii poluante la momentul înscrierii în circulație de către primul proprietar, indiferent dacă e vorba de un autovehicul nou sau unul rulat, înmatriculat anterior în UE, la momentul „repunerii în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8”, la momentul „reintroducerii în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7” și inclusiv „cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa”.
Interpretarea Legii nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 4 alin.2 ca fiind conformă cu normele comunitare a fost confirmată și prin Ordonanța CJUE în cauzele conexate C‑97/13 și C‑214/13 unde a statuat la punctele 30 și 31 că „Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr. 50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă. S-a constat însă că OUG nr. 1/2012 a privat articolul 4 alineatul (2) menționat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013, rezultând că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin OUG nr.50/2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.”
Prin urmare, în mod legal a reținut instanța de fond că prin instituirea acestei obligații de achitare a taxei de emisii poluante și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România a unui autovehicul rulat, se creează egalitate de tratament între vehiculele rulate existente în parcul auto național și cele rulate importate din alte state membre UE, taxa aplicându-se, deopotrivă, indiferent de originea lor, cu respectarea interdicției stabilite de art. 110 TFUE. În acest mod, ambele categorii de vehicule sunt supuse aceluiași nivel de taxare, iar cumpărătorul național nu mai este orientat, cu precădere spre vehiculele din parcul național (anterior nesupuse vreunei taxări), ci are libertatea de a alege un vehicul, indiferent de origine lui, taxele legate de formalitățile de înmatriculare fiind identice.
Va fi înlăturată susținerea recurentului în sensul că ar exista discriminare în ipoteza autovehiculelor deja înmatriculate și pentru care s-a achitat taxa de poluare ori taxa specială de înmatriculare și care ar fi scutite de plata taxei de emisii poluante, câtă vreme autovehicule similare importate din alte state membre vor fi supuse unei astfel de sarcini cu ocazia primei lor înmatriculări, fiind evident că toate autovehiculele indiferent de proveniența lor sunt supuse unui regim unitar de taxare.
Nici referirile la OUG 9/2013 nu vor fi primite, acest text de lege nefiind incident în cauză neputând retroactiva.
Pentru toate aceste considerente, constatând incidența art. 496 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant și va menține sentința recurată.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul O. V. împotriva sentinței civile nr.5113/CA/22.10.2013 a Tribunalului B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. E. C. Lorența B. R. Grațiela M.
Grefier,
T. S.
Red.RMG./25.02.2014
Dact.TS./06.03.2014
Jud.fond: L. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2299/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2536/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
