Pretentii. Decizia nr. 560/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 560/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 1229/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.560/R/2014Dosar nr._
Ședința publică din data de 20 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. G. S.– judecător
Judecător: O. M. B.
Judecător: D. M. S.
Grefier: D. T.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Municipal F. împotriva sentinței civile nr. 5959/CA/27.11..2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că recursul promovat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Municipal F. este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege potrivit dispozițiilor art.301-303 Cod procedură civilă și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997 și că Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. a depus notă de ședință la care a anexat înscrisuri.
Potrivit art. 11 din OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, a art. 23 din HG nr. 520/2013 și a Ordinului 2211/2013, emise în aplicarea ordonanței de urgență, constată transmisă calitatea procesuală activă de la recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice F. la Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Municipal F..
Având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța față de actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 5959/CA/27.11..2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respinge excepția inadmisibilității; s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul R. M., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Municipal F., a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 3132 lei; s-a respins cererea reclamantului de actualizare a sumei cu dobânda legală; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 539,3 lei cheltuieli de judecată; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu Administrația F. pentru Mediu, a fost obligată chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 3132 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că: reclamantul a achitat la data de 09.03.2009 o taxă de poluare în sumă de 3132 lei, pentru înmatricularea unui autoturism marca Citroen, înmatriculat pentru prima dată într-un stat UE.
După achitarea taxei, la data de 17.01.2013, reclamantul a solicitat restituirea taxei.
Prin adresa nr. 1135/18.01.2013 pârâta a refuzat restituirea.
Obiectul actiunii il constituie contestarea refuzului autoritatii administrative de a solutiona favorabil cererea reclamantului de restituire a taxei de poluare pentru autovehicule.
Temeiul juridic al actiunii – situatia de fapt calificata juridic, se circumscrie disp. art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, „se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat . sau, recunoscut de lege, prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a cererii.
Calea unei actiuni in contencios administrativ este deschisa nu doar celui care contesta actul administrativ tipic, ci si celui care ataca in justitie actul administrativ atipic (asimilat), adica al tacerii administratiei, respectiv al refuzului nejustificat.
Actul vatamator pentru reclamant il constituie insasi plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat prin dispozitiile Legii contenciosului administrativ si ale Codului de procedura fiscala sunt asigurate prin cererea de restituire formulata.
Prin art. 11 alin. (1) si (2) din Constitutia Romaniei, revizuita in 2003 se dispune ca „Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.”
Încalcarea legii si implict excesul de putere survine nu doar in situatia in care este nesocotita o norma interna, ci si in ipoteza in care se incalca o dispozitie comunitara.
Prin disp. art. 148 alin. (2) din Constitutia Romaniei se dispune ca legislatia comunitara cu caracter obligatoriu prevaleaza legii interne, iar conform alin. (4) al aceluiasi articol – jurisdictiile interne trebuie sa garanteze indeplinirea acestor exigente.
Prin Hotararea Fracovich, Curtea a statuat ca statele membre sunt obligate sa repare prejudiciile cauzate particularilor prin incalcari ale dreptului Uniunii, in speta de fata, prin incalcarea art.110 TFUE.
Prin Hotararea Brasserie du Pecheur, Curtea a hotarat ca repararea prejudiciilor trebuie sa fie adaptata prejudiciului suferit si sa asigure o protectie efectiva a dreptului incalcat.
Prin Hotararea Metallgesellschaft, referindu-se la impozitele percepute de un stat membru cu incalcarea dreptului Uniunii, Curtea a stabilit ca statul este obligat sa restituie acest impozit si ca dreptul la rambursare reprezinta consecinta si completarea drepturilor conferite particularilor de dreptul Uniunii.
Prin Hotararea Littlewoods Retail, Curtea a retinut ca principiul de mai sus implica obligatia statelor de a plati dobanzi pentru indisponibilizarea sumei.
Curtea a retinut ca fiecare stat membru este liber sa stabilieasca conditiile de restituire a dobanzilor, in special rata si modul de calcul, dar sa respecte doua principii:
1. Principiul echivalentei = sa nu se impuna conditii mai grele decat cele impuse pentru solicitari similare intemeiate insa pe incalcari ale dreptului intern.
