Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 418/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 418/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 11-02-2014 în dosarul nr. 2809/62/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.418/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 11 februarie 2014
Completul constituit din:
Președinte: C. E. C. - judecător
R. Grațiela M. - judecător
Lorența B. - judecător
T. S. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul C. L. al orașului S. împotriva sentinței civile nr.3976/CA/22.08.2013 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. _ 13, având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 04 februarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 11 februarie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 3976/CA/22.08.2013 pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. _ 13, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL ORAȘULUI S..
S-a dispus suspendarea executării HCL nr. 156/2012 emisă de către pârât, numai în ceea ce privește dispoziția art. 2 din Capitolul X – Anexa 1, până la pronunțarea instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin art. 2 din Capitolul X – Anexa 1 din Hotărârea nr. 156/2012 emisă de C. L. Oraș S. a fost stabilită a fi plătită o taxă de amenajare și întreținere a domeniului schiabil, de 2% aplicată asupra bazei de calcul, de către agenții economici care obțin venituri din activitatea de transport pe cablu pe raza stațiunii S. care, la rândul lor, rețin această taxă de la persoanele fizice transportate. Ca termen de plată a fost stabilită lunar, la data de 10 a fiecărei luni, următoare obținerii veniturilor.
Din dispozițiile art. 14, cât și din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004, rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege - suspendarea de drept ope legis -ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege - suspendarea la cererea persoanei vătămate.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.
În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. t) și ș).
Preocupări, în plan juridic, cu privire la suspendarea executării actelor administrative, au existat și la nivel european, prin perspectiva acestora (ex. R(89)/8, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă), instanța de fond putând acorda asemenea măsuri, în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.
Prin urmare, un act administrativ poate fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța de fond a constatat îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța de fond nu a procedat la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci s-a limitat la verificarea doar a acelor împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
În speță, examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, instanța de fond a constatat că ambele condiții prevăzute de art. 14 sunt îndeplinite in cauză.
Motivele invocate de reclamantă în susținerea anulării dispozițiilor art. 2 din Capitolul X – Anexa 1 din Hotărârea nr. 156/2012 emisă de C. L. Oraș S., vizează aspecte legate de nelegalitatea emiterii acesteia, învederând pe de o parte că ea nu beneficiază de serviciul special menționat de dispozițiile art. 282 din Legea nr. 571/2003, iar pe de altă parte, că este percepută în afara sezonului de schi, respectiv, de la persoane care nu practică sporturi de iarnă și, prin urmare, care nu utilizează pârtiile de schi.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a mai invocat și încălcarea art. 282 din Legea nr. 571/2003, sub aspectul depășirii cuantumului legal cu care se putea majora nivelul taxelor și impozitelor.
Față de starea de fapt aparentă ce se poate reține din înscrisurile de la dosar, motivele invocate de reclamantă sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, astfel că se circumscriu noțiunii de „caz bine justificat”, prevăzut de lege, instanța de fond le-a analizat pe fond numai după administrarea întregului material probator.
Actele dosarului și ansamblul circumstanțelor cauzei atestă totodată, îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la consecințele ce pot fi produse prin punerea în executare a art. 2 din Capitolul X – Anexa 1 din Hotărârea a cărei anulare se solicită.
Pentru considerentele reținute în fapt și în drept, constatând că cererea formulată este întemeiată, tribunalul a admis-o, cu consecința suspendării executării dispozițiilor art.2 din Capitolul X – Anexa 1 din Hotărârea nr. 156/2012 emisă de C. L. Oraș S., până la pronunțarea instanței de fond și nu până la rămânerea irevocabilă a acesteia cum a solicitat reclamanta, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul C. L. al Orașului S. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare recurentul a arătat că judecata în fața instanței de fond s-a făcut în lipsa sa, nefiind legal citat. Acesta a precizat că deși în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar la data de 30 aprilie 2013 a indicat domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocat „T. Ț.” din B., ..64, ., citarea pentru judecarea cauzei nu s-a făcut la adresa indicată.
