Cetăţenie. Sentința nr. 522/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 522/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 8270/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 522
Ședința publică din 05.02.2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. Ș.
Grefier: M.-C. O.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta B. V. în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta, reprezentată de avocat C. Z., și pârâții, reprezentați de consilier juridic P. B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este cetățenie și procedura de citare este legal îndeplinită.
Pârâții, prin consilier juridic, depun acte, comunicându-le și reclamantei, prin avocat.
Reclamanta, prin avocat, arată că s-a pus în vedere pârâților să depună dovada comunicării ordinului.
La interpelarea Curții, pârâții prin consilier juridic, arată că a depus toate actele, nemaiavând altceva de depus.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, acordă cuvântul pe excepția lipsei de interes și prematurității și, în subsidiar, pe fondul cauzei.
Pârâții, prin consilier juridic, arată că ordinul a fost emis, fiind lipsită de interes cererea reclamantei de emitere a ordinului.
Reclamanta, prin avocat, arată că legea este clară, ordinul trebuind să fie comunicat cu confirmare de primire. Astfel, dacă nu s-a făcut dovada comunicării ordinului, este evident că nu s-a finalizat procedura administrativă. Pârâții nu au făcut dovada emiterii ordinului, fiind o simplă afirmație că ordinul ar fi fost emis.
Pârâții, prin consilier juridic, depun extras din programul informatic privind fișa dosarului reclamantei, comunicând-o și reclamantei.
Reclamanta, prin avocat, arată că se impune obligarea autorității la finalizarea procedurii prin comunicarea ordinului și prin reprogramare pentru depunerea jurământului. Arată că a depus și practică judiciară, un caz identic. În speță, nu există nicio vină a sa, de vreme ce ordinul nu i-a fost comunicat. În ce privește susținerea pârâților, care au dispus reluarea procedurii, aceasta reprezintă un abuz, autoritatea invocând propria turpitudine. Solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, reprezentate de contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, urmând a solicita onorariul de avocat pe cale separată.
Pârâții, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, în subsidiarul excepției lipsei de interes a primului capăt de cerere. În ce privește capătul al doilea, de prelungire a termenului și de reprogramare la jurământ, s-a reluat procedura de verificare a cererii reclamantei, în sensul solicitării de informații de la instituțiile avizate pentru a se comunica dacă au fost săvârșite fapte penale, având în vedere că de la momentul aprobării cererii de redobândire a trecut mai mult de doi ani.
CURTEA,
Asupra prezentei cauze constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.11.2012, reclamanta B. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII PENTRU CETĂȚENIE, să se constate nesoluționarea în termen legal a cererii de redobândire a cetățeniei române și obligarea pârâților să-i comunice Ordinul de redobândire a cetățeniei române nr. 166/28.10.2010 și să o reprogrameze pentru depunerea jurământului de credință față de România.
În fapt, arată că a înregistrat cererea de redobândire a cetățeniei române încă din anul 2003, primind număr 4982/2003. Deoarece dosarul său era în lucru de peste 8 ani și nu primise nicio înștiințare, la data de 04.09.2012, a depus o cerere prin care a solicitat a i se comunica stadiul dosarului, prilej cu care a aflat că s-ar fi emis Ordinul nr. 166/P/28.10.2010, însă acest ordin nu i-a fost comunicat niciodată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire astfel cum prevede art. 19 alin. 3 din Legea nr. 21/1991.
Pe data de 21.09.2012 a fost emisă adresa nr._/ANC/21.09.2010, ce i-a fost comunicată ulterior, prin care pârâta ANC a menționat faptul că ar fi în culpă pentru că, deși Ordinul nr. 166/P/28.10.2010 a fost emis, nu s-a prezentat în termenul legal de 3 luni pentru depunerea jurământului de credință.
Solicită a se constata nesoluționarea în termenul legal a cererii sale de redobândire a cetățeniei române, fiind încălcate atât dispozițiile art. 16 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 21/1991, cât și prevederile art. 10 din Convenția Europeană Asupra Cetățeniei.
Solicită a se avea în vedere că răspunsul autorităților pârâte îi este vătămător, pentru că art. 20 din Legea nr. 21/1991 prevede un termen de 3 luni pentru depunerea jurământului a cărui depășire, din motive imputabile, atrage încetarea efectelor ordinului de acordare a cetățeniei române. Astfel, singurele verificări necesare sunt cele privind caracterul imputabil sau neimputabil al motivelor pentru care termenul inițial de depunere a jurământului a fost depășit, pentru că nu a primit niciun ordin la domiciliul indicat la momentul înregistrării cererii dosarului în 2003.
În drept, a invocat art. 9 și 10 din Convenția Europeană a Consiliului Europei privind Cetățenia, art. 5 corob. cu art. 20 și 21 din Constituție, art. 1, 2, 7, 8, 13 alin. 4, art. 16, 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, disp. OUG nr. 5/2010 și Legea cetățeniei nr. 21/1991.