2. Principiul efectivitatii = sa nu faca imposibila exercitarea dreptului Uniunii sau excesiv de dificila.
Acest ultim principiu implica de asemenea,, ca normele interne reparatorii, (privind dobanzile in cazul de fata) sa nu aiba ca efect privarea persoanei de o despagubire adecvata pentru prejudiciul suferit prin indisponibilizarea impozitului.
Instanta retine ca, potrivit unei jurisprudente constante CJUE, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor si taxelor prelevate de un stat membru ca incalcarea dreptului european (cauza 199/82-San Giorgio, cauza C-62/93, BP Soupergaz, cauzele reunite C-441/98 si C-442/98, Michailidis).
De asemenea, potrivit jurisprudentei Curtii, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu incalcarea dreptului comunitar sunt regulile nationale. Aceste reguli trebuie sa respecte insa principiul echivalentei (pentru cererile de rambursare bazate pe incalcarea dreptului european nu pot fi instituite conditii mai putin favorabile decat pentru cerereile similare bazate pe incalcarea dreptului national) si principiul efectivitatii (regulile nationale nu trebuie sa faca excesiv de dificila sau practic imposibil exercitiul drepturilor conferite de dreptul european) (cauza C-228/96, Aprile).
Din analiza hotararii pronuntate de CJUE in cauza Metallegesellschaft si Hoechst rezulta faptul ca restituirea taxelor prelevate cu incalcarea dreptului european nu poate fi conditionata de contestarea reglementarii la momentul efectuarii platii, mai ales atunci cand practica administrativa era in sensul respingerii contestatiilor contribuabililor.
Cu alte cuvinte, Curtea mentioneaza faptul ca autoritatile fiscale nationale nu pot invoca culpa contribuabililor care nu au apelat la un remediu national ineficient, in conditiile in care ele insele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli nationale incompatibile cu dreptul european.
Raportat la jurisprudenta mai sus indicata, s-a constatat ca dreptul fiscal roman nu identifica in prezent vreun remediu special, care sa asigure contribuabilului posibilitatea de a obtine rambursarea taxelor si impozitelor prelevate de autoritatile fiscale nationale cu incalcarea dreptului comunitar.
In aceste conditii, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca, in temeiul art. 148. alin. 2 si 4 din Constitutia Romaniei si art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedura fiscala, sa solicite restituirea taxei prelevate „prin aplicarea eronata a dispozitiilor legale”.
De asemenea, instanța are în vedere și Decizia nr. 24/14 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a României în recurs în interesul legii, în care s-a statuat că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.
Potrivit art. 110 TFUE invocat de catre reclamant, „nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.”
In consecinta, prevederile mentionate din Tratat limiteaza libertatea statelor in materie fiscala de a restrictiona libera circulatie a marfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protectioniste.
Astfel, art. 90 (1) din TCE (actual art. 110 din TFUE) interzice discriminarea fiscala intre produsele importate si cele provenind de pe piata interna si care sunt de natura similara. Esenta acestei taxe interzise este ca perceperea ei este determinata de traversarea granitei de catre autoturismul supus taxei, dintr-o tara comunitara, in Romania.
In privinta reglementarii interne, instanta constata ca taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusa in Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, initial pentru toate autovehiculele, iar dupa modificarea Legii nr. 343, prin OUG nr. 110/2006, a fost restransa si autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevazandu-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cat si situatii de scutire de la plata taxei, in cazul vehiculelor istorice.
Normele instituind aceasta taxa au fost abrogate la data de 1 iulie 2008, prin OUG nr. 50/2008.
Prin instituirea taxei pe poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei, conform art. 6 din OUG nr. 50/2008 si clasificarea din punct de vedere al poluarii, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la inmatricularea unui autoturism in Romania, reprezentand, in fapt, o taxa similara taxei de prima inmatriculare stabilita prin art. 214 alin. (1)-(2) din Codul fiscal, singura diferenta fiind denumirea, modificata din taxa de prima inmatriculare in taxa de poluare/de mediu, situatie care este incompatibila cu prevederile art. 90 TCE (actualmente art. 110 TFUE).
