Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 3103/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 3103/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-07-2013 în dosarul nr. 2498/3/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 3103

Ședința publică de la 17.07.2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: G. G.

JUDECĂTOR: V. D.

JUDECĂTOR: V. A.

GREFIER: B. ANIȘOARA

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenții-pârâți P. G. AL M. BUCUREȘTI, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR G., P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR G. și P. M. BUCUREȘTI-DIRECȚIA INSPECȚIE ȘI CONTROL G. SERVICIUL DESFIINȚĂRI CONSTRUCȚII ILEGALE PRIN PRIMAR G. împotriva sentinței civile nr. 967 din data de 20.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. C., V. N., C. A., M. G., M. M., P. H., G. P. și U. C., toți CU D..ALES LA S.C.A. DIRCA, G. ȘI ASOCIAȚII și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC AL SECTORULUI 2 BUCUREȘTI.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți P. G. AL M. BUCUREȘTI, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR G. și P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR G., prin consilier juridic I. N., care depune delegație de reprezentare la dosar, și intimatul-reclamant G. C. personal și asistat de avocat G. R., care îi reprezintă și pe ceilalți intimați-reclamanți, persoane fizice, lipsă la acest termen, în baza împuternicirii avocațiale depusă la fila 28 în dosar, lipsind și recurenta-pârâtă P. M. BUCUREȘTI-DIRECȚIA INSPECȚIE ȘI CONTROL G. SERVICIUL DESFIINȚĂRI CONSTRUCȚII ILEGALE PRIN PRIMAR G. și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC AL SECTORULUI 2 BUCUREȘTI.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimații-reclamanți persoane fizice au depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură la data de 09.07.2013, în 6 exemplare.

Curtea comunică 1 exemplar al întâmpinării formulate de intimații-reclamanți către reprezentantul recurenților care, la rândul său, depune dovada achitării taxelor judiciare de timbru, anulate la dosar, precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de cuprinsul întâmpinării, întrucât a studiat-o la dosar, și că nu mai are cereri noi de formulat în cauză.

Apărătorul intimaților-reclamanți, persoane fizice, de asemenea, precizează că nu mai are alte cereri de formulat.

Curtea ia act și, nemaifiind cereri noi de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia, respectiv în apărare.

Reprezentantul recurenților-pârâți solicită admiterea recursului cum a fost formulat și motivat în scris la dosar, pentru criticile dezvoltate în cuprinsul acestuia, pe fondul cărora, apreciază hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică. În consecință, solicită admiterea recursului în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Apărătorul intimaților-reclamanți, persoane fizice, solicită respingerea recursului, arătând că recurenții au fost în imposibilitatea dovedirii inexistenței unei pagubei iminente și a urgenței invocate de reclamanți, așa încât, recursul este nefondat. Pentru acest aspect, precum și pentru argumentele detaliate în cadrul concluziilor scrise, pe care le depune la dosar, solicită respingerea recursului și obligarea recurenților către intimații-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, conform chitanței pe care o atașează la dosar.

Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în vederea soluționării.

