Pretentii. Decizia nr. 1830/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1830/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 2526/119/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 1830/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 17 iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte: R. Grațiela M. - judecător
Lorența B. - judecător
S. P. G. - judecător
G. P. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr. 243/CA din data de 25 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul C. - secția civilă în dosarul nr._ având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că în prezenta cauză a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de Noul cod de procedură civilă.
De asemenea, constată că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, potrivit dispozițiilor art. 485-487 din Noul Cod de procedură civilă și este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.
Față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă (fila 4 din dosar), în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 raportat la art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a –II-a din Noul Cod de procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 243/CA din data de 25 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul C. - secția civilă în dosarul nr._ s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. .
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul Pastoriu A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. și Administrația F. Pentru Mediu;
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva chematei în garanție Administrația F. Pentru Mediu și, în consecință:
- pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a fost obligată la plata către partea reclamantă a sumei de 4986 lei cu titlu de restituire taxă de poluare, plătită potrivit chitanței . nr._/21.11.2008, precum și la plata dobânzii legale prev. de OG nr. 9/2000 de la data încasării până la data intrării în vigoare a OG 13/2011, dată de la care s-a calculat conform acesteia până la data plății;
- chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu a fost obligată la plata către pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a sumei de 4986 lei cu titlu de restituire taxă de poluare, plătită potrivit chitanței . nr._/21.11.2008, precum și la plata dobânzii legale prev. de OG nr. 9/2000 de la data încasării până la data intrării în vigoare a OG 13/2011, dată de la care s-a calculat conform acesteia până la data plății - drept consecință a admiterii cererii de chemare în garanție.
- pârâtele au fost obligate în solidar, la plata sumei de 300 lei către partea reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată și chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu la plata către pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a cheltuielilor de judecată achitate de aceasta din urmă către partea reclamantă, drept consecință a admiterii cererii de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. care a criticat-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei solicitând admiterea căii de atac și modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
Criticile aduse au constat în următoarele:
1. Soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal, s-a dat prin interpretarea greșită a legii, această calitate fiind deținută de AFM, aceasta rezultând din prevederile art. 1 OUG nr. 50/2008.
2. Pe fondul cauzei, s-a apreciat că în mod netemeinic și nelegal a admis acțiunea reclamantei, întrucât nu rezultă că prin aplicarea taxei pe poluare se favorizează producția de pe piața internă, ci doar se urmărește restrângerea numărului de autovehicule vechi și protejarea mediului, fără ca această taxă să încalce dreptul comunitar.
OUG nr. 50/2008 a fost adoptată în contextul în care Comisia Europeană deschisese procedura de infringement împotriva României în temeiul art. 226 din TCE.
S-a făcut referire la dispozițiile art. 148 din Constituția României și la Deciziile Curții Constituționale nr. 499/2009, 586/2009 și nr. 802/2009. Au fost reluate criticile invocate în întâmpinare în cursul judecării cauzei în primă instanță.
3. S-a criticat și obligarea organului fiscal la dobânda legală, arătându-se că în cauză este vorba despre o taxă care nu are termen de plată conform art. 3 al 5 din HG nr. 686/2008.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 488 pct. 8 NCPC.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 488 pct. 8 NCPP, Curtea constată următoarele:
La data de 15.07.2013, reclamantul P. A. a solicitat Administrației Finanțelor Publice a municipiului Sf. G., restituirea unei sume reprezentând contravaloarea unei taxe de poluare achitată pentru înmatricularea unui autoturism second-hand înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE.
Refuzul de restituire nu poate fi confundat cu refuzul de soluționare a unei cereri, și, în măsura în care reclamantul se afla în termenul de prescripție al solicitării unei sume apreciată de acesta ca nedatorată, era îndreptățit să procedeze în acest sens. Reclamantul nu a înțeles să critice, pe calea unei plângeri prealabile, modul de calcul al taxelor de poluare, ci și-a exprimat poziția de a solicita restituirea unei sume apreciată drept nelegală și neconformă cu dreptul comunitar.
Motivul de recurs privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sf G. nu poate fi primită pentru că acest organ fiscal a calculat și încasat taxa pe poluare, obiectul acțiunii fiind chiar restituirea sumei încasate de această parte.
Urmează a se analiza natura juridică a sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare și solicitată a fi restituită.
Preeminenta dreptului comunitar este consacrată prin Constituție, iar punerea în aplicare a obligațiilor ce decurg din dreptul comunitar se reflectă atât în obligația de cooperare loială cât și în autonomia instituțională și procedurală a statelor membre. Această autonomie are la bază principiul efectivității care vizează împiedicarea ca o dispoziție procedurală națională să facă imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului comunitar. În acest context se impune a se mai preciza ca Tratatul instituind Comunitatea Europeana se bucură de aplicabilitate directa in dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare indiferent de caracterul acestora general sau special.