Este nelegala incasarea taxei si, implicit dispozitiile OUG 50/2008, ca urmare a principiului aplicarii directe a reglementarilor comunitare, pentru urmatoarele considerente:
Prin Decizia in cauza C./Enel (1964), CJE a definit relatia dintre dreptul comunitar si dreptul national al statelor membre, aratand ca dreptul intern este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar si in fata dreptului national ulterior – or, in speta, taxa pe poluare a fost introdusa in legislatia interna in anul 2008.
OUG nr. 50/2008 este contrara art. 90 din TCE (art. 110 TUE), intrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second hand deja inmatriculate . membru UE, favorizand astfel vanzarea autoturismelor deja inmatriculate in Romania.
Raspunzand intrebarii preliminare adresate de Tribunalul Sibiu la 18.06.2009, in cauza C.402/09 „T. c Statul R.Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat in sensul ca „ Articolul 110 TUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat sa descurajeze punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala”.
S-a constatat ca in mod nelegal autoritatile au conditionat inmatricularea autoturismului care fusese deja inmatriculat . al UE de plata taxei pentru emisiile poluante.
Stabilirea taxei pe poluare prin Decizia de calcul, care reprezinta titlu de creanta si constituie instiintare de plata poate fi corecta sub aspectul cuantumului sumei, prin prisma elementelor/criteriilor de determinare, dar este nelegala sub aspectul datorarii acestei taxe de vreme ce contravine normelor comunitare.
In acelasi sens a fost si solutia in cauza N., in care s-au pus in discutie variantele taxei de poluare aplicate in perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2010.
In par. 28, Curtea a reiterat faptul ca taxa de poluare nu este compatibila cu principiul „poluatorul plateste. Totodata, a fost respinsa cererea Statului R. de limitare a efectelor in timp a hotararii Curtii, ceea ce inseamna ca hotararea N. (ca, de altfel, si hotararea in cauza T.) se aplica retroactiv si lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare in perioada 1 iulie 2008-31 decembrie 2010.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogata OUG nr. 50/2008 si inlaturata discriminarea constata, prevazandu-se in art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligatia de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit, legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare;
b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri prevazute la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului platitor valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.
Prin OUG nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevedrile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicarea dispozitiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si acelor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În această modalitate, prin suspendarea obligației de plată a taxei pentru emisiile poluante și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, cf. Leg. 571/2003 privind Codul Fiscal sau taxa de poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se menține regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele deja înmatriculate în România și cele de ocazie cumpărate din alte state membre și se descurajează punerea în circulație, în România, a acestora din urmă.
Considerentele Curtii de Justitie a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., sunt aplicabile și după adoptarea și suspendarea Legii nr. 9/2012, fiind mentinuta discriminarea intre autovehiculele de ocazie cumparate din alte state membre, si vehiculele de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.
Pentru aceste motive, s-a admis actiunea si pe cale de consecinta s-a dispus obligarea paratei la restituirea sumei percepute cu titlu de taxa de poluare.
Cererea reclamantului de actualizare a sumei cu dobânda legală a fost respinsă, întrucât actualizarea presupune acordarea echivalentului valoric al unei sume depreciate ca urmare a inflației și nu acordarea de dobânzi legale, care reprezintă daune – interese moratorii.
Se confundă în acest caz cererea de actualizare a sumei de bani cu o cerere de acordare de daune-interese (constând în dobânda legală) pentru executarea cu întârziere a unei obligații de plată (restituire) a unei sume de bani.
Actualizarea unei sume de bani este distinctă de daunele-interese moratorii, respectiv de acordarea dobânzilor legale.
Problema actualizării se pune ca urmare a inflației existente într-o anumită perioadă iar suma ce se obține prin aplicarea indicelui de inflație exprimă, din punct de vedere economic, echivalentul sumei inițial stabilite.
Actualizarea acoperă doar diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală.
Se are în vedere echivalența din punct de vedere valoric a sumei inițial stabilite cu cea care ar rezulta în urma actualizării.
Nu se poate identifica dobânda legală cu rata inflației, astfel încât să se pretindă că a cere actualizarea unei sume de bani este același lucru cu a cere dobândă legală.
