Pretentii. Hotărâre din 11-09-2014, Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 7506/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2056/R/2014Dosar nr._
Ședința publică din data de 11 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M. S.
Judecător: A.-G. S.
Judecător: O. M. B.
Grefier: D. T.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamantul S. M. împotriva sentinței civile nr. 1106/CA/2.04.2014 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II civilă și de contencios administrative și fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat de recurentul S. M., în termenele și condițiile prevăzute de art.485 și 487 Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, și timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 100 lei, achitată cu chitanța nr._/19.05.2014, anulată la dosar.
De asemenea, se constată că în cauza dedusă judecății a fost îndeplinită procedura reglementată de art. 486 - 487 din noul cod de procedură civilă.
Având în vedere că recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2, teza a II a Noul Cod procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 1106/CA/2.04.2014 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II civilă și de contencios administrative și fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. M., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. pentru Serviciul Fiscal Municipal F.; s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. pentru Serviciul Fiscal Municipal F. în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul S. M. solicitând casarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
În susținerea căii de atac, au fost invocate următoarele critici și considerente:
Recurentul arată că prevederile OUG 9/2013 impun achitarea timbrului de mediu autovehiculelor aflate la prima Înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele deja aflate în circulație în statul roman sau care au fost anterior înmatriculate în România pentru care s-a achitat o taxa mult mai mica decât cea instituită de această ordonanță. Mai mult decât atât nu se ține cont de faptul că pentru autovehiculele importate a fost deja achitată o taxă în țara de proveniență ori dublă impozitare intervine prin aplicarea OUG9/2003
Într-o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile OUG 50/2008 republicata, Legii 9/2012 specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanță între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută de jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma interna daca, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constată că norma comunitara nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Mai mult decât atât s-a demonstrat de fiecare dată faptul că, în acest sens s-a pronunțat și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și a motivat prin hotărâri judecătorești faptul că toate taxele introduse de statul român au fost discriminatorii. După cum este de notorietate faptul că se află deja pe rolul Curții Europene un astfel de proces și în ceea e privește Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 9/2013 nu este normal că de fiecare dată să se aștepte decizia luată de Curtea Europeană și apoi toate instanțele judecătorești să ia act de aceasta și să aplice intern această dispoziție când din toate înscrisurile atașate la dosul cauzei, din lectura Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 9/2013 și susținerile întemeiate ale recurentului se poate observa faptul că și această ordonanță încalcă în mod flagrant sub o altă denumire dispozițiile impuse de Tratatul Uniunii Europe, tratat la care statul român sa aderat și și-a angajamentul că îl va respecta.
Nu este normal și logic ca un autovehicul deja înmatriculat în România, vechi de mai bine de 20-30 de ani, autovehicul pentru care nu s-a achitat niciodată o astfel de taxă să circule în continuare și să polueze de înzecit de ori mai mult față de un autovehicul cum este cazul de față, iar proprietarul acestui autovehicul să nu fie nevoit să achite o sumă de bani pentru folosirea autovehiculului, iar recurentul să fie obligat să achite o asemenea taxă pentru folosirea bunului proprietate personală și fără ca acest autovehicul să aibă același grad de poluare ca un autovehicul foarte vechi.
discriminarea este mai mult decât evidentă și demonstrată urmând ca instanța de recurs să ia act de această nedreptate făcută de către statul român.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, încalcă principiul „poluatorul plătește” nu se poate aplica în forma promulgată, fiind discriminatorie, abuzivă și confuză.
Elementele de discriminare sesizate de către instanțele de judecată naționale în numeroase hotărâri, raportate la deciziile date de instanțele europene, reținute în Hotărârea dată la Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas și produce aceleași efecte în mod indirect, efecte care favorizează autovehiculele deja înmatriculate pe teritoriul României față de cele ce urmează să fie înmatriculate, respectiv importate.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 9/2013 este în totală contradicție cu legislația Uniunii Europene ,dar și cu legislația națională în vigoare.
