Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 103/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 103/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 426/64/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 103/FDosar nr._
Ședința publică de la 26 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: O. M. B.
GREFIER: C. R.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată și precizată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., având ca obiect „anulare act control taxe și impozite”.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 Iunie 2014, încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, în vederea deliberării în baza art. 391 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 26 Iunie 2014.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ reclamanta A. România SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. a învestit instanța cu acțiunea având ca obiect anularea Deciziei de respingere a solicitării A. de restituire a taxelor antidumping plătite nelegal în perioada 11.06._12, comunicată prin adresa nr. 361/21.01.2013 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B. - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C., precum și anularea Deciziei nr. 1/19.03.2013 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C. .
În motivare reclamanta arată că A. ROMÂNIA S.R.L este o societate al cărei obiect principal de activitate constă în producerea și prelucrarea materialelor textile în vederea obținerii aței de cusut.
Pentru obținerea produsului finit, reclamanta importă o parte din materia primă necesară (fir crud - extrudat din poliester) fabricat de către Performance Fibers GmbH în Germania, care este ulterior livrată în Republica Populară Chineză unde este supusă unei prelucrări nesubstanțiale (răsucit într-o formă multifilară - transformat în fir brut) și unui proces de colorare, transformându-se într-un fir textil brut.
Ulterior acestor prelucrări nesubstanțiale, materialul este reimportat sub formă de mosoare (bobine) din Republica Populară Chineză în Uniunea Europeană. La fabrica deținută de grupul A. în România se realizează operațiunile destinate prelucrării și procesării în vederea obținerii produsului finit: ața de cusut destinată vânzării cu amănuntul.
În perioada 11.06._12, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 5.054.783 RON cu titlu de taxe antidumping pretins a fi datorate pentru importul de materiale de origine ne-comunitară.
La data de 19.06.2012 prin adresa nr._ reclamanta a solicitat Autorității Naționale a Vămilor București emiterea unor informații obligatorii privind originea acestora în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Regulamentul CEE nr. 2454/1993 pentru punerea în aplicare a Regulamentului CEE nr. 2913/1992 privind instituirea Codului Vamal Comunitar .
Urmare a solicitării, la data de 28.08.2012, ANV a emis două Informații obligatorii privind originea comunitară a mărfurilor având nr. RO/001/12, respectiv nr. RO/002/2012 .
În cuprinsul acestor celor două documente este menționat în mod explicit faptul că marfa pentru care societatea achitase taxele antidumping în valoare totală de 5.054.783 RON este de origine comunitară nepreferențială.
Astfel, conform precizărilor efectuate de ANV prin cele două Certificate 100:
(i) Marfa este de origine comunitară nepreferențială conform art. 24 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992;
(ii) Prelucrarea din materiale chimice a produselor este realizată în Uniunea Europeană;
(iii) Prelucrarea mărfurilor realizată în Republica Populară Chineză, în vederea obținerii aței brute se realizează în fabrica A. TWISTING (YANGCHENG) CO.LTD. provincia Jiangsu și nu reprezintă o prelucrare substanțială.
Ulterior, în baza celor două certificate I00 care confirmau în mod neîndoielnic originea comunitară a mărfii și pe cale de consecință absența obligației achitării taxelor antidumping, reclamanta a formulat către ANV adresa înregistrată sub nr. 140/27.11.2012 prin care a solicitat rambursarea sumei de 5.054.783 RON achitate în contul unor taxe antidumping nedatorate .
Reclamanta susține că prin decizia înregistrată sub nr. 361/21.01.2013, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C. a refuzat în mod neîntemeiat și nelegal să ramburseze suma solicitată, motiv pentru care, Ia data de 20.02.2013, a formulat plângere prealabilă înregistrată sub nr. 9293/20.02.2013 în temeiul art. 7 și urm. din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Urmare a plângerii prealabile formulate de reclamanta, a fost emisă Decizia nr. 1/19.03.2013 prin care Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C. a respins plângerea prealabilă nr._/20.02.2013, înregistrată sub nr. 1106/06.03.2013.