Rata inflației exprimă din punct de vedere economic, echivalentul sumei de restituit și exclude din conținutul ei tocmai dobânda pentru întârziere, neechivalând cu o reparare integrală a pagubei
Suma de bani reprezentând rezultatul actualizării exclude din conținutul său tocmai daunele datorate pentru întârziere (daunele moratorii, adică dobânda legala).
Indexarea reprezintă un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv, adică devalorizarea sumei, în situația în care aceasta ar interveni în timp, în vreme ce dobânda reprezintă tocmai beneficiul nerealizat
Indexarea presupune corelarea unei valori economice cu o altă valoare economică în vederea menținerii în timp a valorii reale a obligației constând într-o sumă de bani.
Actualizarea reprezintă echilibrarea prestațiilor prin aducerea la zi a cuantumului creanței pe baza indicelui de inflație stabilit de Institutul Național de S..
Natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune, (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată) iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, (daune compensatorii).
În acest sens sunt și Deciziile nr.304 din 4 februarie 2009, nr.3252 din 8 decembrie 2009 si nr. 722 din 23 februarie 2010 pronunțată de ÎCCJ-Secția comercială.
În plus, s-a reținut și că nu poate fi vorba de dobânda conform art. O.G. nr. 9/2000, ci dobânda în materie fiscală.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, având în vedere dispozițiile art. 60 Cod Procedură Civilă și faptul că cea care beneficiază de taxa de poluare este Administrația F. pentru Mediu, a fost admisă cererea și a fost obligată Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei suma arătată în dispozitivul sentinței.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta D. B. pentru AJFP B. - Serviciul Fiscal Municipal F. .
Recurenta a criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei și nelegalității arătând că prima instanță a aplicat greșit legea, invocând următoarele critici:
Prima instanță a aplicat în mod greșit legea, în speța incidența art. 110 par. 1 din Tratatul Comunității Europene raportat la care, prin instituirea dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 50/2008, s-a introdus un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din CE în scopul reînmatriculării lor în țară, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență.
Începând cu data de 13.01.2012 OUG nr.50/2008 a fost abrogată odată cu . Legii nr. 9/2012 iar potrivit noului act normativ, taxa pe poluare și taxa privind emisiile poluante provenite de la autovehicule sunt două taxe distincte, cu regim juridic diferit.
Se precizează că începând cu data de 13.01.2012 se prevede restituirea doar parțială a taxei de poluare respectiv diferența între taxa achitată până la data de 13.01.2012 și noua taxă de poluare.
În opinia recurentei, pentru a se pronunța in sensul admiterii acțiunii promovate de reclamant, instanța de fond în mod greșit a apreciat că taxa pe poluare achitată de reclamant nu ar fi fost datorata, fiind încasată de pârâtă cu încălcarea dispozițiilor art.110 din Tratatul CE. De asemenea, instanța de fond în mod eronat a apreciat ca fiind temeinică și justificată cererea intimatului reclamant de restituire a sumei achitată cu titlul de taxa pe poluare.
S-a mai arătat că potrivit comunicatului emis de Comisia pentru Petiții din cadrul Parlamentului European, în urma adoptării OUG 117/2009, prin care se elimină scutirile la plata taxei pe poluare acordate prin OUG 218/2008, normele României în materie de taxa de poluare pentru autovehicule "par sa fie conforme dreptului UE".
Forul european cu atribuțiuni directe în verificare modului în care statele membre UE respectă prevederile art. 90 din Tratatul CE a statuat ca în prezent România respectă în materie de taxă pe poluare pentru autovehicule normele UE, inclusiv normele cuprinse în tratatul amintit.
Pentru punerea de acord a dispozițiilor OUG nr. 218/ 2008 privind modificarea OUG nr. 50/2008,cu prevederile art.110 TFUE a fost adoptată OUG nr. 117/2009.