Nefiind legal citat, în modalitatea prevăzută de art. 155 alin. 1 pct. 2 și alin. 2 și art. 158 din Noul Cod de procedură civilă, nu a avut cunoștință despre termenul de judecată stabilit și nu a putut să se prezinte pentru a putea formula apărări în cauză.
Recurentul a concluzionat că citarea nu s-a făcut în mod legal, citațiile nefiind comunicate la sediul procesual indicat în cuprinsul întâmpinării, instanța pronunțând o hotărâre nelegală, ce se impune a fi casată cu trimitere spre rejudecare, în temeiul art. 488 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă.
Recurentul a mai arătat că cererea de suspendare a HCL nr. 156/2012 s-a făcut fără stabilirea și achitarea unei cauțiuni de către reclamantă. Acesta a invocat dispozițiile art. 215 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, susținând că instanța de fond are dreptul să aprecieze doar asupra cuantumului sumei ce trebuie achitată cu titlu de cauțiune și în nici un caz nu poate dispune suspendarea executării unui act administrativ cu exonerarea reclamantului de la această obligație de plată.
Recurentul a susținut că nu există o motivare clară și argumentată din care să rezulte în mod obiectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente.
Acesta a menționat că motivarea hotărârii se rezumă la o expunere foarte sumară cu privire la temeiurile care au condus la formarea convingerii sale în sensul că punerea în executare a art. 2, anexa 1 - cap. al IX-lea din HCL nr. 156/2012 ar produce o pagubă iminentă societății reclamante. Astfel, instanța de fond nu face nici o referire la dovezile sau argumentele care au stat la baza raționamentului său, limitându-se la invocarea unor principii cu caracter teoretic ca argument suprem în susținerea acestei concluzii.
Recurentul a precizat că nu se poate vorbi despre iminența producerii unei pagube din moment ce reclamanta nu a demonstrat existența vreunui prejudiciu în patrimoniul său în cazul în care s-ar supune dispozițiilor HCL nr.156/2012. Această taxă pentru amenajarea și întreținerea domeniului schiabil nu este una cu caracter de noutate, intempestiv, care să aibă capacitatea de a influența într-o asemenea măsură situația financiară a reclamantei încât să se producă opagubă în patrimoniul acesteia. Mai mult decât atât, reclamanta s-a supus obligației achitării acesteia în anii trecuți și nu a întâmpinat în nici un caz dificultăți financiare din acest motiv, obținând chiar un profit considerabil. Este adevărat că prin hotărârea Consiliului L. această taxă a fost majorată, însă cuantumul nu a fost mărit într-o asemenea măsură încât să devină împovărător pentru societatea reclamantă. Iar reclamanta nu suferă în mod efectiv nici o vătămare în condițiile în care taxa se percepe de la călători și se virează la bugetul local.
Recurentul a susținut că afirmația intimatei referitoare la faptul că nu beneficiază de serviciul special, respectiv amenajarea și întreținerea domeniului schiabil, este contrară realității.
Intimata . a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Aceasta a precizat că la data de 30 aprilie 2013 recurentul pârât a depus la dosar întâmpinare prin care și-a exprimat poziția față de pretențiile reclamantei. Fiind vorba despre o instituție publică riscul și cupla necomunicării actelor de procedură către apărător aparțin acesteia.
Cu privire la stabilirea și achitarea unei cauțiuni intimata a invocat prevederile art. 14 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, susținând că în mod corect instanța de fond a apreciat asupra inoportunității plății uni noi cauțiuni în situația în care o asemenea cauțiune a fost achitată în dosarul nr._ ce a avut ca obiect anularea unei hotărâri de consiliu local identice, respectiv HCL nr. 245/2010.
Referitor la îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a pagubei iminente, intimata a învederat că există dubii reale în ceea ce privește legalitatea și temeinicia taxei.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 3976/CA/22 august 2013 a Tribunalului B. este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs ce vizează soluționarea cererii de suspendare în lipsa legalei citări a recurentului pârât C. L. al Orașului S., Curtea constată că această parte a depus la dosar la data de 30 aprilie 2013 întâmpinare în care și-a exprimat poziția față de acțiunea promovată.