Cu referire la originea comunitară a mărfurilor reclamanta a învederat următoarele:
Potrivit art. 24 din Regulamentul nr. 2913/1992 „Mărfurile în producerea cărora intervindouă sau mai multe țări sunt considerate originare din țara în careau fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanțiale, justificată economic, efectuată într-o întreprindere echipată în acest scop și din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de fabricație important".
Conceptul de „prelucrare substanțială" a fost definit pe cale jurisprudențială de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) care într-una din deciziile sale recente[1] a statuat că transformările sau prelucrările substanțiale, în sensul art. 24 din Codul Vamal Comunitar „pot să cuprindă nu doar transformările sau prelucrărilecare au ca efect clasificarea la o altă poziție dinnomenclatorul mărfurilor care au fost supuse unei operațiuni de prelucrare sau de transformare, ci și transformările sau prelucrările care conduc la crearea unei mărfi care prezintă proprietăți si o compoziție specifică proprii, pe care această marfă nu le avea înainte de operațiunea respectivă."
Reclamanta susține că în ceea ce privește originea mărfurilor importate de A., aceasta este în mod neîndoielnic comunitară, deoarece prelucrarea efectuată în Republica Populară Chineză (răsucirea firului și vopsire) nu implică o transformare a compoziției pe care bunul o avea înainte de respectiva prelucrare.
Mai arată reclamanta că, în plus originea comunitară a mărfurilor este confirmată de autoritățile comunitare competente și cu ocazia adoptării de autoritățile vamale din Germania, în anul 2011, a unei decizii similare celei atacate prin prezenta, potrivit căreia pentru produsele unei alte societăți membre a grupului A. pe teritoriul Germaniei - A. & Sohne GmbH & Co. KG - erau datorate taxe antidumping în conformitate cu legislația vamală europeană.
Procesul de transformare a materiei prime în fire brute reprezintă numai un tratament minimal adus materiei prime și nu este de natură să conducă la apariția unui produs nou, având o compoziție și caracteristici proprii care pot atrage modificarea clasificării acestuia în nomenclatorul mărfurilor.
Reclamanta susține că autoritățile vamale române, deși recunosc originea comunitara a mărfurilor (pe care bunurile o aveau de la bun început) și, deși emit ele însele certificatele de origine necesare, nu mai sunt de acord să repună contribuabilul în situația anterioară prin rambursarea taxelor antidumping reținute nelegal.
Cu privire la motivele de nelegalitate a deciziei atacate reclamanta arată că motivul principal care a determinat refuzul autorității de a rambursa suma de 5.054.783 RON l-a constituit faptul că în temeiul art. 12 din Codul Vamal Comunitar, informațiile obligatorii pentru origine sunt obligatorii pentru autoritățile vamale doar în ceea ce privește mărfurile în legătură cu care au fost efectuate formalitățile vamale după data Ia care au fost emise aceste certificate de origine (28.08.2012).
Reclamanta susține că potrivit art. 12 alin (2) din Regulamentul nr. 2913/1992 pentru instituirea Codului Vamal Comunitar:
„Informațiile tarifare obligatorii sau informațiile obligatorii privind originea sunt obligatorii
pentru autoritățile vamale, față de titularul informațiilor, care are obligații doar în privința încadrării tarifare sau determinării originii mărfurilor.
Informațiile tarifare obligatorii sau informațiile obligatorii privind originea sunt obligatorii
pentru autoritățile vamale doar în ceea ce privește mărfurile în legătură cu care au fost efectuate formalitățile vamale după data la care le-au fost furnizate informațiile."
Art. 236 alin (i) și (2) din Regulamentul nr. 2913/1992 pentru instituirea Codului Vamal Comunitar:
„(1) Drepturile de import sau de export se rambursează în măsura în care se stabilește că în momentul încare au fost plătite, valoarea acestor drepturi nu era datorată legal.