Art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 9/2013prevede „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată și anume:
aCu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
bLa reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului și în conformitate cu prevederile art. 7
cCu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
d Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanță restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxe pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
Recursul a fost legal timbrat.
Față de recursul declarat în cauză, intimatele nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 498 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
În primul rând se constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că recurentul reclamant are obligația achitării timbrului pentru mediu, dispozițiile O.U.G. nr. 9/2013 fiind aplicabile.
Față de prevederile art. 4 alin.2 și art. 2 lit.i din OUG 9/2013, se constată că pentru toate transferurile de autovehicule rulate care au loc după data de 15 martie 2013 (data intrării în vigoare a OUG 9/2013) se achită timbrul în cazul în care o astfel de taxă nu a fost deja plătită, aceasta fiind și situația reclamantului.
Curtea reține că în cauzele C-402/09 și C-263/10 CJUE a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin urmare, la determinarea caracterului discriminatoriu al unei taxe aplicate autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în România trebuie analizat, prin raportare la această concluzie a CJUE, dacă legiuitorul face o distincție referitoare la această taxă în funcție de proveniența autovehiculelor – din parcul auto național sau din parcul auto al unui alt stat membru UE.
Or, dispozițiile art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 9/2012 stabilesc obligația plății acestei taxe la momentul înscrierii în circulație de către primul proprietar, indiferent dacă e vorba de un autovehicul nou sau unul rulat, înmatriculat anterior în UE, la momentul „repunerii în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8”, la momentul „reintroducerii în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7” și inclusiv „cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa”.
Prin urmare, prin instituirea acestei obligații de achitare a timbrului de mediu și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România a unui autovehicul rulat, se creează egalitate de tratament între vehiculele rulate existente în parcul auto național și cele rulate importate din alte state membre UE, taxa aplicându-se, deopotrivă, indiferent de originea lor, cu respectarea interdicției stabilite de art. 110 TFUE. În acest mod, ambele categorii de vehicule sunt supuse aceluiași nivel de taxare, iar cumpărătorul național nu mai este orientat, cu precădere spre vehiculele din parcul național (anterior nesupuse vreunei taxări), ci are libertatea de a alege un vehicul, indiferent de origine lui, taxele legate de formalitățile de înmatriculare fiind identice.
Nu poate fi reținută susținerea recurentului că se încalcă dispozițiile art. 110 TFUE deoarece legea nu prevede obligația de plată a taxei și pentru autovehiculele care se află deja înscrise în circulație și pentru care nu intervine nici una din situațiile reglementate de art. 4 din lege, dar care continuă să circule și să emită noxe.
A reține această susținere ar însemna a accepta că legiuitorul național este limitat în a stabili taxe fiscale viitoare, or, această interdicție nu este prevăzută de nici o normă comunitară, libertatea de instituire a taxelor și impozitelor naționale fiind una recunoscută de CJUE în jurisprudența sa, inclusiv în cauzele arătate anterior.
În plus, această susținere nu respectă nici principiul neretroactivității legii, deoarece ar presupune modificarea regimului de înmatriculare al vehiculelor deja înmatriculate, ipoteză care nu poate fi acceptată, deoarece ar fi neconstituțională, contrară art. 15 din Constituție.
Totodată nu a fost dovedită încălcarea altor prevederi comunitare sau naționale.
În considerarea celor expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496 cod procedură civilă, va respinge recursul formulat și va menține hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul S. M. împotriva sentinței civile nr. 1106/CA/02.04.2014 pronunțată de Tribunalul B., Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. M. S. A. G. S. O. M. B.
Pt . Grefier,
D. T.
aflată concediu de odihnă,
semnează grefier șef secție
C. C.
Red OMB-22.09.2014
Tehnored MD-25.09.2014/2 ex.
Jud fond- M Z.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 1146/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