Dincolo de modul în care codul fiscal a fost modificat și de respectarea dispozițiilor legale ce reglementează maniera de modificare a acestei legi prin OUG nr. 50/2008, noua taxa introdusa prin acest act normativ, denumită „taxă de poluare”, are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe.
Această taxă de poluare are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectiva pentru acest lucru. Astfel, în urma comparării situației juridice a unei persoane care deține un autoturism înmatriculat în România în anul 2006 și situația juridică a unei persoane care înmatriculează un autoturism identic în România după data de 1 iulie 2008, se constată că ambele autoturisme circulă în România și, este evident că, în principiu, având aceleași caracteristici, ambele poluează în egală măsură. Potrivit OUG nr. 50/2008 însă, principiul “poluatorul plătește” este aplicat doar în cazul autoturismului înmatriculat după 1 iulie 2008, al cărui proprietar datorează taxa de poluare. În schimb, deși autoturismul său poluează, proprietarul autoturismului înmatriculat în 2006 nu plătește nimic.
Această taxă de poluare este percepută cu ocazia primei înmatriculări a unui autoturism sau autovehicul pe teritoriul României și prezintă cu privire la autovehiculele sau autoturismele second hand provenind dintr-un alt stat membru, un caracter fiscal, aparținând regimului general de redevențe interne asupra mărfurilor. Ca urmare, această situație trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art. 110 din TFUE care interzice impunerea asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și a taxelor interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Astfel cum se arată în jurisprudența CJCE, articolul 110 TFUE vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție, putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre. S-a mai arătat că acest text trebuie, de asemenea, să garanteze neutralitatea perfectă a impozitărilor interne cu privire la concurența dintre produsele naționale și produsele importate.
Mai mult decât atât, prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
În concluzie, raportat la ceea ce înseamnă „impunere internă de taxe” ca sintagmă folosită în cuprinsul art. 110 TFUE, respectiv interzicerea în comerțul dintre statele membre, a tuturor taxelor vamale și a tuturor taxelor având efect echivalent, prin OUG nr. 50/2008 se impune, în cazul autoturismelor și autovehicule second hand importate provenind sin state membre UE, o taxa care nu se aplică și produselor similare indigene, fapt ce conduce la modificarea prețurilor de cost ale primelor autoturisme și autovehicule și la producerea aceluiași efect restrictiv asupra liberei circulații a mărfurilor precum o taxă vamală.
Fiind vorba despre un autoturism sau autovehicul second hand, acesta a fost supus normelor prevăzute în țara de origine cu ocazia înmatriculării, astfel că, raportat si la rațiunea impunerii taxei de poluare bazată pe principiul „poluatorul plătește”, nu poate fi decât aplicarea unor taxe similare fără deosebire între cele de import și cele indigene, neputând fi primite apărările primului recurent privind jurisprudența CJCE ce vizează taxe percepute cu titlu de impozit.
Pentru toate aceste considerente, criticile privind neaplicarea în cauză a dispozițiilor art. 110 TFUE și, ca urmare a conformității taxei de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 cu acestea, au fost respinse. În consecință, în cauză este vorba despre o sumă încasată cu încălcarea normelor comunitare, fiind vorba despre o plată nedatorată, solicitată a fi restituită în condițiile art. 117 lit. d cod procedură civilă. Conform OMFP nr. 1899/2004, reclamantul s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire și, în termenul de prescripție, s-a adresat instanței în vederea obligării organului fiscal la restituirea sumei.
Se impune a se mai preciza, față de motivele de recurs privind obligarea la plata dobânzii legale, că în cauză este aplicabilă procedura de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal prevăzută de Ordinul MFP nr. 1899/2004 (Cap 2 pct. 1) și art. 124 cod procedură fiscală. Întrucât dobânda legală este mai mică decât cea fiscală, este admisibilă acordarea dobânzii legale. Fiind vorba despre o taxă nedatorată, reclamantul are dreptul la restituirea prejudiciului suferit prin aplicarea dobânzii legale la suma restituită începând cu data punerii în întârziere a pârâtei.
În considerarea celor expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496 al 1 NCPC, va respinge recursul formulat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr. 243/25.02.2014 pronunțată de Tribunalul C.-Secția civilă în dosarul nr_ .
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.06.2014.
Pentru Președinte Judecător Judecător
R. Grațiela M. Lorența B. S. P. G.
aflată în concediu de odihnă,
semnează președintele instanței,
Judecător N. Țînț
Grefier
G. P.
Red. LB/17.06.2014
Tehnored. G.P/19.06.2014 /5ex
Jud Fond: I.A.V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 399/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 915/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