(2) Drepturile de import sau export se rambursează sau se remit la depunerea unei cereri către biroul vamal în cauză într-un termen de trei ani de la data la care valoarea acestor drepturi a fost comunicată debitorului."
Reclamanta arată că certificarea IOO este o operațiune tehnico administrativă specifică autorității vamale naționale, iar durata procedurii efective nu poate fi în niciun caz imputabilă contribuabilului - care în speță a fost obligat să plătească în avans taxe antidumping pentru perioada cât a durat procedura de certificare, taxe pe care autoritatea nu dorește să i le mai ramburseze după finalizarea certificării, chiar dacă procedura s-a încheiat cu concluzii favorabile contribuabilului.
În condițiile confirmării originii comunitare nepreferențiale a mărfurilor importate de A., susținerea pârâtei potrivit căreia scutirea de Ia plata taxelor antidumping intervine numai în cazul importurilor efectuate ulterior datei eliberării Certificatelor IOO (28.02.2012) conduce în mod vădit la aplicarea unui tratament vamal diferențiat unor mărfuri identice, comercializate chiar în aceleași condiții, încălcându-se astfel principiului liberei circulații a mărfurilor .
Reclamanta invocă în continuare jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care, pronunțând o hotărâre preliminară privind interpretarea aplicării art. 236 alin. (2) din Regulamentul CEE nr. 2913/1992, a reținut că: „Trebuie amintit mai întâi că, în conformitate cu articolul 236 alineatul (2) al treilea paragraf din Codul vamal, autoritățile vamale procedează din oficiu la rambursarea sau la remiterea taxelor la import sau la export atunci când constata, în termenul de trei ani calculat de la data comunicării respectivelor taxe către debitor, că valoarea acestora nu era datorata legal in sensul alineatul (1) al aceluiași articol.
Concluzionează reclamanta că dispoziția comunitară nu exclude rambursarea unor drepturi de import în baza unui certificat întocmit ulterior operațiunilor vamale, sub condiția unor informații neîndoielnice care să ateste că documentul se aplică și mărfurilor deja importate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 8 alin. (1) rap. la art. 11 alin. (1) Iit. a) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispozițiile art. 218 alin (2) din C.proc.fis rap. Ia art. 100 din Normele de realizare a supravegherii și controlului vamal ulterior aprobate prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 7521/2006 și coroborate cu art. 194 C. Proc. civ.
În probațiune s-au depus înscrisuri și s-a solicitat, iar instanța a încuviințat proba cu interogatoriul pârâtei.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. și-a manifestat poziția procesuală prin întâmpinare solicitând respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
Organele de inspecție vamală au constatat faptul că la declarațiile vamale nu au fost depuse dovezi de origine nepreferențiale în original care să vizeze operațiunile realizate în perioada 11.06._12.
De asemenea s-a constatat și faptul că nu au fost prezentate Certificate IOO, nu au fost prezentate certificate de procesare în original, nu a fost adus la cunoștința Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale C. faptul că au fost emise Certificate de Informații Obligatorii de Origine, nu au fost aplicate preferințe netarifare vamale și astfel au fost achitate taxele antidumping pentru mărfurile importate din C..
În data de 20.02.2013 titularul operațiunilor de import a depus la Autoritatea Națională a Vămilor, adresa nr. 140/27.11.2012 prin care a solicitat rambursarea sumei de 5.054.783 lei reprezentând taxe antidumping achitate în perioada 11.06._12 pentru importul de materiale de origine comunitară nepreferențială motivând cererea prin existenta informațiilor de origine emise de Autoritatea Națională a Vămilor IOO nr. RO/001/12 și IOO nr. RO/002/12.
Conform mențiunii înscrise în caseta 3 a IOO nr. RO/001/12 și RO/002/12 data începerii valabilității înscrisă de autoritatea vamală emitentă este de 28 august 2012, astfel așa cum au reținut în mod corect și organele vamale, nu produc efecte asupra operațiunilor realizate anterior acestei date.
