Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2791/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2791/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 3664/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția C. administrativ și fiscal
DECIZIA NR. 2791/R DOSAR NR._
Ședința publică din 15 decembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte - L. P. - judecător
- M. R. - judecător
- M. C. - judecător
- M. C. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului B. și de reclamantul B. R.-M. împotriva sentinței civile nr. 929/CA din 10 martie 2014 pronunțată de Tribunalul B., Secția a – II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect „anulare act de control taxe și impozite”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 decembrie 2014, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 15 decembrie 2014.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 929/CA/10.03.2014 pronunțată de Tribunalul B.- Secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B.; s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul B. R. – M. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. și în consecință: a fost anulată în parte Decizia de impunere nr._/5.06.2012 emisă de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., în ceea ce privește majorările, dobânzile și penalitățile calculate prin decizia de impunere contestată și exonerează reclamantul de la plata acestor obligații.
S-a respins restul pretențiilor reclamantului formulate în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B..
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C..
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul B. R. – M. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul B. R. M. și pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 488 Noul Cod de Procedură Civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul reclamant arată că hotărârea atacată Nesocotește prevederile legale referitoare la obligativitatea comunicării Deciziei nr._/05.06.2012, ele fiind invocate prin acțiune. Potrivit prevederilor art. 45 din H. G. nr. 1050/2004 actul administrativ fiscal produce efecte juridice numai din momentul în care a fost comunicat contribuabilului. Alineatul 2 al acestui articol este și mai clar: „Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art 44 nu este opozabil contribuabilului șl nu produce niciun efect juridic”. Întrucât la dosar intimata-parată CASJ nu a făcut dovada comunicării Deciziei nr._/05.06.2012 către reclamant, conform acestor prevederi, aceasta nu îi este opozabilă, necesitând a fi anulată. Tocmai pentru un astfel de motiv a fost anulată Decizia de impunere accesorie nr._/31.12.2012, ce a determinat precizarea de acțiune, iar necesitatea anulării Deciziei nr._/05.06.2012 a CASJ rezidă și din argumentația Deciziei nr. 105/04.06.2013 a D.G.F.P. B.. Fiind nulă Decizia de impunere nr._/05.06.2012 pentru încălcarea prevederilor legale referitoare la comunicarea sa, evident că nu se mai impunea cercetarea temeiniciei emiterii sale.
De asemenea, instanța de fond nu a luat în considerație prevederile legale potrivit cărora reclamantul, la momentul obținerii pretinselor venituri, beneficia de asigurare de sănătate fără obligația de a achita vreo contribuție la FNUASS, de asemenea invocate prin acțiune.
De asemenea, instanța de fond a ignorat prevederile substanțiale referitoare la nașterea obligației de plată a contribuției către FNUASS și, totodată, a celor procedurale. După cum susține și intimata-parată CASJ, veniturile pe care le-a avut în vedere la calculul contribuției stabilite prin Decizia de impunere nr._/05.06.2012 i-au fost comunicate de către ANAF; respectivele venituri provenind din convenții civile, după cum se menționează. Ori, cel puțin pentru a se dovedi că respectiva decizie de impunere nu este consecința unei erori (ceea ce, de fapt, este), era absolut necesar ca la dosar să se facă dovada existenței raporturilor juridice generatoare a acelor venituri, adică contract sau orice alt act pe care subsemnatul să-1 fi încheiat cu vreun beneficiar al serviciilor prestate, cat mai ales documentele de încasare a respectivelor venituri. Aceste dovezi se impuneau și înaintea emiterii deciziei de impunere pentru că actul generator al obligației de plată a contribuției la FNUASS, potrivit normelor procedurale incidente, nu îl constituie o „informație”, fie ea și de la ANAF, ci declarația pe care recurentul-reclamant ar fi trebuit să o înregistrez la oficiul CASJ B. cel mai târziu în data de 25.01.2008. Se înțelege de la sine că despre obținerea veniturilor menționate în decizia la care fac referire (2340 lei în anul 2007 și 22.586 lei în anul 2008 ) recurentul reclamant a aflat doar cu prilejul inițierii de către intimata-parată AFP a procedurilor de executare silită. Faptul că nu a obținut aceste venituri poate fi dedus și din lipsa oricărei reacții din partea intimatei-parate CASJ după ce i-a fost transmisă Decizia nr. 105/04.06.2013 a D.G.F.P. B.. în fine, dacă instanța de fond nu și-ar fi centrat argumentația pe aspectele marginale ale Deciziei nr._/05.06.2012, făcând abstracție de cele prezentate in acțiune, desigur că soluția sa ar fi fost una temeinică și legală.
