Pretentii. Decizia nr. 2247/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2247/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 8312/62/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Decizia nr.2247/R Dosar Nr._ 013
Ședința publică de la 02 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. S.
Judecător D. M. S.
Judecător O. M. B.
Grefier R. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 1506/CA/21.05.2014 a Tribunalului B. - Secția a II-a Civilă,de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „ pretenții „.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că recursul promovat de recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, potrivit dispozițiilor art.485 - 487 Cod de procedură civilă și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar potrivit dispozițiilor art. 30 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.80/2013. Totodată constată că recursul a fost declarat prin consilier juridic astfel cum prevăd dispozițiile art. 13 Cod de procedură civilă. În conformitate cu dispozițiile art. 223 Cod de procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 223 Cod procedură civilă, instanța, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare.
CURTEA :
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1506/CA/21.05.2014 Tribunalului B. - Secția a II-a Civilă,de C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și în consecință:
A obligat pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. să plătească reclamantei suma de 1482 lei achitată cu titlu de taxă de poluare conform chitanței . nr._ din data de 27.09.2012, precum și dobânda legală calculată de la data achitării taxei, 27.09.2012, și până la data plății efective, obligând totodată pârâta să plătească reclamantei suma de 143 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu și în consecință:
A obligat chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. suma de 1482 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, dobânda legală calculată de la data achitării taxei, 27.09.2012, și până la data plății efective, precum și suma de 143 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs pârâta A.J.F.P. B. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arata în esență că prima instanță a aplicat greșit legea . Taxa de emisii poluante se calculează pe baza unor criterii obiective (tipul motorizării, emisia CO2 și norma de poluare) luându-se in considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în Anexa 4 din Legea nr. 9/2012 . Persoanele care au plătit taxa pot solicita restituirea diferenței de cuantum, rezultată în urma aplicării noii modalității de calcul la elementele avute in vedere la momentul înmatriculării.
Față de reglementările și directivele CE ale Parlamentului European și ale Consiliului prevăzute la Anexele 1-5 din Legea nr. 9/2012 în baza cărora a fost calculată taxa de emisii poluante aspectele privitoare la aplicarea unitară a acesteia ,prin acordarea posibilității solicitării diferenței dintre valoarea taxei calculată conform noilor prevederi și cuantumul taxei plătite ,noul act normativ respectă obiectivele reglementărilor europene.
Se mai arată ca greșit instanța de fond a obligat-o pe recurenta pârâtă la plata dobânzii fiscale deoarece reclamanta intimată nu a fost lipsită în mod nelegal de suma achitată cu titlu de „taxă de emisii poluante” ,aceasta efectuând plata benevol.
S-a solicitat admiterea recursului și casarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare in judecata formulată de reclamanta intimată.
În drept au fost invocate prevederile art. 488 pct.8 Cod Procedură Civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului,sentința atacata,față de motivele invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat.
În mod legal si temeinic prima instanța, analizând compatibilitatea dintre legislația internă, reprezentată de Legea nr. 9/2012 și cea europeană ,a constatat ca norma internă încalcă art. 90(110) din TCE, întrucât instituie o discriminare indirectă între produsele interne și cele importate.
Reclamanta a achiziționat din U.E. autovehicul marca Renault Twingo - identificat în cererea de chemare în judecată - pentru care a fost plătită taxa de emisii poluante în cuantum de 1482 lei .
Curtea constată că organele fiscale au procedat conform legii naționale atunci când au stabilit și încasat taxa de poluare. Ele nu fac interpretări cu privire la aplicarea sau nu a dreptului comunitar și, în realitate, este imputabil legiuitorului faptul că nu pune de acord legislația internă cu dreptul comunitar.
Instanța este sesizată să observe că în speță se încalcă dreptul comunitar și constată că organele fiscale au calitate procesuală întrucât ele sunt cele care au stabilit și încasat taxa și pot fi obligate la restituirea ei.
Se pune în discuție însăși norma de drept național aplicată de organele fiscale și instanța este învestită cu examinarea conformității ei cu dreptul comunitar.
Pe fondul cauzei se constată că principiul supremației dreptului comunitar este reglementat în însăși legea fundamentală a statului – Constituția. Instanțele naționale trebuie să asigure eficiența practică a acestuia.
Instanța de recurs constată faptul că Curtea Europeană de Justiție a dezvoltat constant conceptul de „efectivitate a dreptului comunitar” ca principiu de drept și a accentuat principiul protecției judiciare efective ca drept fundamental, având ca temei juridic Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a introdus și principiul răspunderii statului de a plăti despăgubiri pentru încălcarea dreptului comunitar.