Reclamanta S.C. A. România S.R.L. consideră că la soluționarea cererii de rambursare a taxei antidumping achitate în perioada 1.06._12, organele vamale trebuia să procedeze la soluționarea favorabilă al acesteia față de faptul că au fost prezentate informații de origine emise de Autoritatea Națională a Vămilor IOO nr. RO/001/12 și IOO nr. RO/002/12.
La soluționarea plângerii prealabile formulate de societatea reclamantă, organele vamale au avut în vedere dispozițiile art. 12 din Regulamentul CEE nr.2913/1993 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, în conformitate cu care informațiile privind originea nu sunt valabile pentru perioada în care societatea reclamantă a achitat taxele antidumping.
Susține pârâta că Decizia nr.1/19.03.2013 dată în soluționarea plângerii prealabile formulată de societatea reclamantă, s-a emis cu respectarea prevederilor art. 12 alin.2 din Regulamentul CEE nr.2913/1993 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, potrivit cărora "Informațiile tarifare obligatorii sau informările obligatorii privind originea sunt obligatorii pentru autoritățile vamale doar în ceea ce privește mărfurile în legătură cu care au fost efectuate formalitățile vamale după data la care le-au fost furnizate informațiile. "
Conform mențiunii înscrise în caseta 3 a IOOnr. RO/001/12 și RO/002/12 data începerii valabilității înscrisă de autoritatea vamală emitentă este de 28 august 2012, astfel acestea nu produc efecte asupra operațiunilor realizate anterior acestei date.
Reclamanta a înțeles să precizeze acțiunea, solicitând, suplimentar față de petitul inițial al acțiunii în anulare ca, în cazul în care instanța va admite acțiunea în anulare astfel cum a fost aceasta formulată, să dispună restituirea sumei în cuantum total de 5.054.783 RON achitată cu titlu de taxe antidumping pretins a fi datorate pentru importul de materiale de origine ne-comunitară, ca efect al repunerii părților însituația anterioară ca o consecință a admiterii acțiunii în anulare.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța reține următoarele:
În perioada 11.06._12 reclamanta S.C. A. România S.R.L. a înregistrat la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C. un număr de 183 operațiuni vamale de import, având ca obiect fire de poliester de mare tenacitate, încadrate la poziția tarifară_, pentru care Tariful Vamal al Comunităților Europene a prevăzut o taxă vamală antidumping de 9,8%. În consecință s-au achitat taxe vamale antidumping în sumă de 5.054.783 lei, pentru mărfurile importate din C. (expeditor fiind A. Twisting Coltd 68, East Yandru Road Yancheng C.) ,organele de inspecție vamală constatând faptul că la declarațiile vamale în cauză nu au fost depuse dovezi de origine nepreferențiale în original care să vizeze operațiunile realizate în perioada 11.06._12.
În speță mărfurile ce au făcut obiectul importului din Republica Populară Chineză și-au păstrat originea comunitară, întrucât inițial reclamanta a importat materia primă necesară (fir crud - extrudat din poliester) fabricat de către Performance Fibers GmbH în Germania, a livrat această marfă comunitară în Republica Populară Chineză unde a fost supusă unei prelucrări nesubstanțiale (răsucit într-o formă multifilară) și unui proces de colorare, iar ulterior acestei transformări a reimportat produsul din Republica Populară Chineză în Uniunea Europeană .
După această prelucrare, materialul a fost reimportat sub formă de mosoare (bobine) din Republica Populară Chineză în Uniunea Europeană, iar la filiala din România au fost realizate operațiunile finale destinate prelucrării și procesării în vederea obținerii produsului finit: ața de cusut destinată vânzării cu amănuntul.
Rezultă că prelucrarea efectuată în Republica Populară Chineză nu este una substanțială, astfel că mărfurile și-au păstrat originea comunitară.