Pârâții A. Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei de interes a petitului vizând nesoluționarea în termenul legal a cererii de redobândire a cetățeniei române, și a prematurității petitului vizând reprogramarea pentru depunerea jurământului de credință, pe fond solicitând respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În ce privește excepția lipsei de interes, arată pârâții că cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române a fost soluționată, fiind aprobată prin Ordinul nr. 166/P/28.10.2010, astfel că introducerea acțiunii după doi ani de la soluționarea cererii lipsește interesul în promovarea acestui capăt de cerere.
Referitor la excepția prematurității, precizează pârâții că, având în vedere că au trecut mai mult de 2 ani de la aprobarea ordinului, se impune reluarea procedurii de verificare a cererii formulate. Astfel, după ce instituțiile abilitate vor comunica informații actuale cu privire la reclamantă, se va dispune cu privire la solicitarea de prelungire a termenului pentru depunerea jurământului, impunându-se respingerea acestui capăt de cerere ca prematur formulat.
Solicită pârâții și respingerea cererii de obligare a lor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, motivând că nu se poate reține culpa procesuală a lor, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru admiterea acestui capăt de cerere.
Analizând actele depuse la dosar, susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile în materie, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la sediul pârâtei sub nr._/ANC/04.09.2012, reclamanta a solicitat relații privind stadiul analizării dosarului nr. 4982/2003.
Prin adresa nr._ din 21.09.2012, ANC a comunicat reclamantei că cererea sa de redobândire a cetățeniei române a fost aprobată prin Ordinul Președintelui ANC nr. 166/P/28.10.2010, cu menținerea domiciliului în străinătate. Întrucât nu a depus jurământul de credință în termenul legal, se comunică reclamantei că a fost reluată procedura de verificare a cererii formulate, urmând ca după îndeplinirea acestei proceduri să dispună cu privire la prelungirea termenului pentru depunerea jurământului de credință față de România.
Pârâta nu a făcut dovada comunicării Ordinului Președintelui ANC nr. 166/P/28.10.2010 către reclamantă.
Pe excepțiile invocate,
Curtea constată că obiectul acțiunii constă în cele două obligații de a face: obligarea la comunicarea ordinului, respectiv reprogramarea pentru depunerea jurământului. Constarea nesoluționării în termen a cererii nu constituie un capăt de cerere distinct, ci stă la baza cererii de obligare la comunicarea ordinului, etapă care face parte din procedura administrativă de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române.
Excepția prematurității nu este întemeiată. Aspectele invocate de pârât, referitoare la necesitatea reluării procedurii de verificare a cererii formulate, privesc fondul cauzei, urmând a fi analizate în aprecierea caracterului justificat al refuzului.
Conform art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 21/1991 rep., „Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, după caz. Ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de îndată, de la data emiterii ordinului”.
Conform art. 20 din același act normativ, „(1) Cetățenia română se acordă sau se redobândește la data depunerii jurământului de credință.
(2) În termen de 3 luni de la data comunicării ordinului președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie de acordare sau redobândire a cetățeniei române, persoanele cărora li s-a acordat sau care au redobândit cetățenia română vor depune jurământul de credință față de România. (…)
(6) Persoana care a obținut cetățenia română în condițiile prevăzute la art. 10 și 11, cu menținerea domiciliului în străinătate, va depune jurământul de credință în fața șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al României din țara în care domiciliază, în termenul prevăzut la alin. (2). În acest caz, certificatul de cetățenie română va fi eliberat de șeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular respectiv”.
Iar conform art. 21, „(1) Nedepunerea, din motive imputabile persoanei care a obținut cetățenia română, a jurământului de credință, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (2), atrage încetarea efectelor ordinului de acordare sau de redobândire a cetățeniei române față de persoana în cauză”.
Având în vedere împrejurarea că autoritatea pârâtă nu a făcut dovada comunicării Ordinului Președintelui ANC nr. 166/P/28.10.2010 către reclamantă, în condițiile art. 19 alin. 1 din lege, Curtea constată că cererea de obligare a acesteia la îndeplinirea obligației legale este întemeiată, urmând ca termenul de trei luni pentru depunerea jurământului să curgă de la data comunicării Ordinului.
Curtea constată că reluarea verificării îndeplinirii condițiilor pentru redobândirea cetățeniei române nu se bazează pe dispoziții legale, pârâții având obligația de comunicare a Ordinului emis în 2010.
Având în vedere și dispozițiile art. 274 C.pciv., în ce privește cererea de obligare a pârâților la plata taxei de timbru și timbrului judiciar,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile lipsei de interes și prematurității.
Admite acțiunea formulată de reclamanta B. V., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat „Z. C. B.” din București, .. 41, Corp C, ., în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE, ambii cu sediul în București, ., sector 3.
Obligă pârâții la comunicarea Ordinului de redobândire a cetățeniei.
Jurământul de credință față de România va fi depus în termen de trei luni de la data comunicării Ordinului.
Obligă pârâții la plata sumei de 4,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.Ș./M.C.O.
5 ex./18.03.2013
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2914/2013. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2721/2013.... → |
|---|