S-a mai făcut referire la considerentele deciziei nr. 225/R/10.02.2011 pronunțată de Curtea de Apei B. în dosarul nr._ și la faptul că prin Hotărârea Curții Europene de Justiție din 7 aprilie 2011, care se refera la cauza T. si are ca obiect prevederile OUG nr.50/2008, în forma sa inițiala, Curtea Europeană de Justiție nu se pronunță asupra legalității actului normativ, ci dă o interpretare prevederilor referitoare la art.110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene, în sensul că un stat membru nu trebuie să instituie o taxa pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări dacă acea taxă descurajează punerea în circulație în statul membru respectiv a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Forma actuală a OUG din decembrie 2010 a fost finalizată cu sprijinul și în urma unor consultări permanente cu experții Comisiei Europene. De altfel, acordul asupra actualului conținut al OUG rezultă și din prevederile art.31 al hotărârii Curții Europene de Justiție. În prezent, această taxă se percepe pentru toate autovehiculele, la prima înmatriculare în România, indiferent de proveniența lor și de cetățenia și naționalitatea proprietarilor.
Conform art.51 al Hotărârii Curții Europene de Justiție, după . modificărilor OUG nr.50/2008, acestea nu pot fi aplicate retroactiv și astfel nu pot avea caracter discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a acestui act normativ.
Recurenta susține că solicitarea ulterioară de restituire a taxei nu este întemeiată și nu are un suport legal, întrucât legiuitorul nu reglementează posibilitatea restituirii acesteia.
Potrivit OUG nr. 50/2008 se instituie o taxă plătibilă cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism, indiferent de vechime și de țara în care a fost fabricat, întrucât contribuie suplimentar la poluarea mediului, acesta fiind de altfel și indicatorul în funcție de care se calculează respectiva taxă. Prin introducerea acestei metodologii de calcul s-a avut în vedere eliminarea reglementarilor existente înainte de 1 ianuarie 2007, fiind necesare noi reglementari prin care să se evite introducerea în țară a unui număr foarte mare de autoturisme cu un nivel ridicat de poluare, cu consecința transformării în deșeuri a acestora în scurt timp, ceea ce ar fi atras costuri importante cu reciclarea.
Potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005 privind ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeana, legea cadru europeana este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor.
Potrivit Directivei a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre se arată că dispozițiile prezentei directive "nu împiedica nici un stat membru sa mențină sau sa introducă orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozit pe cifra de afaceri”. Mai mult, principiul conform căruia poluatorul plătește este acceptat la nivelul Uniunii Europene, fiind practicat în 16 state.
Prin dispozițiile OUG nr. 50/2008 au fost înlocuite prevederile din Codul de procedura fiscala cu referire la taxa de prima înmatriculare, prevederile OUG nr. 50/2008 fiind respectate de către reclamant la data înmatriculării autoturismului in România.
Coroborând prevederile OUG 50/2008 cu prevederile art.117 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala se observă că organele fiscale au posibilitatea restituirii la cerere către debitori numai a anumitor sume de bani expres reglementate, astfel că legiuitorul nu a stabilit posibilitatea restituirii taxei de poluare, organele fiscale neputând deroga de la aceste prevederi.
Întrucât refuzul organului fiscal de a restitui taxa de poluare iși are fundamentul . lege cu caracter imperativ, nu poate fi reținuta culpa procesuală a organului fiscal care nu poate fi obligat nici la plata cheltuielilor de judecată.
Cu referire la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, s-a arătat că suma solicitată cu acest titlu nu este datorată având în vedere încasarea taxei de poluare s-a făcut în temeiul O.U.G nr. 50/2008, în cauză neputând fi reținuta culpa procesuala a pârâtei în temeiul art. 274 Cod procedura civila.
AFP Făgărașa încasat taxa pe poluare în temeiul unor prevederi legale în vigoare, iar această instituție nu este autoritate legală competentă să analizeze dacă aceste dispoziții contravin prevederilor comunitare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a solicitat Administrației Finanțelor Publice F. restituirea unei sume reprezentând contravaloarea unei taxe de poluare achitată în vederea înmatriculării unui autoturism second-hand achiziționat din Uniunea Europeană, unde a fost înmatriculat pentru prima dată.