Această calificare rezultă fără echivoc din interpretarea art. 24 din Regulamentul nr. 2913/1992 pentru instituirea Codului Vamal Comunitar potrivit cărora: „Mărfurile în producerea cărora intervin două sau mai multe țări sunt considerate originare din țara în care au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanțiale, justificată economic, efectuată într-o întreprindere echipată în acest scop și din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de fabricație important".
În acest sens este și interpretarea dată de CJUE ( C-260/08 Hotărârea 2009-12.10, Bundesfinanzdirektion West/ Heko Industrieerzeugnisse GmbH) care a statuat că transformările sau prelucrările substanțiale, în sensul art. 24 din Codul Vamal Comunitar „pot să cuprindă nu doar transformările sau prelucrările care au ca efect clasificarea la o altă poziție din nomenclatorul mărfurilor care au fost supuse unei operațiuni de prelucrare sau de transformare, ci și transformările sau prelucrările care conduc la crearea unei mărfi care prezintă proprietăți si o compoziție specifică proprii, pe care această marfă nu le avea înainte de operațiunea respectivă."
Originea comunitară a mărfurilor este confirmată și de obținerea, la data de 28.08.2012, a celor două certificate vizând Informații obligatorii privind originea comunitară a mărfurilor având nr. RO/001/12, respectiv nr. RO/002/2012 ( f. 27- 35), certificate eliberate de Administrația Națională a Vămilor.
În cuprinsul acestor celor două documente este menționat în mod explicit faptul că marfa pentru care societatea achitase taxele antidumping în valoare totală de 5.054.783 lei este de origine comunitară nepreferențială. De asemenea se menționează că data începerii valabilității acestor certificat este 28.08.2012.
În speță, pârâta nu contestă originea comunitară a mărfurilor, astfel cum rezultă și din răspunsul la interogatoriu, ci numai dreptul reclamantei la restituire taxei antidumping, argumentat prin aceea că informațiile obligatorii privind originea comunitară a mărfurilor a fost obținută ulterior achitării taxei.
În aceste condiții, la solicitarea reclamantei de restituire a taxei percepute, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C. a răspuns prin adresa nr. 361/21.01.2013 ( f. 38) că nu poate proceda la restituire întrucât informațiile de origine obligatorie nu erau valabile la data achitării taxelor antidumping.
Reclamanta s-a adresat cu plângere prealabilă Agenției Naționale de Administrare Fiscală care, prin Decizia 1/19.03.2013 ( f. 252) a respins plângerea formulată, menținând soluția DJAOV C., respectiv respingerea rambursării sumei de 5.054.783 lei taxe vamale antidumping plătite în perioada 11.06._12.
Curtea reține că în speță chestiunea litigioasă nu este legată de calificarea originii comunitare a mărfurilor, ci de stabilirea existenței sau inexistenței dreptului reclamantei la restituirea taxei achitate anterior obținerii informațiilor obligatorii privind originea mărfurilor.
Este adevărat că potrivit art. art. 12 alin.2 din Regulamentul CEE nr.2913/1993 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, "Informațiile tarifare obligatorii sau informările obligatorii privind originea sunt obligatorii pentru autoritățile vamale doar în ceea ce privește mărfurile în legătură cu care au fost efectuate formalitățile vamale după data la care le-au fost furnizate informațiile. "
Însă această prevedere trebuie corelată cu dispoziția înscrisă la art. . 236 alin (i) și (2) din Codului Vamal Comunitar, potrivit căreia:„(1) Drepturile de import sau de export se rambursează în măsura în care se stabilește că în momentul încare au fost plătite, valoarea acestor drepturi nu era datorată legal.
(2) Drepturile de import sau export se rambursează sau se remit la depunerea unei cereri către biroul vamal în cauză într-un termen de trei ani de la data la care valoarea acestor drepturi a fost comunicată debitorului."
Instanța apreciază că din interpretarea coroborată a celor două prevederi ale regulamentului vamal comunitar rezultă dreptul reclamantei la rambursarea sumelor plătite cu titlu de taxă antidumping pentru mărfuri care în fapt erau de origine comunitară.
