Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1907/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1907/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 4316/98/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1907
Ședința publică din 25.04.2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. Ș.
Judecător: I. M.
Judecător: G. D.
Grefier: M.-C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA-BIROUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII împotriva sentinței civile nr. 2499/04.10.2012 pronunțate de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. C. A. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, văzând că recurenta pârâtă a solicitat și judecarea în lipsă, apreciind cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr._, reclamanta S.C. C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, a solicitat anularea Deciziei nr. 145/27.05.2011 privind soluționarea contestației formulată de reclamantă, anularea Deciziei de impunere nr. F-IL-387/25.03.2011 emisă de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Ialomița și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-IL-217/25.03.2011 emis de Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Juridice.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că are ca obiect de activitate comerț cu amănuntul, în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse nealimentare(cod CAEN 4719). Pentru realizarea obiectivului de activitate achiziționează, de regulă, mărfuri din Complexul Comercial Dragonul R. din București. Fiind vorba de un complex comercial de unde se aprovizionează marea majoritate a comercianților mici sau medii din zona București-ului, fiind de bună credință, pentru mărfurile achiziționate, pentru care a primit documente contabile, le-a înregistrat în contabilitate și a dedus T.V.A.
Reclamanta susține că întrucât acest Complex comercial este deseori controlat de organele fiscale ale statului, se presupune că toți comercianții care desfășoară acolo activități comerciale, având spații închiriate, își desfășoară activitatea cu respectarea dispozițiilor legale în materie. În atare împrejurări, se consideră un comerciant care a respectat normele fiscale și apreciază actele contestate ca fiind nelegale și netemeinice.
Apreciază, de asemenea, că nu au fost încălcate prevederile Ordinului nr. 575/2006, în sensul că nu există norme privitoare la faptul că, toți comercianții la momentul încheierii tranzacției, au obligația verificării stării partenerului de afaceri.
Legal citată, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Pârâta a arătat, în esență, că la întocmirea actelor contestate s-au avut în vedere dispozițiile art. 11 alin 1^2 din Codul Fiscal, context în care nu se iau în considerare de către autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv.
În ceea ce privește dreptul organelor fiscale de a anula înregistrarea unei persoane în scopuri de T.V.A., această posibilitate este permisă de art. 153 alin. 8 din Codul Fiscal.
Prin sentința civilă nr. 2499/F/4.10.2012 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă, au fost anulate în parte Decizia nr.145/27.05.2011 emisă de A.N.A.F. - D.G.F.P. Ialomița - Biroul de soluționare contestații, Decizia de impunere fiscală nr. F IL 387/25.03.2011 emisă de Activitatea de Inspecția Fiscală din cadrul D.G.F.P. Ialomița și Raportul de Inspecție Fiscală nr. F IL 217/25.03.2011 emis de Serviciul Inspecție Fiscală persoane juridice din cadrul pârâtei, au fost menținute toate aceste acte administrativ fiscale numai pentru suma de 1 leu și a fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând onorariul de expert.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. F-IL-387/25.03.2011 emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. F-IL-217/25.03.2011, organele de inspecție fiscală ale pârâtei, au reținut în sarcina reclamantei, obligații suplimentare de plată constând în 6.941 lei cu titlu de diferență TVA, prin neacordarea dreptului de deducere a taxei pentru achizițiile efectuate de la o societate ce nu figurează ca firmă plătitoare de TVA, cât și pentru achizițiile provenite de la sediul societății declarate inactive, prin Ordin al președintelui A.N.A.F. și a sumei de 4.531 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere.
Pentru a reține astfel, inspectorii fiscali au constatat că furnizorii de la care reclamanta a achiziționat mărfurile au fost declarați inactivi, prin Ordin al președintelui A.N.A.F., publicat în Monitorul Oficial.
Fiind declarați inactivi și documentele fiscale emise de aceștia sunt nule, iar răspunderea pentru realitatea și legalitatea datelor înscrise în facturile fiscale, revine în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 6 din Legea nr. 82/1991, persoanelor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Potrivit art. 146 alin. 4 din Codul Fiscal, „Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, să dețină factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. 5.”
Art. 155 alin. 5: „Factura cuprinde în mod obligatoriu, următoarele informații: c) denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare, prevăzut la art. 153, după caz, al persoanei impozabile care emite factura”.