Refuzul de restituire nu poate fi confundat cu refuzul de soluționare a unei cereri, și, în măsura în care reclamantul se afla în termenul de prescripție al solicitării unei sume apreciată de acesta ca nedatorată, era îndreptățit să procedeze în acest sens. Reclamantul nu a înțeles să critice, pe calea unei plângeri prealabile, modul de calcul al taxelor de poluare, ci și-a exprimat poziția de a solicita restituirea unei sume apreciată drept nelegală și neconformă cu dreptul comunitar.
Urmează a se supune analizei caracterul justificat sau nu al refuzului de restituire a sumei solicitate.
În primul rând, se impune a se preciza că preeminenta dreptului comunitar este consacrată prin Constituție, iar punerea în aplicare a obligațiilor ce decurg din dreptul comunitar se reflectă atât în obligația de cooperare loială cât și în autonomia instituțională și procedurală a statelor membre. Această autonomie are la bază principiul efectivității care vizează împiedicarea ca o dispoziție procedurală națională să facă imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului comunitar. În acest context se impune a se mai preciza ca Tratatul instituind Comunitatea Europeana se bucură de aplicabilitate directa in dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare indiferent de caracterul acestora general sau special.
Dincolo de modul în care codul fiscal a fost modificat și de respectarea dispozițiilor legale ce reglementează maniera de modificare a acestei legi prin OUG nr. 50/2008, noua taxa introdusa prin acest act normativ, denumită „ taxă de poluare ”, are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe.
Această taxă de poluare are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectiva pentru acest lucru. Astfel, în urma comparării situației juridice a unei persoane care deține un autoturism înmatriculat în România în anul 2006 și situația juridică a unei persoane care înmatriculează un autoturism identic în România după data de 1 iulie 2008, se constată că ambele autoturisme circulă în România și, este evident că, în principiu, având aceleași caracteristici, ambele poluează în egală măsură. Potrivit OUG nr. 50/2008 însă, principiul “poluatorul plătește” este aplicat doar în cazul autoturismului înmatriculat după 1 iulie 2008, al cărui proprietar datorează taxa de poluare. În schimb, deși autoturismul său poluează, proprietarul autoturismului înmatriculat în 2006 nu plătește nimic.
Această taxă de poluare este percepută cu ocazia primei înmatriculări a unui autoturism sau autovehicul pe teritoriul României și prezintă cu privire la autovehiculele sau autoturismele second hand provenind dintr-un alt stat membru, un caracter fiscal, aparținând regimului general de redevențe interne asupra mărfurilor. Ca urmare, această situație trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art 110 din TCE care interzice impunerea asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și a taxelor interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Apărările recurentei pârâte privind modificările aduse în planul acestei taxe impusă ca o condiție a primei înmatriculări în România care vizează conformitatea cu dreptul comunitar nu au în vedere faptul că există în continuare situații similare ale autoturismelor sau autovehiculelor de proveniență diferită, respectiv România sau state membre UE, care primesc prin OUG nr. 50/2008 regimuri juridice diferite sub aspectul obligării sau nu la plata taxei de poluare.
Astfel cum se arată în jurisprudența CEJ, articolul 90 TCE ( art 110 TFUE ) vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție, putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre. S-a mai arătat că acest text trebuie, de asemenea, să garanteze neutralitatea perfectă a impozitărilor interne cu privire la concurența dintre produsele naționale și produsele importate.
Mai mult decât atât, prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
În concluzie, raportat la ceea ce înseamnă „impunere internă de taxe” ca sintagmă folosită în cuprinsul art 90 TCE ( art 110 TFUE ), respectiv interzicerea în comerțul dintre statele membre, a tuturor taxelor vamale și a tuturor taxelor având efect echivalent, prin OUG nr 50/2008 se impune, în cazul autoturismelor și autovehicule second hand importate provenind sin state membre UE, o taxa care nu se aplică și produselor similare indigene, fapt ce conduce la modificarea prețurilor de cost ale primelor autoturisme și autovehicule și la producerea aceluiași efect restrictiv asupra liberei circulații a mărfurilor precum o taxă vamală.
