Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2117/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2117/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 1132/119/2014/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2117/R Dosar nr._
Ședința publică din data de 19 Septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. I. M. - judecător
M. C. - judecător
M. F. - judecător
C. R. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtele P. M. S. G. și M. S. G. prin Primar împotriva încheierii de ședință din data de 10.07.2014, pronunțată de Tribunalul C. - Secția civilă, în dosarul nr._ 14, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 Septembrie 2014, încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, în vederea deliberării în baza art. 396 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 19 Septembrie 2014.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin încheierea din data de 10.07.2014 pronunțată de Tribunalul C.-secția Civilă, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Sf. G., s-a respins excepția inadmisibilității formulării cererii de suspendare a executării dispoziției nr. 982/2014, s-a respins excepția tardivității formulării cererii de suspendare a executării Dispoziției 145/2014 și s-a admis cererea formulată de reclamanta P. C. în contradictoriu cu pârâții M. S. G. și P. M. S. G., dispunându-se suspendarea executării dispoziției 145/2014 și a dispoziției 982/2014 până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ fiscal având ca obiect anularea actelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambii pârâți.
Pârâtul P. M. S. G. a criticat încheierea de ședință prin care s-a dispus suspendarea executării dispozițiilor de primar nr. 145/2014 și 282/2014, invocând excepția nulității absolute parțiale a încheierii de ședință din 10.07.2014,deoarece în conținutul minutei,consemnată în condica de ședință a tribunalului, după citirea acesteia în ședință publică și publicarea ei pe portalul instanței,tribunalul a admis excepția tardivității cererii de suspendare a actului administrativ dispoziția de primar 145/2014. Neconcordanța între minută și dispozitiv atrage nulitatea.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta critică soluția de respingere a excepției inadmisibilității suspendării executării celor două acte administrative pentru lipsa procedurii prealabile. Plângerea prealabilă a fost depusă la municipalitate în data de 02.07.2014,la o zi după sesizarea instanței,iar motivarea instanței de fond în sensul că nu importă că plângerea a fost adresată M. Sf. G. și nu Primarului, ca autoritate publică locală, contravine dispoz. art 7 din legea 554/2004. Între Primar ca reprezentant al M. și P. Autoritate Publică Locală nu există raporturi de subordonare.
Recurenta mai critică și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a M., în condițiile în care actele administrative a căror suspendare se solicită sunt emise de primar.
Nelegal, în opinia recurentei, a respins instanța și excepția tardivității cererii de suspendare a dispoziției 145/2014, raportată la data de 08.02.2014 (data comunicării către reclamantă), respectiv data de 02.07.2014 ( data depunerii plângerii prealabile a reclamantei la sediul mun. S. G.).
Criticile recurentei vizează și fondul cauzei,astfel:
Reclamantei i se aplică dispozițiile legii 50/1991, așa încât obligativitatea întocmirii unui proces verbal de contravenție anterior dispoziției de demolare este valabilă pentru persoanele care au construit în mod ilegal după . acestei legi. Pentru construcțiile edificate de reclamantă în anul 1984 sunt aplicabile dispozițiile art. 33 din legea 50/1991, fiind depuse la dosar mai multe procese verbale de constatare a stării de fapt și de drept întocmite de Poliția Locală S. G..
În drept, recursul este întemeiat pe dipoz. art. 488 alin. 8 C..
La cererea de recurs au fost depuse următoarele înscrisuri: extras al condicii ședinței de judecată din data de 10.07.2014, plângerea prealabilă nr._/02.07.2014, practică judiciară.
Recurentul M. S. G. a criticat aspecte identice cu cele din recursul primarului M..
Intimata-reclamantă P. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea încheierii de ședință din 10.07.2014, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește excepția nulității absolute parțiale a încheierii de ședință, solicită respingerea acesteia ca nefondată, deoarece eroarea s-a strecurat la descrierea soluției pe scurt, fiind fără relevanță cu privire la aspectele invocate de recurentă.
Cât privește excepțiile invocate în fața primei instanțe, acestea au fost corect soluționate.
Pe fondul recursului, arată că suspendarea s-a dispus legal de prima instanță, având în vedere că desființarea pe cale administrativă, fără autorizație de desființare și fără sesizarea instanței judecătorești este posibilă conform art. 32 numai în ceea ce privește construcțiile, lucrările și amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenul aparținând domeniului public sau privat al municipiului,în timp ce construcțiile pentru care s-a emis dispoziție de demolare nu sunt construcții provizorii,sunt construite și folosite încă din anii 1980, au caracter definitiv și sunt de dimensiuni mari. În aceste clădiri crește animale pe care nu are unde să le mute. Folosește terenul încă din anul 1971 în baza actului sub semnătură privată încheiat cu foștii proprietari tabulare,situația juridică a terenului nefiind clarificată nici până în prezent.