Așadar, în vederea acordării deducerii T.V.A., persoana impozabilă trebuie să dețină o factură care să conțină un cod de înregistrare valabil al persoanelor de la care face achiziția.
Prevederile legale enunțate mai sus se coroborează cu art. 1 alin. 2, art. 3 alin. 1 și 2 și art. 7 alin. 1 și 2 din Ordinul nr. 575/2006 privind stabilirea condițiile și declararea contribuabililor inactivi.
În contextul dispozițiilor legale sus enunțate, tribunalul a apreciat că modul în care acestea au fost interpretate de către pârâtă este unul eronat, astfel că pârâta, contrar voinței legiuitorului a făcut aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. 12 din Codul Fiscal, considerându-se îndreptățită la stabilirea de obligații fiscale suplimentare, ignorând cu desăvârșire dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 82/1191 și situația juridică clară, neechivocă în care se află reclamanta.
Coroborând întregul material probator și având în vedere dispozițiile legale incidente cauzei, tribunalul a apreciat ca întemeiată în parte cererea formulată de reclamanta și a anulat în parte actele contestate, menținându-le numai pentru suma de 1 leu, cu obligarea pârâtei către reclamantă la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând onorariul expert.
Împotriva aceste sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond, in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și menținerii actelor administrativ fiscale atacate.
Recurenta pârâtă consideră că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct. 9 C.pr.civ., arătând în esență, următoarele:
Potrivit art. 11 alin. (1^2) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu completările si modificările ulterioare, nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu excepția achizițiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Ordinul si lista contribuabililor declarați inactivi se comunică contribuabililor cărora le sunt destinate și persoanelor interesate, prin afișarea pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
În contextul dispozițiilor legale de mai sus, se retine că că nu se iau în considerare de către autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar data de la care contribuabilul a fost declarat inactiv va fi prevăzută distinct pe pagina de internet a A..
În aceea ce privește dreptul organelor fiscale de a anula înregistrarea unei persoane în scopuri de T.V.A, potrivit art.153 alin. 8 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, dacă o persoană impozabilă figurează în evidenta specială si în lista contribuabililor inactivi, atunci organele fiscale au dreptul de a anula din oficiu înregistrarea acestei persoane în scopuri de T.V.A.
Conform art.146 alin. 4 lit. a și art. 155 alin. (5) lit. c, in vederea acordării deducerii T V.A., persoana impozabilă trebuie să dețină o factură care să conțină un cod de înregistrare valabil al persoanelor de la care face achiziția.
Prevederile legale enunțate mai sus se coroborează cu cele ale art. 1) alin. 2, art. 3) alin. 1) și 2) si art. 7 alin. 1) și 2) din Ordinul nr. 575/2006 privind stabilirea condițiilor si declararea contribuabililor inactivi.
Din analiza dosarului cauzei se constată că furnizorii de la care petenta a achiziționat mărfurile, au fost declarați inactivi. Astfel, S.C. Chamg Sheng S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 22.08.2007 prin Ordin al Președintelui A., publicat în M.O. nr. 576/22.08.2007, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.09.2007, S.C. Ruj Impact S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 26.02.2008 prin Ordin al Președintelui A., publicat în M.O. nr. 144/26.02.2008, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.03.2008, S.C. Weihong Ro Impex .., CUI_, societate declarată inactivă din data de 22.08.2007 prin Ordin al Președintelui A., publicat in M.O. nr. 576/22.08.2007, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.09.2007, S.C. Abundent Ritm S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 11.06.2009 prin Ordin al Președintelui A., publicat în M.O. nr. 1167/29.05.2009, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009, S.C. Euro Still Star Impex S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 11.06.2009 prin Ordin al Președintelui A., publicat în M.O. nr. 1167/29.05.2009, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009, S.C. Activ Tong Universal S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 11.06.2009 prin Ordin al Președintelui A. nr 1167/29.05.2009, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009, S.C. Harmony Textil SRL, CUI_, societate declarată inactivă din data de 11.06.2009 prin Ordin al Președintelui A. nr.1167/29.05.2009, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009, S.C. Classic Aspect S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 11.06.2009 prin Ordin al Președintelui A. nr. 1167/29.05.2009, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009, S.C. Guang Ming Star 2006 S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 11.06.2007 prin Ordin al Președintelui A. nr.167/29.05.2007, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009, S.C. Viomar Elegance Impex S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 11.06.2009 prin Ordin al Președintelui A. nr. 1167/29.05.2009, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009, S.C. Peony International Import Export S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 22.08.2007 prin Ordin al Președintelui A. nr. 1167/29.05.2009, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009, S.C. Silva2000 Impex S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 11.06.2009 prin Ordin al Președintelui A. nr. 1167/29.05.2009, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009, S.C. Lian Ju Comercial S.R.L., CUI_, societate declarată inactivă din data de 11.06.2009 prin Ordin al Președintelui A. nr. 1167/29.05.2009, data anulării înregistrării în scopuri de TVA fiind 01.07.2009.