CURTEA

Deliberând asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-secția a IX a de C. Administrativ și Fiscal la data de 23.01.2013 sub nr._, reclamanții G. C., V. N., C. A., M. G., M. M., P. H. și G. P. i-au chemat în judecată pe pârâții P. G. al M. București, M. București prin Primar G., P. M. București prin Primar G., P. M. București - Direcția Inspecție și Control G., Serviciul Desființări Construcții Ilegale prin Primar G. și Administrația D. Public al Sectorului 2, solicitând suspendarea executării Dispoziției Primarului G. al M. București nr. 441 /26.03.2009 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că în data de 22.01.2013 au găsit afișat pe garajele situate pe planșeul stației de hidrofor din București, ., . a ADP Sector 2 și o copie a Dispoziției Primarului G. al M. București nr. 441 /26.03.2009. Prin adresa ADP li se pune în vedere că în termen de 72 de ore vor fi demolate garajele în baza Dispoziției Primarului G. al M. București nr. 441 /26.03.2009. În fundamentarea Dispoziției Primarului G. al M. București nr. 441 /26.03.2009 se arată că are la bază adresa . nr._ /19.12.2008, precum și faptul că reclamanții nu s-au conformat înștiințării de desființare a construcțiilor. Această înștiințare s-a făcut prin adresa nr. 18/5615/20.01.2009 emisă de PMB Direcția Inspecție și Control G. - Serviciul Desființări Construcții Ilegale. Adresa nr. 18/5615/20.01.2009 a fost anulată însă la solicitarea reclamanților de Tribunalul București prin sentința civilă nr. 3338/18.11.2009 pronunțată în dosarul nr._/3/2009, sentință rămasă definitivă și irevocabilă. În motivarea acestei sentințe instanța a reglementat în mod definitiv și irevocabil și situația juridică a garajelor, respectiv faptul că: reclamanții au autorizație de construire valabilă pentru garaje; pentru a se obține demolarea garajelor trebuie îndeplinite anumite condiții (dovada faptului că . fi proprietar sau concesionar exclusiv al terenului sau existența vreunui plan de dezvoltare urbană); nevalabilitatea dreptului . de a solicita demolarea garajelor, cu referire exactă la adresa acestei instituții nr._/19.12.2008 la care se face trimitere în Dispoziția Primarului G. al M. București nr. 441/26.03.2009. În consecință, fundamentele care au stat la baza emiterii Dispoziției Primarului G. al M. București nr. 441/26.03.2009 au fost infirmate de către o instanță de judecată, căpătând autoritate de lucru judecat. De asemenea, a fost anulat și actul care a stat la baza emiterii Dispoziției Primarului G. al M. București nr. 441/26.03.2009, respectiv adresa nr. 18/5615/20.01.2009 emisă de PMB Direcția Inspecție și Control G. - Serviciul Desființări Construcții Ilegale. În lumina celor arătate devine evident faptul că Dispoziția Primarului G. al M. București nr. 441/26.03.2009 este nelegală și nu poate produce efecte. Din acest motiv reclamanții s-au adresat atât ADP Sector 2, cât și Primarului G. al M. București pentru a revoca actul administrativ nelegal și a înceta executarea începută în baza lui. Având în vedere că reclamanții nu vor putea obține un răspuns de la aceste instituții în termen util, iar demolarea garajelor ar urma să se facă într-un termen foarte scurt, reclamanții au fost nevoiți să se adreseze instanței pentru suspendarea executării acestui act, fie până la revocarea lui de către autoritatea emitentă, fie până la desființarea lui de către instanța competentă. Paguba iminentă rezultă tocmai din faptul că se încearcă demolarea garajelor într-un termen foarte scurt, fără a se respecta autorizația pe care reclamanții o au pentru ele și fără a se ține seama de hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._/3/2009. Pentru a se preîntâmpina această pagubă este imperios ca această cerere să se soluționeze într-un termen cât mai scurt, având în vedere termenul de 72 de ore care li s-a pus în vedere prin adresa ADP Sector 2. Reclamanții consideră că Dispoziția Primarului G. al M. București nr. 441/26.03.2009 a fost emisă cu rea credință, având în vedere că reprezentanții Primăriei M. București cunoșteau existența litigiului cu privire la adresa nr. 18/5615/20.01.2009 care a stat la baza emiterii dispoziției în cauză și, în plus, s-a obținut în cadrul dosarului_ suspendarea respectivei adrese până când aceasta a fost anulată.

Cererea a fost întemeiată pe art. 14 și urm. din Legea 554/2004.