La rândul său, recurenta pârâtă a invocat, în esență, faptul că art. 208 din Legea or. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificări si completări, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul Iu un pachet de servicii de bază pentru asigurați. In conformitate cu prevederile art. 219 lit. g din Legea 95/2006. cu modificări si completări, una dintre obligațiile asiguraților este achitarea contribuției datorata fondului. Reglementările legale privind modalitățile de declarare a veniturilor obținute si de plata a contribuției la FNUASS aferente acestora, aplicabile in interiorul perioadei de prescripție de 5 ani sunt: OUG nr 150/2002 privind organizarea si funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, Ordinul nr. 221/2005 pentru aprobarea Normelor de aplicarea a OUG nr. 150/2002, Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările si completările ulterioare, Ordinul Președintelui CNAS 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative privind dobândirea calității de asigurat, respective asigurat fără plata contribuției, precum si pentru aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor datorate la FNUASS, în ceea ce privește Legea nr. 95/2006, cu modificări și completări aceasta prevede la art. 257. (2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5% (care în timp a fost modificată prin legile anuale ale bugetului de stat), care se aplică asupra: b)veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar; Aceleași acte normative reglementează și obligația contribuabilului de a declara si plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate aferentă veniturilor impozabile precum si termenele de plata a acestor contribuții si calculul de dobânzi și penalități de întârziere în cazul depășirii acestor termene.
În ceea ce îl privește pe reclamant, acesta a realizat venituri din convenții civile în perioada 2007-2008 pentru care avea obligația plății contribuției de asigurări de sănătate conform prevederilor Legii nr.95/2006, cu modificări și completări, art. 257 al. 2 lit. e. Aceleași acte normative coroborate cu prevederile codului de procedură fiscală reglementează si obligația contribuabilului de a declara si plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate aferentă veniturilor impozabile precum si termenele de plată a acestor contribuții si calculul de dobânzi si penalități de întârziere în cazul depășirii acestor termene. Declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) c. proc. fiscală este asimilată cu o decizie de impunere. sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia. Cuantumul obligațiilor fiscale se stabilește sub rezerva verificării ulterioare. Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desființată sau modificată, din inițiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatărilor organului fiscal competent. Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la împlinirea termenului de prescripție. Informațiile în legătură cu faptul că reclamantul a realizat venituri din convenții civile în perioada 2007-2008 au fost puse la dispoziție de către ANAF. In acest context, în conformitate cu prevederile art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, cu modificări și completări a fost emisă decizia de impunere nr._/05.06.2012 care cuprinde obligații de plată aferente anilor 2007-2008. precum și accesoriile calculate pentru neplata debitului principal la scadență. Această decizie de impunere i-a fost comunicată acestuia prin anunțul colectiv nr._/23.07.2012. Totodată consideră că, CAS B. nu a încălcat prevederile art. 83 alin.4 paragraf 2 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale, acest text de lege trebuind a fi interpretat în coroborare cu paragraful 7, adică cu obligația de depunere a declarației fiscale, în această situație aflându-se doar contribuabilii care fisurează în baza de date a organului fiscal. Din documentele depuse la dosarul cauzei reclamantul nu face dovada faptului că s-a înregistrat la organul fiscal, în speța de față CAS B. conform actelor normative amintite mai sus, situație în care instituția noastră nu a avut posibilitatea să emită decizia de impunere decât după preluarea informațiilor prin protocol de la ANAF, prima decizie de impunere fiind emisă la data de 01.06.2010. Prin urmare, nu se justifica sancțiunea extrema a anularii parțiale a actelor administrative contestate si nici exonerarea de la plata contribuției către fondul de sănătate constând în accesorii calculate pentru neplata la scadentă a debitului principal.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, Curtea de Apel constată că recursul declarat de recurenta pârâtă este parțial fondat pentru următoarele considerente:
Ca stare de fapt, curtea de apel reține că, prin decizia de impunere nr._/5.06.2012 emisă de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. a fost stabilită în sarcina reclamantului obligația de plată a sumelor de 1507 lei cu titlu de contribuție, 1277 lei reprezentând dobânzi/majorări și 226 lei cu titlu de penalități de întârziere, calculate pentru venituri realizate din chirii, dividende, dobânzi, dr. prop.int., conv. civ., etc.
