Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2650/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2650/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 7296/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2650/R/2014 Dosar nr._
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Lorența B.
Judecător S. P. G.
Judecător R. Grațiela M.
Grefier D. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamanta M. E. și pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 1499/CA/ 21.05.2014, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „anulare act de control taxe și impozite”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 18 noiembrie 2014 când părțile au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 25 noiembrie 2014.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 1499/CA/ 21.05.2014, pronunțată de Tribunalul B. s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M. E., în contradictoriu cu pârâta AJFP B., pentru SFM F., și în consecință: s-a anulat în parte Decizia nr. 5/24.07.2013, decizia de restituire nr. 5543/23.04.2013 și procesul verbal de calcul a dobânzii nr. 748/28.03.2013, emise de pârâtă, sub aspectul cuantumului dobânzii cuvenite reclamantei; a fost obligată pârâta să recalculeze dobânda legală aferentă sumei de 751 lei și să restituie diferența dintre dobânda recalculată și cea restituită; s-au respins restul pretențiilor formulate; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea căii de atac, modificarea în parte a sentinței și respingerea acțiunii promovate de către reclamant.
În ce privește soluția instanței de fond cu privire la modul de calcul al dobânzii legale, se învederează pe de o parte că pârâta nu este decât încasatorul taxei și nu și beneficiarul real al acesteia, taxele de poluare constituindu-se venit la bugetul Administrației Fondului pentru Mediu, astfel că nu mai aceasta putea fi obligată la restituirea taxei și la plata dobânzii. Pe de altă parte cu referire la intervalul de timp în care a fost calculată dobânda se arată că a fost respectat momentul de început prevăzut în titlul executoriu hotărâre judecătorească, însă, în ce privește data până la care s-a calculat, acesta corespunde cu momentul întocmirii procesului verbal de calcul, respectiv 28.03.2013, ulterior fiind întocmită decizia de restituire contestată. În ce privește momentul efectiv al restituirii se arată că a acesta a fost întârziat datorită lisei de fonduri. Se învederează că procedura restituirii este guvernată de dispozițiile OMFP nr.1894/2004 prin emiterea unor cate administrativ fiscale și care nu pot fi emise la data restituirii efective.
Se mai arată că soluția instanței de fond cu privire la nota de compensare a obligațiilor fiscale este corectă.
Totodată se arată că nu i se poate imputa nici o culpă procesuală și prin urmare trebuie exonerată de plata cheltuielilor de judecată.
Recursul nu a fost încadrat în motivele prevăzute de art. 488 NCPCIV.
Cererea de recurs este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 30 din OUG 80/2013.
Intimata reclamantă, legal citată a formulat întâmpinare ( f.26) prin care a solicitat respingerea recursului formulat de ca neîntemeiat.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs, în termenul legal, și reclamanta M. E., prin care a solicitat casarea în parte a sentinței de fond.
Criticile de recurs vizează pe de o parte greșita aplicare a de către instanța de fond a dispozițiilor legale cu privire la nota de compensare, învederându-se că procesul verbal de contravenție reținut pentru compensare nu cuprindea o creanță exigibilă, executarea acestuia fiind suspendată prin exercitarea plângerii contravenționale potrivit art. 32 alin.2 din OUG 2/2001. Mai mult, se arată că respectivul proces verbal de contravenție a fost anulat conform sentinței civile nr. 4831/07.04.2014 prin urmare creanța nu mai există, astfel că procesul verbal de compensare rămâne fără temei. În probațiune s-a atașat sentința menționată.
Pe de altă parte se invocă greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor legale referitoare la cheltuielile de judecată, arătându-se că în mod greșit s-a înlăturat integral onorariul avocațial care putea doar să fie redus și numai motivat în condițiile art. 451 alin.2 NCPCIV, iar, cu referire la taxa de timbru de 50 lei se arată că acesta nu putea face obiectul vreunei reduceri.
Cererea a fost legal timbrată cu 100 lei taxă de timbru.
Intimata pârâtă, legal citată a formulat întâmpinare ( f.31) prin care a solicitat respingerea recursului formulat de ca neîntemeiat.
Părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe în recurs, cu excepția sentinței civile atașate de recurenta reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 488 pct. 8 NCPCIV și respectiv art. 489 alin.2 NCOCIV precum și recursurilor declarate Curtea constată următoarele:
Prin sentința recurată, instanța de fond a anulat în parte decizia de soluționare a contestației nr. 5/24.07.2013, decizia de restituire nr. 5543/23.04.2013 și procesul verbal de calcul al dobânzii nr. 748/28.03.2013 emise de pârâtă sub aspectul modului de calcul al dobânzii datorate obligând pârâta să procedeze la recalcularea dobânzii urmând să restituie reclamantei diferența dintre dobânda recalculată și dobânda restituită. Totodată s-au menținut actele fiscale sub aspectul modului de efectuare a compensării cu creanța de 25 lei reprezentând amendă contravențională. Pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată parțiale iar onorariul avocațial a fost redus.