Referitor la afirmația societății că nu are obligația și nici atribuția, ca beneficiar al mărfurilor, să verifice societatea furnizoare atâta timp cât își înregistrează in contabilitate documentele fiscale respective, lipsa efectelor juridice ale acelor documente fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv răsfrângându-se asupra acestuia și nu asupra sa, cât si la celelalte susțineri din contestație, nu poate duce la soluționarea favorabilă a cauzei.
Răspunderea pentru realitatea și legalitatea datelor înscrise în facturile fiscale, revine, in conformitate cu prevederile art. 6. alin. (2) din Legea nr 82/1991, si persoanelor care le-au înregistrat in contabilitate.
Așadar, în mod corect, organele de inspecție fiscală nu au acordat drept de deducere pentru achizițiile efectuate de la contribuabilii declarați inactivi prin Ordin al Președintelui A..
În concluzie, contestația cu privire la taxa pe valoarea adăugată în sumă de 6541 lei, urmează să fie respinsă ca neîntemeiată și nemotivată.
În ceea ce privește dobânzile și penalitățile aferente T.V.A. în sumă de 4531 lei, acestea reprezintă măsura accesorie în raport cu debitul.
În drept, recurenta pârâtă a invocat dispozițiile Codului de procedură civila și ale actelor normative invocate, art. 299 și art. 304 pct. 7 pct. 9 și art. 304^1 din codul de procedură civilă și celelalte dispoziții legale invocate în cadrul recursului.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ., hotărârea pronunțată de instanță ca urmare a soluționării cauze cu care a fost învestită „se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.”
Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens, în jurisprudența CEDO s-a reținut constant că dreptul la un proces echitabil nu poate fi examinat efectiv decât în situația în care instanța procedează la „un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.”
Or, în cauza dedusă judecății, Curtea constată că la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii pronunțate de prima instanță.
Astfel, prin sentința recurată, după enunțarea prevederilor legale incidente în cauză, instanța de fond a reținut în mod generic faptul că acestea au fost interpretate eronat de către pârâtă, care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. 12 din Codul Fiscal și a stabilit obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantei, ignorând dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 82/1191 și situația juridică neechivocă în care se află reclamanta, ceea ce nu reprezintă o expunere a argumentelor care au format convingerea instanței în sensul pronunțării hotărârii recurate.
De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra motivelor avute în vedere de către pârâtă la respingerea contestației prin Decizia nr. 145/27.05.2011 și nu a analizat apărările formulate de aceasta prin întâmpinarea depusă la dosar.
Modul în care prima instanță a procedat la analiza cauzei echivalează în fapt cu o necercetare a fondului acțiunii cu care reclamanta a înțeles să învestească instanța de judecată, atitudine care este de natură a afecta drepturile procedurale ale uneia dintre părțile litigante.
În aceste condiții, este evident că ceea ce legiuitorul a numit „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței” nu se regăsește în considerentele sentinței recurate, făcând practic imposibilă exercitarea unui control judiciar de către instanța de recurs.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ., ceea ce face inutilă analiza motivelor de recurs formulate de pârâtă.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 2 C.pr.civ., recursul va fi admis și hotărârea casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA-BIROUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII împotriva sentinței civile nr. 2499/04.10.2012 pronunțate de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. C. A. S.R.L.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. Ș. I. M. G. D.
Grefier,
M.-C. O.
Red. M.I./24.05.2013
Tehnodact. O.M.C./ 2 ex.
Trib. Ialomița – I. D.
| ← Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 3103/2013.... → |
|---|
