Pretentii. Decizia nr. 142/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-01-2014 în dosarul nr. 781/119/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR. 142/R
Ședința publică de la 17 ianuarie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. F. - judecător
M. I. M. - judecător
M. C. - judecător
T. M. - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgu S. (actual S. F. Municipal Târgu S.) împotriva sentinței civile nr. 2119/28.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. – Secția civilă, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Târgu S. a fost redactat prin consilier juridic Panczel K..
De asemenea, instanța, în baza art. 11 din OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, a art. 23 din HG nr. 520/2013 și a Ordinului 2211/2013, emise în aplicarea ordonanței de urgență, constată transmisă calitatea procesuală activă de la recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Târgu S. la S. F. Municipal Târgu S..
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării cererii de recurs, în raport de data comunicării hotărârii instanței de fond către recurenta pârâtă, 12.07.2013 și data formulării recursului, respectiv 30.07.2013, astfel cum rezultă de pe ștampila aplicată pe plicul aflat la fila 6 dosar.
În temeiul art. 485 N.C.pr.civ coroborat cu prevederile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 instanța rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității formulării cererii de recurs, invocată din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2119/28.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. - Secția civilă a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU S. invocată prin întâmpinare, a fost admisă în parte acțiunea formulată de partea reclamantă S. V. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE TÂRGU S., a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU S. împotriva chematei în garanție ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU și, în consecință, a fost obligată pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE TÂRGU S. la plata către partea reclamantă a sumei de 2019,00 lei, cu titlu de - restituire taxă de poluare plătită potrivit chitanței . nr._/19.10.2011, a dobânzii legale aferentă sumei de mai sus, începând cu plății și până la data restituirii efective, precum și a sumei de 4112,00 lei, cu titlu de - restituire taxă de poluare plătită potrivit chitanței . nr._/08.10.2008, a dobânzii legale aferentă sumei de mai sus, începând cu plății și până la data restituirii efective și a sumei de 78,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Totodată a fost obligată chemata în garanție ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU la plata către pârâtă a sumei a sumei de 2019,00 lei, cu titlu de - restituire taxă de poluare plătită potrivit chitanței . nr._/19.10.2011, a dobânzii legale aferentă sumei de mai sus, începând cu plății și până la data restituirii efective, precum și a sumei de 4112,00 lei, cu titlu de - restituire taxă de poluare plătită potrivit chitanței . nr._/08.10.2008, a dobânzii legale aferentă sumei de mai sus, începând cu plății și până la data restituirii efective și a sumei de 78,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta Administrația Finanțelor Publice Tg. S., hotărârea fiind criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei solicitându-se admiterea căii de atac și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Recurenta a susținut că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Târgu S..
În acest sens, s-a arătat că raportul juridic de drept administrativ se leagă în mod valabil între autoritatea emitentă a actului administrativ și persoana vătămată prin acel act. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a contestat legalitatea taxei de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008, fără să conteste și modul de calcul a acestei taxe. În opinia recurentei, în acest fel, reclamantul care nu contestă corectitudinea modului de calcul al taxei de poluare nu poate chema în judecată AFP Târgu S. întrucât aceasta nu are calitate procesuală pasivă.
Taxa pe poluare se calculează de către autoritatea fiscală competentă potrivit formularului prevăzut de lege, pe baza documentelor din care rezultă elementele de calcul al taxei, prevăzute de normele metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, depuse de contribuabil, dar cuantumul rezultat se va plăti de către acesta într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu. Se poate constata în mod clar că organul fiscal a prestat doar un serviciu public intermediar, prin calcularea și virarea acestor sume beneficiarului, Administrația F. pentru Mediu.
Codul de procedură fiscală reglementează în mod clar procedura care se va aplica cererilor de restituire a unor sume de la bugetul de stat, fiind instituite în acest sens norme imperative și exprese în materie. Restituirea de sume de la buget la cererea contribuabililor se face în condițiile art. 117 din OG nr. 92/2003, condiții care nu sunt îndeplinite de către reclamant la data formulării cererii de restituire.
De asemenea restituirea și rambursarea sumelor de la buget precum și acordarea dobânzilor cuvenite se face în conformitate cu procedura aprobată prin Ordin M.F.P. nr. 1899/2004.
Recurenta a mai arătat că soluția instanței de fond în sensul respingerii excepției inadmisibilității este eronată, deoarece consideră că nu suntem în prezența contenciosului administrativ întrucât în speță nu există un act administrativ, iar, pe de altă parte, reclamantul nu a parcurs procedura administrativă prealabilă.