Cauza de față este o cauză tipică de recuperare a unei taxe imputate cu încălcarea dreptului comunitar. Prevederea națională care guvernează aplicarea acestei taxe se examinează ținând seamă de circumstanțele specifice, de scopul ei real.
Recurenta pârâtă susține că Legea nr. 9/2012 nu contravine dreptului comunitar întrucât actul normativ intern prevede clar categoriile de autoturisme ce sânt supuse taxei,conform art. 4 alin.1 din Lege,și ca nu se face o distincție privind tara de origine a autovehiculului si cetățenia proprietarului,neexistând proceduri discriminatorii in raport cu aceste criterii.
Susținerea recurentei nu este fondată. În cauză prima instanța nu a analizat compatibilitatea dintre normele interne si cele comunitare raportându-se la criteriile enunțate de recurentă,ci având in vedere tocmai situațiile juridice distincte apărute ca efect al suspendării art. 4 alin.2 din Lege, prin O.U.G. nr. 1/2012,respectiv situația in care s-a dobândit dreptul de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și situația in care se solicita pentru prima oara transcrierea dreptului de proprietate în România,asupra unui autovehicul rulat ,pentru care nu a fost achitata „taxa speciala ..sau taxa de poluare. „
În prima situație se datorează taxa ,iar in cea de-a doua,obligația de plată a aceleiași taxe este suspendata,prin efectul O.U.G. nr. 1/2012., ceea ce creează un tratament fiscal discriminatoriu,interzis de art. 90(110) din TCE,deoarece se diminuează posibilitatea introducerii in țara a unor autoturisme second hand inițial înmatriculate . membru comunitar, fața de cele second hand deja înmatriculate in România.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene este constanta in sensul ca un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art.90 din TCE decât daca este organizat astfel încât” sa excludă orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale ,și,prin urmare,să nu producă in nici un caz efecte discriminatorii”.
Nu poate fi reținută critica recurentei in sensul ca taxa pentru emisiile poluante –prevăzută de Legea nr. 9/2012 –art. 1 alin.1- este diferita de „taxa speciala „ și respectiv,de „taxa de poluare”,prevăzute in alte acte normative interne,astfel încât obligația de plata a acesteia nu creează în fapt si în drept nici o discriminare. Indiferent de denumirea data de legiuitor,este evident ca și aceasta taxă are efectul echivalent al unei taxe vamale,in înțelesul art. 25 (actual 38) din TCE. Ea reprezintă un obstacol in calea liberei circulații a mărfurilor in cadrul Comunității,astfel încât reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
Prin Decizia data in cauza C. /Enel CJUE a stabilit ca legea interna care se îndepărtează de Tratat nu poate duce la anularea lui,întrucât Tratatul se aplica prioritar fata de norma naționala.
Iar prin Decizia data in Cauza T. s-a stabilit ca art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Chiar daca statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la art. 110 TFUE.
Prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat tratatul privind aderarea S. Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, conform căruia:
„2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”
„(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).”
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În concluzie, începând cu data aderării, 1.01.2007, este obligatorie pentru Statul român respectarea așa numitului „acquis comunitar” care include, între alte acte normative, și Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
Pentru aceste considerente, ținând cont de faptul că dreptul comunitar trebuie aplicat corect și cu prioritate față de o reglementare națională contrară, în lumina art. 148 alin. 2 din Constituția României, instanța constată că reglementarea națională nu este aplicabilă, astfel că încasarea taxei de emisii poluante s-a făcut fără temei legal, iar taxa trebuie restituită.
In ce privește data de la care se datorează dobânda legală se constată că acesta nu curge de drept, că organele fiscale au aplicat legea națională și nu le este imputabil acest fapt, că dreptul la dobândă curge de la data plății, de la care se constată a exista paguba în patrimoniul reclamantei. Temeiul legal a plății dobânzii nu este art. 124 din OUG nr. 92/2003, inaplicabil în speță, ci art. 1489 N.C.C.
Așa fiind,criticile recurentei pârâte vizând modul de soluționare a cererii de chemare in judecata nu vor fi reținute.
În raport cu aceste considerente,Curtea va respinge recursul declarat în temeiul art. 496 alin.1 Cod procedură civilă, și va menține hotărârea atacata ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge recursul declarat de către recurenta –pârâtă A.J.F.P. B. împotriva sentinței civile nr. 1506/CA/21.05.2014 a Tribunalului B. - Secția a II-a Civilă,de C. Administrativ și Fiscal -,pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.10.2014.
Președinte Judecător Judecător
A. G. S. D. M. S. O. M. B.
Grefier
R. P.
Red.A.G.S./28.10.2014
Dact.R.P./29.10.2014
Jud.Fond:M.Z.
5 ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 2450/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1926/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