Pentru termenul de judecată din data de 22 august 2013, termen fixat de instanța de fond pentru soluționarea cererii de suspendare a HCL nr. 156/2012 recurentul pârât a fost citat la sediul său, respectiv S., .. 47, județ P., citația fiind primită de registratura acestei instituții.
Astfel, au fost respectate dispozițiile art. 159 din Noul Cod de procedură civilă potrivit cărora: „Citația și celelalte acte de procedură, sub sancțiunea nulității, vor fi înmânate părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată. În cazuri urgente sau atunci când legea prevede în mod expres, judecătorul poate dispune scurtarea termenului de înmânare a citației ori actului de procedură, despre aceasta făcându-se mențiune în citație sau în actul de procedură”.
În speță citația a fost înmânată pârâtului, fiind aplicată ștampila registraturii Consiliului L. al Orașului S. (fila 48 dosar fond). În această situația chiar dacă pârâtul a indicat prin întâmpinare un domiciliu ales faptul că nu a fost citat la acea adresa ci la sediul pârâtului, care are calitatea de autoritate publică locală, nu echivalează cu nelegala citare a acestuia sau cu lipsa citării acestei părți.
Astfel, partea a avut cunoștință atât de termenul fixat pentru soluționarea cererii de suspendare, cât și de termenul fixat pentru soluționarea fondului cauzei, aspect ce rezultă și din cererea de amânare formulată de avocatul ales pentru termenul de judecată din 8 octombrie 2013.
Mai mult, alegerea domiciliului nu s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 158 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora „În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea mențiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156”, recurentul pârât neindicând persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură.
Referitor la al doilea motivul de recurs ce privește soluționarea cererii de suspendare în lipsa stabilirii și achitării unei cauțiuni, Curtea constată că și acest motiv este neîntemeiat.
Potrivit art.215 alin.2 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală „Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.”
Potrivit art.41 din același act normativ „În înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.”
În speță actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat este o hotărâre emisă de consiliul local. Această hotărâre are natura juridică a unui act administrativ cu caracter normativ și nu a unui act administrativ fiscal. Faptul că prin această hotărâre se stabilesc taxe și impozite locale pentru anul fiscal 2013 nu reprezintă un argument pentru a califica acest act administrativ cu caracter normativ ca fiind un act administrativ fiscal.
Referitor la al treilea motiv de recurs ce critică soluția adoptată de instanța de fond sub aspectul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ contestat, Curtea constată că nici acest motiv nu este fondat.
Analizarea îndeplinirii celor două condiții, cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente, a fost realizată în mod corect de instanța de fond. Verificarea acestor două condiții trebuie realizată într-o manieră ce să nu antameze fondul litigiului, cu atât mai mult cu cât instanța a fost învestită și cu cererea de suspendare a executării cât și cu cererea de anulare a HCL nr. 156/2012.
Potrivit art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004 sunt cazuri bine justificate „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ ”, iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș din același act normativ paguba iminentă este „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public” .
Astfel, admiterea cererii de suspendare este condiționată de dovedirea unor motive bine justificate și a unei pagube iminente ce ar putea leza patrimoniului intimatei reclamante. Cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, ele determinându-se reciproc, neputându-se vorbi despre „caz bine justificat” fără „a exista pericolul producerii unei pagube”.
Cazul bine justificat este determinat de îndoiala asupra legalității actului atacat, respectiv asupra realității și necesității acestui serviciu pe durata întregului an.
Condiția producerii unei pagube iminente este, de asemenea, îndeplinită deoarece prin perceperea acestei taxe se aduce un prejudiciu intimatei care se poate răsfrânge asupra activității sale comerciale.
În mod corect instanța de fond a avut în vedere și Recomandarea nr.R (89) 8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Comisiei Europei care a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, pentru a nu cauza acestora un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.496 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă va respinge recursul declarat de recurentul C. L. al Orașului S. împotriva sentinței civile nr. 3976/CA/22 august 2013 a Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul C. L. al Orașului S. împotriva sentinței civile nr. 3976/CA/22 august 2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ 13.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. E. C. R. Grațiela M. Lorența B.
Grefier,
T. S.
Red.CEC./11.02.2014
Dact.TS./20.02.2014
Jud.fond: B. I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1087/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 542/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