Criticile aduse au privit și fondul cauzei, arătându-se următoarele:
Din analiza dispozițiilor art. I - 33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea tratatului privind aderarea României la Uniunea Europeană și art. 148 al 2 din Constituția României rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii fiecărei stat membru în parte.
Recurenta a invocat faptul că Legea nr. 9/2012 stabilește în mod clar cadrul legal al taxei de emisii poluante și ține cont de norma de poluare, emisiile de dioxid de carbon și vechimea autovehiculului, iar în cazul în care unele soluții legislative nu au în vedere dispozițiile comunitare, neasigurând compatibilitatea cu acestea, autoritățile competente pot avea inițiative legislative pentru modificarea sau completarea actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu tratatele la care România este parte.
Nu se poate admite că prevederile Legii nr. 9/2012 ar încălca dispozițiile comunitare, întrucât legislația română prevede plata, în cazul în care este vorba despre aceleași specificații tehnice, a unei taxe de emisii poluante în același cuantum, indiferent dacă se aplică la autoturismele/ autovehiculele din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar.
A mai invocat de asemenea că legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede că nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplica, direct sau indirect, produselor interne similare.
Recurenta a mai susținut că dispozițiile art. 110 paragraful 1 din Tratat nu sunt incidente în cauză întrucât, pe de o parte nu este vorba despre „impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, iar pe de alta parte, nu este vorba despre un regim fiscal discriminatoriu, întrucât obligația plății taxei pe poluare există pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de țară de proveniență a acestora, nefiind deci în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunității Europene.
Recurenta a mai criticat hotărârea sub aspectul obligării sale la plata dobânzii, motivat de faptul că taxa nu are un termen de plată și că, cel mult aceasta trebuia acordată de la data rămânerii irevocabile a obligației de plată.
Cu privire la cheltuielile de judecată a arătat că au fost greșit acordate deoarece taxa a fost încasată în baza unui act normativ obligatoriu pentru recurentă, plata fiind una benevolă.
Cererea de recurs este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, modificată.
Intimatul reclamant și intimata chemată în garanție AFM nu au formulat întâmpinare în condițiile art. XV alin. 3 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013.
La termenul din data de 17.01.2014, în baza art. 11 din OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, a art. 23 din HG nr. 520/2013 și a Ordinului 2211/2013, emise în aplicare ordonanței de urgență, Curtea a constatat transmisă calitatea procesuală activă de la recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Tg S. la S. F. Municipal Tg S..
Examinând excepția tardivității cererii de recurs, invocată din oficiu, excepție de procedură care primează în soluționare în condițiile art. 248 c.pr.civ.., instanța constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/204, cererea de recurs în materia contenciosului administrativ trebuie formulată în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, termen special de recurs, față de cel reglementat de art. 485 c.pr.civ.
În cauză, data comunicării hotărârii este 11.07.2013, astfel că termenul de recurs, calculat în condițiile art. 181 pct. 2 c.pr.civ., a expirat la data de 27.07.2008, zi nelucrătoare, astfel că se prelungește conform art. 181 alin. 2 c.pr.civ. până la data de 29.07.2013.
Or, cererea de recurs a fost depusă la poștă la data de 30.07.2013 (dată plic fila 6 dosar) și înregistrată la prima instanță la data de 01.08.2013, după împlinirea termenului stabilit de lege pentru declararea acestei căi de atac.
Prin urmare, cum cererea de recurs a fost depusă la poștă după expirarea termenului legal pentru formularea acesteia, instanța va admite excepția tardivității invocată din oficiu și, în baza art. 496 c.pr.civ., va respinge recursul formulat de pârâtul S. F. Municipal Tg.S. (fosta Administrației Finanțelor Publice Tg.S.) ca tardiv.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția tardivității cererii de recurs, invocată din oficiu.
Respinge ca tardiv recursul formulat de pârâtul S. F. Municipal Tg.S. (fosta Administrației Finanțelor Publice Tg. S.) împotriva sentinței civile nr. 2119/28.06.2013 pronunțată de Tribunalul C. - Secția civilă, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. F. M. I. M. M. C.
Grefier,
T. M.
Red.: MIM/17.01.2014
Tehnored.: TM/22.01.2014/4ex.
Jud.fond: A.D.B.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 153/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 716/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