Fiind vorba despre un autoturism sau autovehicul second hand, acesta a fost supus normelor prevăzute în țara de origine cu ocazia înmatriculării, astfel că, raportat si la rațiunea impunerii taxei de poluare bazată pe principiul „poluatorul plătește”, nu poate fi decât aplicarea unor taxe similare fără deosebire între cele de import și cele indigene, neputând fi primite apărările primului recurent privind jurisprudența CEJ ce vizează taxe percepute cu titlu de impozit.
Aceste considerente sunt susținute, din perspectiva neconformității taxei pe poluare instituită de OUG nr 50/2008, și de Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-402/09, T., prin care se reține că art 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, fapt ce vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate să decurgă din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Ca urmare, pe baza principiilor rezultate din jurisprudența sa, Curtea a analizat neutralitatea taxei. Astfel, referitor la această neutralitate în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe, s-a concluzionat că un sistem precum cel instituit de OUG nr 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor sisteme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elemente referitoare la vechimea și la rulajul mediul anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și care au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr 50/2008.
În privința autovehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, referitor la neutralitatea taxei, s-a reținut că art 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. În acest sens, Curții i-a rezultat fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În cauza menționată, Curtea a stabilit că art 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Hotărârilor C-402/09 T., C-29/11 Sfichi și C-30/11 I., i s-a alăturat cauza N. în care s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2010.
Totodată, este important de menționat faptul că s-a respins cererea Statului Român de limitare a efectelor în timp a hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârea N. ( ca de altfel și hotărârea T. ) se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 1 iulie 2008 – 31 decembrie 2010.
Potrivit concluziei CJUE din această cauză, articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Tot în această hotărâre, Curtea europeană a mai reținut că, subsecvent pronunțării hotărârii în afacerea T., Guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă între varianta inițială a taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr. 50/2008 și variantele ulterioare (par. 27) și că această concluzie contrazice pozițiile iraționale constant exprimate de Guvern, de ministrul mediului, de șeful Fiscului și de toate administrațiile fiscale din România, în contradicție chiar și cu avertismentele legale ale Ministerului de Justiție, care la nivel național pretindeau și pretind în continuare faptul că variantele ulterioare datei de 15 decembrie 2008 sunt conforme cu dreptul european.
Pe de altă parte, în par. 28 al hotărârii, Curtea a reiterat faptul că taxa de poluare nu este compatibilă cu principiul “poluatorul plătește” și a sugerat din nou Guvernului român că taxa percepută cu ocazia primei înmatriculări trebuie eliminată, ea putând fi eventual înlocuită cu o taxă anuală de poluare, aplicabilă tuturor autoturismelor care circulă pe teritoriul național.
Modificarea legislativa intervenita prin . Legii nr.9/2012 pentru instituirea taxei de emisii de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de poluare, ci reprezintă un argument în același sens ca cele expuse de curte anterior, întrucât este o dovadă a schimbării unui sistem de plata a unei taxe, afectat din punct de vedere al respectării Tratatului Comunității Europene.
Pentru toate aceste considerente, criticile privind neaplicarea în cauză a dispozițiilor art 110 TFUE și, ca urmare a conformității taxei de poluare instituită prin OUG nr 50/2008 cu acestea, vor fi respinse.
Se impune a se mai preciza că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art 1082 rap la art 1084 cod civil, întrucât, fiind vorba despre o taxă nedatorată, reclamantul are dreptul la repararea prejudiciului suferit prin aplicarea dobânzii legale la suma restituită .
De asemenea, prima instanță a dat relevanță dispozițiilor art. 274 și 277 cod procedură civilă, apărările formulate de recurenta pârâtă privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată neputând fi primite întrucât acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu aceasta și, ca urmare a căzut în pretenții.
În considerarea celor expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 al 1 cod procedură civilă, va respinge recursul formulat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta –pârâtă D. B. pentru AJFP B. - Serviciul Fiscal Municipal F. împotriva sentinței civile nr. 5959/CA/27.11.2013 pronunțată de Tribunalul B., Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, data de 20 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. G. S. O. M. B. D. M. S.
Grefier,
D. T.
Red OMB-28.02.2014
Tehnored DT: 03.03.2014/ 2 ex.
Jud fond- AT V.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 316/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 24/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