Împotriva deciziei de impunere nr._/5.06.2012 emisă de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., reclamantul a formulat contestația înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. sub nr. 836/18.02.2013, cerere soluționată nefavorabil.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a invocat faptul că decizia de impunere contestată nu i-a fost comunicată și de asemenea, că nu datora această contribuție de asigurări sociale deoarece este student la medicină, astfel că este asigurat în virtutea legii fără a avea obligația achitării contribuției la fondul asigurărilor de sănătate.
Analizând actele dosarului, curtea de apel constată că susținerile reclamantului privind necomunicarea deciziei sunt întemeiate.
Astfel cum rezultă din chiar decizia nr. 105/04.06.2013 de soluționare a contestației reclamantului, organul de soluționare a contestației din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B. a solicitat pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate B. mai multe acte, printre care și dovada comunicării către reclamant a deciziei de impunere contestate. În acest sens, în decizia antemenționată s-a reținut că până la soluționarea contestației, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. nu a transmis actele solicitate, astfel că la dosarul cauzei nu este atașată dovada acestei comunicări către reclamant. Prin urmare, organul de soluționare a contestației a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 24, art. 45 Cod fiscal și pct. 44.1 din Normele metodologice și a constatat prin decizia antemenționată că din documentele existente la dosar și prevederile legale incidente în speță, actul administrativ fiscal nu produce efecte juridice decât de la comunicarea lui astfel încât accesoriile aferente contribuției de asigurări sociale de sănătate se pot calcula doar începând cu data comunicării deciziei de impunere_/2012 și până la data plății.
Curtea de apel constată că aspectele recunoscute chiar de pârâta Administrația Finanțelor Publice prin decizia de soluționare a contestației sunt reale.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. nu a făcut în niciun fel dovada comunicării deciziei de impunere către reclamant.
În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 45 Cod fiscal potrivit căruia, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. (2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic. De asemenea, pct. 44.1. din Normele metodologice prevede că organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii.
Prin urmare, curtea de apel constată că decizia de impunere contestată nu poate fi opozabilă reclamantului, căruia nu i se poate pretinde plata obligațiilor accesorii.
În plus, potrivit art. 119 alin. 1 Codul de procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. Textul de lege are în vedere ipoteza în care debitorul nu a achitat la termenul de scadență obligațiile de plată, dobânzile și penalitățile de întârziere fiind o sancțiune pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor sale fiscale. Aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în speță deoarece reclamantul nu avea de plată o sumă stabilită de pârâtă, pe care nu a achitat-o culpabil. Prin urmare, nu puteau fi calculate obligații accesorii de plată de către pârâtă, câtă vreme aceasta nu a dat mai întâi posibilitatea reclamantului să achite debitul, iar neplata debitului nu putea fi prezumată. În ce privește accesoriile de plată, aferente debitelor, instanța de fond a procedat în mod corect înlăturându-le deoarece se impunea exonerarea reclamantului de plata acestor obligații.
Celelalte motive de recurs ale reclamantului nu vor mai fi analizate având în vedere că se impune deja anularea deciziei de impunere pentru necomunicare și lipsa efectelor juridice.
Pentru aceste considerente, în baza art. 496 alin. 1, 2 Noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. 488 pct. 8 Noul Cod de Procedură Civilă, curtea de apel urmează să admită recursul declarat de reclamantul B. R. M. împotriva sentinței civile nr. 929/CA/10.03.2014 pe care o va modifica în parte și în consecință va admite acțiunea formulată de reclamantul B. R. M. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului B. și va dispune anularea deciziei de impunere nr._/05.06.2012.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art. 496 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. 488 pct. 8 Noul Cod de Procedură Civilă, curtea urmează a respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a județului B. și a menține sentința atacată ca legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 451 Noul Cod de Procedură Civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. Admite recursul declarat de reclamantul B. R. M. împotriva sentinței civile nr. 929/CA/10.03.2014 pe care o casează în parte și în consecință:
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. R. M. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului B. și dispune anularea deciziei de impunere nr._/05.06.2012.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
2. Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a județului B. împotriva aceleiași sentințe civile.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. P. M. R. M. Ceoplan
Grefier,
M. C.
Red. L.P./ 15.01.2015
Tehnored.: M. C. / 15.01.2015 /- 5 ex.
Jud fond: D. U.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... | Pretentii. Decizia nr. 2450/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