Analizând cu prioritate excepția nulității hotărârii judecătorești reprezentate de încheierea de ședință din data de 10.07.2014, instanța constată că acesta este nefondată.
Astfel, recurenții invocă faptul că, deși excepția tardivității cererii de suspendare a actului administrativ Dispoziția de primar nr.145/2014 a fost admisă, așa cum reiese din minuta consemnată în încheierea de ședință și publicată pe portalul instanței, în dispozitivul încheierii de ședință excepția apare ca fiind respinsă, ceea ce înseamnă că instanța a revenit asupra soluției după ce s-a dezinvestit, situație care atrage nulitatea actului de procedură.
Cu privire la aspectul invocat, curtea reține că recurenții au depus în susținerea recursului copii după condica ședinței de judecată din data de 10.07.2014 și extras din portalul instanței cu privire la prezentul dosar.
Conform art. 401 Cod Procedură Civilă, 1) după ce a fost luată hotărârea,se va întocmi de îndată o minută care va cuprinde soluția …2)Minuta, sub sancțiunea nulității, se va semna pe fiecare pagină de către judecători…,după care se va consemna într-un registru special,ținut la grefa instanței. Acest registru poate fi ținut și în format electronic.
De asemenea, potrivit art. 425 alin 1 lit c), hotărârea va cuprinde dispozitivul, în care se vor arăta….soluția dată tuturor cererilor deduse judecății…
De amintit și dispozițiile art. 105 alin 1 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii :1) Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută care va fi scrisă pe cererea de chemare în judecată, pe cererea de apel sau de recurs ori pe ultima încheiere...
(1^1) Minuta poate fi redactată și prin utilizarea tehnicii de calcul.
….
(2^1) Transcrierea minutei, integral sau în extras, în condica ședințelor de judecată pe suport hârtie se face de președintele completului ori de un alt judecător, membru al acestuia, iar în sistem informatizat, de către grefierul de ședință.
Din prevederile legale menționate rezultă faptul că nulitatea unei hotărâri intervine numai atunci când dispozitivul ei nu concordă cu cel întocmit in momentul pronunțării, însă verificând minuta aflată la fila 73 în dosarul tribunalului C., se constată că aceasta este identică cu dispozitivul hotărârii, așa încât nu poate interveni sancțiunea nulității.
Cât despre consemnarea greșită a minutei în registrul de ședință și pe portalul instanței, aceasta nu este de natură să atragă nulitatea hotărârii pronunțate, fiind doar un aspect ce ține de publicitatea ședinței de judecată.
În plus, dispozițiile art. 405 C. prevăd că nulitatea unei hotărâri nu poate fi cerură decât prin căile de atac prevăzute de lege, în afară de cazul în care legea prevede în mod expres altfel, ori împotriva încheierii atacate se poate exercita numai calea de atac a recursului,iar motivul invocat nu se încadrează între cele prevăzute limitative de dispozițiile art. 488 C..
Pentru aceste motive, excepția nulității încheierii va fi respinsă.
Analizând hotărârea pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește modul de soluționare a excepției inadmisibilității, a lipsei calității procesuale pasive și a tardivității cererii de suspendare a actului administrativ, criticile invocate de recurentă sunt nefondate, astfel:
În privința inadmisibilității suspendării deciziei 982/2014, invocată pe considerentul că plângerea prealabilă nu a fost adresată emitentului actului, primarul M. S. G., se constată că aceasta fost adresată M. Sf. G. prin primar (fila 69 ds. Trib.), iar susținerile recurenților în sensul că P. în calitatea sa de reprezentant al M. nu este subordonat Primarului autoritate publică locală, sunt contrare dispoz. Legii 215/2001 a administrației publice locale care,în Secțiunea a 2-a Autoritățile administrației publice locale, prevăd la art. 62 :P. reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu … persoanele fizice sau juridice…de unde rezultă că P. în calitate de autoritate publică locală reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu persoanele fizice,fiind vorba așadar de aceeași entitate juridică.