De altfel, prin natura sa taxa antidumping nu poate fi impusă decât produselor care nu sunt de origine comunitară, ca o măsură de protecție a pieței comunitare, ori în situația în care s-a dovedit originea comunitară a mărfurilor taxa nu își mai poate avea justificare și se impune a fi rambursată.
Relevantă sub acest aspect este și jurisprudența CJUE invocată de reclamantă ( Hotărârea Curții din 27.09.2001 în cauza Bacardi GmbH vs. Hauptzollamt Bremerhaven), unde Curtea reține că „Prezentarea unui certificat de origine înainte ca bunurile să fie puse în circulație, nu este necesară pentru obținerea unui tratament preferențial, iar taxele impuse înainte de prezentarea unui astfel de certificat nu pot fi considerate ca fiind legal datorate în temeiul art. 236 alin (1) din Codul Vamal Comunitar.”
În același sens este și prevederea art. 890 din Regulamentul CEE nr. 2454/1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, cuprins în secțiunea vizând “Procedura de acordare a rambursării sau a remiterii” unde se stipulează că: “Autoritatea vamală de decizie aprobă cererea de rambursare sau de remitere în cazul în care se stabilește că:
(a) documentul este însoțit de un certificat de origine, un certificat de circulație, un certificat de autenticitate, un document de tranzit comunitar intern sau de orice alt document corespunzător, care atestă că mărfurile importate ar fi putut, în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație, să beneficieze de tratamentul comunitar, de un tratament tarifar preferențial sau de un tratament tarifar favorabil datorită naturii mărfurilor;
(b) documentul astfel prezentat se referă în mod expres la mărfurile respective;
(c) sunt îndeplinite toate condițiile referitoare la acceptarea acestui document;
(d) sunt îndeplinite toate celelalte condiții pentru acordarea tratamentului comunitar, unui tratament tarifar
preferențial sau a unui tratament tarifar favorabil datorită naturii mărfurilor.
Rambursarea sau remiterea se efectuează la prezentarea mărfurilor. În cazul în care mărfurile nu pot fi prezentate la biroul vamal care aplică regulamentul, autoritatea vamală de decizie acordă rambursarea sau remiterea doar acolo unde are informații care să ateste fără echivoc că certificatul sau documentul întocmit ulterior
se aplică acestor mărfuri.”.
Ori, în speță autoritatea administrativă avea informații care să ateste fără echivoc că certificatele IOO întocmite ulterior se aplicau mărfurilor în litigiu, astfel că dreptul la rambursare nu putea fi refuzat.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, apreciind ca nejustificat refuzul autorității de rambursare a taxelor antidumping percepute, în temeiul art. 8 al. 1 din Legea 554/2004 instanța va admite acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. R. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., reprezentată de AJFP C., va anula decizia de respingere înregistrată la ANAF – Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C. sub nr. 361/21.01.2013, precum și Decizia nr. 1 /19.03.2013 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C. și va dispune restituirea către reclamantă a sumei de 5.054.783 lei achitată cu titlu de taxe antidumping.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. R. SRL cu sediul în loc. Hărman, .. 327, jud. B., CUI RO_, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, cont bancar RO56 RNCB__ în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., reprezentată de AJFP C., cu sediul în Municipiul S. G., .. 9, jud. C..
Dispune anularea decizie de respingere înregistrată la ANAF – Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C. sub nr. 361/21.01.2013.
Dispune anularea Deciziei nr. 1 /19.03.2013 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C. .
Dispune restituirea către reclamantă a sumei de 5.054.783 lei achitată cu titlu de taxe antidumping.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, care se va depune la Curtea de Apel B..
Pronunțată în ședință publică azi, 26 iunie 2014.
Președinte Grefier
O. M. BoureanuCerasela R.
Red OAB/24.07.2014
Tehnored/CR / 24.07.2014/4 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2048/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2791/2014.... → |
|---|