Criticile recurentei pârâte sunt încadrabile în dispozițiile în condițiile art. 489 alin.1 NCPCIV în dispozițiile art. 488 pct.8 NCPCIV însă sunt neîntemeiate.
Astfel, criticile recurentei pârâte referitoare la faptul că nu ar fi datorat sumele ce fac obiectul actelor fiscale contestate vor fi înlăturate, în speță actele fiscale având drept obiect punerea în executare a unui titlu executoriu sentință judecătorească în care recurenta pârâtă are calitatea de debitor al reclamantei.
În ce privește modul de calcul al dobânzii legale, mai precis momentul până la care acesta trebuia calculată, este evident că există o diferență între dispozițiile din titlul executoriu și cele din actele fiscale emise în executarea acestuia, respectiv, titlul executoriu stabilește dreptul la dobândă până la data plății efective ( în speță 22.05.2013) iar procesul verbal de calcul dobândă nr. 748/28.03.2013 realizează calculul până la data de 28.03.2013, suma fiind reluată în decizia de restituire și în decizia de soluționare contestație, iar plata fiind făcută ulterior datei emiterii acestor acte din cauza lipsei fondurilor.
Curtea reține că, deși nu se indică expres dispozițiile legale aplicabile, pârâta debitoare invocă o imposibilitate tehnică de calcul în altă manieră a dobânzii legale iar pe de altă parte justifică întârzierea plății prin lipsa fondurilor.
În acest context Curtea nu poate primi apărările debitoarei reclamante, care ar lipsi de eficiență dispozițiile titlului executoriu și urmează a valida raționamentul instanței de fond în sensul că actele fiscale contestate sunt nule în partea referitoare la modul de calcul al dobânzii pentru că se îndepărtează de la conținutul expres al titlului executoriu în temeiul căruia au fost emise.
Prin urmare în mod corect s-a dispus, anularea actelor fiscale și recalcularea dobânzii, organul fiscal trebuind să aibă în vedere și perioada cuprinsă între data calculării dobânzii și data restituirii efective a sumelor datorate.
În ce privește recursul formulat de reclamantă, criticile formulate sunt încadrabile în condițiile art. 489 alin.1 NCPCIV în dispozițiile art. 488 pct.8 NCPCIV însă sunt neîntemeiate.
Astfel, sub aspectul greșitei compensări a sumei de 25 de lei creanță fiscală rezultată din procesul verbal de contravenție, Curtea reține că, la momentul la care a operat compensarea prin actul fiscal contestat, erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege, creanța fiscală respectivă fiind luată în evidență urmare a comunicării procesului verbal de contravenție prin expirarea termenului legal de contestare cu dovada comunicării la dosar, actele doveditoare depuse la dosarul instanței de fond fiind în acest sens.
Faptul că, în recurs, se depune dovada de către reclamanta recurentă că procesul verbal de contravenție a fost anulat printr-o sentință, aspect ce nu a fost susținut în fața instanței de fond, cu toate că reclamanta era cea mai în măsură să invoce acest lucru, câtă vreme ea este cea care a promovat plângerea contravențională, reprezintă o apărare nouă ce nu poate fi invocată pentru prima dată în recurs în sensul art. 494 NCPCIV și art.478 alin.5 NCPCIV, instanța de recurs fiind chemată a examina nelegalitatea soluției de fond prin prisma motivelor expres și limitativ prevăzute de lege.
Criticile referitoare la modul de stabilire a cheltuielilor de judecată urmează a fi respinse, instanța de fond aplicând, în mod corect dispozițiile art. 453 alin.2 NCPCIV, respectiv urmare a admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, a acordat doar parțial cheltuielile de judecată, constând în taxele de timbru și respectiv onorariul avocațial pe care însă l-a și redus uzând de criteriile prevăzute la art. 451 alin.2 NCPCIV, din chiar calculele efectuate de recurentă rezultând că obiectul pretențiilor admisibile este în cuantum de aproximativ 60 de lei.
Raportat la aceste considerente rezultă că soluția primei instanțe a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, astfel încât în baza art. 496 NCPCIV, Curtea va respinge recursurile formulate atât de reclamantă cât și de către pârâtă, menținându-se ca temeinice și legale dispozițiile instanței de fond în sensul celor ce urmează.
Față de soluția pronunțată, raportat la art. 453 NCPCIV, reținând culpa procesuală a reclamantei recurente va respinge cererea acesteia având ca obiect cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de reclamanta M. E. și de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. împotriva sentinței civile nr. 1499/CA/21.05.2014 a Tribunalului B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pe care o menține.
Respinge cererea recurentei reclamante având ca obiect cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.11.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
Lorența B. S. P. G. R. Grațiela M.
Grefier,
D. T.
Red RGM-26.11.2014
Tehnored DT-27.11.2014/2 ex.
Jud fond- SȘ M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1146/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Obligaţia de a face. Sentința nr. 148/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