Corect a respins instanța de fond și excepția lipsei calității procesuale pasive a M. S. G., față de articolele de lege invocate în preambulul dispozițiilor a căror suspendare s-a solicitat (art. 63 alin 1 lit.d), alin 5 lit. a) și g), art. 68 alin 1 și art. 115 alin 1 lit.a) din legea 215/2011), din economia cărora rezultă clar că una dintre atribuțiile primarului este aceea de a reprezenta unitatea administrativ teritorială,aceasta fiind însă persoana juridică în beneficiul căreia primarul își exercită atribuțiile.
O ultimă excepție invocată și respinsă este aceea a tardivității cererii de suspendare a dispoziției nr. 145/2014,comunicată reclamantei la 08.02.2014,cu privire la care corect s-a reținut de instanța de fond că formularea cererii de suspendare nu este condiționată de un termen procedural imperativ. Dispozițiile art. 7 din legea 554/2004 nu au incidență în ceea ce privește suspendarea actului, deoarece calea recursului grațios sau ierarhic tinde la revocarea actului și nu la suspendarea lui.
Pe fond însă, cele două recursuri sunt întemeiate,pentru următoarele considerente:
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca, atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu – suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Potrivit prevederilor art. 14 al. 1 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea executării unui act administrativ,este necesar a fi întrunite, cumulativ, două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența „unui caz bine justificat” și a „iminenței producerii pagubei”.
Cât privește îndeplinirea condiției pagubei iminente, astfel cum aceasta este definită în art. 2 alin.1 lit.ș) din Legea nr. 554/2004, trebuie subliniat că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente, ori, instanța de fond a considerat această condiție îndeplinită prin aceea că este vorba despre demolarea unor construcții,demolare care produce, evident, o diminuare a patrimoniului reclamantei,însă din punct de vedere juridic aceasta nu poate fi considerată pagubă dacă este consecința executării unui act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate.
Demolarea unor construcții folosite de reclamantă pentru a crește animale nu poate fi considerată pagubă iminentă,având în vedere poziția conciliantă a autorității publice care,deși prin Dispoziția 145/2014,a stabilit acțiunea de demolare în perioada iernii (10.02._14), a înțeles să o amâne pentru luna iulie 2014, dând reclamantei un răgaz de 4 luni în care aceasta avea timpul necesar pentru a acționa în consecință.
Pentru aceste motive, Curtea constată că nu este îndeplinită condiția pagubei iminente,iar față de prevederile art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004 care impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, nu mai este necesară cercetarea existenței cazului bine justificat, însă analizând criticile recurenților cu privire la acest din urmă aspect, se constată că și acest motiv este întemeiat.
Astfel, instanța de fond nu poate reține îngrădirea dreptului părții de a intra în legalitate prin neacordarea unui termen în vederea obținerii autorizației de construire ca împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat,de vreme ce dispozițiile art. 28-32 din Legea 50/1991 invocate trebuie interpretate în corelație cu art. 1, care impune calitatea de titular al unui drept real asupra terenului și/sau a construcțiilor a solicitantului autorizației de construcție,ori însăși intimata-reclamantă arată în întâmpinare că situația juridică a terenului nu este clarificată.
Pentru aceste motive, în baza art 496 Cod Procedură Civilă, va fi admis recursul declarat de pârâți împotriva încheierii din 10.07.2014, va fi casată hotărârea și, în rejudecare, va fi respinsă cererea de suspendare a executării deciziilor 145/2014 și 982/2014, urmând ca celelalte dispoziții să fie menținute.
În baza art. 451 Cod Procedură Civilă, va fi obligată intimata-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru în cuantum de 100 lei pentru fiecare recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității încheierii de ședință din data de 10.07.2014,invocată de recurenții-pârâți P. M. Sf. G. și M. S. G..
Admite recursul declarat de pârâtul P. M. Sf. G. și recursul declarat de pârâtul M. S. G. împotriva încheierii din 10.07.2014 pronunțată de Tribunalul C.-secția Civilă,pe care o casează în parte și în rejudecare:
Respinge cererea formulată de reclamanta P. C. în contradictoriu cu pârâții P. Mun. Sf. G. și M. Sf. G. de suspendare a executării Dispoziției nr. 145/2014 și a Dispoziției nr. 982/2014.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Obligă intimata-reclamantă să plătească fiecărui recurent suma de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.09.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. I. M. M. C. M. F.
Grefier
C. R.
Red. M.C./20.10.2014
Tehnored. C.R./ 20.10.2014/5 ex
Jud. fond. A.D.B.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1766/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 1301/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