La termenul din 30.01.2013 reclamanții au depus la dosar cerere completatoare și modificatoare prin care au arătat că alături de ei figurează ca reclamant și U. C., care este și el proprietar al unuia dintre garaje și este afectat de Dispoziția Primarului G. al M. București nr. 441/26.03.2009, numele acestuia fiind omis din acțiunea introductivă dintr-o eroare de redactare. Cu privire la petitul acțiunii reclamanții au arătat că solicită ca instanța să constate că Dispoziția Primarului G. al M. București nr. 441/26.03.2009 este suspendată de drept în baza art. 14 alin. 5 din Legea 554/2004, iar în măsura în care instanța va considera că această dispoziție nu este suspendată de drept solicită să se dispună suspendarea executării Dispoziției Primarului G. al M. București nr. 441/26.03.2009, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că autoritățile administrative nu sunt la prima încercare de demolare ilegală a garajelor. În cadrul dosarului_/3/2008 Tribunalul București a anulat prin sentința civilă 3555/12.12.2008, rămasă definitivă și irevocabilă, Dispoziția Primarului Sectorului 2 București nr. 1722/24.06.2008, act prin care s-a dispus de asemenea demolarea garajelor. Ulterior a fost emisă adresa nr. 18/5615/20.01.2009 prin care li se solicita reclamanților să demoleze aceleași garaje. Această adresă a fost, de asemenea, anulată. În cele din urmă a fost emisă Dispoziția Primarului G. al M. București nr. 441/26.03.2009, act care conține aceeași dispoziție. În cadrul dosarul nr._/3/2008 a fost suspendată executarea Dispoziției Primarului Sectorului 2 București nr. 1722/24.06.2008 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, iar în dosarul nr._ a fost constatată suspendarea executării somației cuprinse în adresa nr. 18/5615/20.01.2009 pentru motivul că adresa nr. 18/5615/20.01.2009 este un act cu același conținut ca cel al Dispoziției Primarului Sectorului 2 București nr. 1722/24.06.2008. Întrucât Dispoziția Primarului G. al M. București nr. 441/26.03.2009 este un act care conține aceleași dispoziții ca celelalte acte administrative care au fost suspendate, în temeiul art. 14 alin. 5 din Legea 554/2004 se impune constatarea suspendării de drept a acestei dispoziții.

Pârâții nu au depus întâmpinări.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 967 din data de 20.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._ , a fost respinsă cererea principală ca neîntemeiată; a fost admisă cererea formulată în subsidiar; s-a dispus suspendarea executării dispoziției nr. 441 /26.03.2009 a Primarului G. al M. București până la pronunțarea instanței de fond; a fost obligat pârâtul P. G. al M. București la plata către reclamanți a sumei de 1.608,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:

Conform art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

În art. 2 alin. 1 la lit. t) sunt definite cazurile bine justificate ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar la lit. ș) paguba iminentă este definită ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Potrivit art. 14 alin. 5 din Legea 554/2004, în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept.

Prin sentința civilă nr. 3555/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a în dosarul nr._/3/2008 s-a suspendat executarea Dispoziției nr. 1722/24.06.2008 emise de P. Sectorului 2 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și s-a anulat această dispoziție a Primarului Sectorului 2 prin care se dispusese desființarea pe cale administrativă a 8 construcții cu funcțiunea de garaj, situate pe ., lângă blocul 15 D (filele 55-56). Sentința civilă nr. 3555/12.12.2008 a rămas irevocabilă la 27.04.2009 prin respingerea ca nefondat a recursului formulat de P. Sectorului 2 (fila 57).

În speță nu sunt îndeplinite condițiile suspendării de drept a Dispoziției nr. 441/26.03.2009 a Primarului G. al M. București întrucât acest act, deși are ca obiect desființarea pe cale administrativă a acelorași construcții, a fost emis de o altă autoritate decât cea care a emis Dispoziția nr. 1722/24.06.2008, iar hotărârea instanței de suspendare a executării unui act administrativ produce efecte doar între părțile din cauza respectivă (conform principiului relativității efectelor hotărârii judecătorești), nu și față de terți, neputând avea ca efect suspendarea de drept a unui act administrativ emis de o autoritate care nu a fost parte în cauză.

Ca atare, cererea principală va fi respinsă ca neîntemeiată, tribunalul urmând să analizeze în continuare temeinicia cererii formulate în subsidiar.

Prin Dispoziția nr. 441/26.03.2009 a Primarului G. al M. București s-a aprobat, în temeiul art. 33 din Legea 50/1991, cu modificările și completările ulterioare, art. 61 alin. 2 și art. 68 alin. 1 din Legea 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, desființarea a opt construcții metalice cu caracter provizoriu (garaje) în suprafață de aproximativ 15 mp fiecare, amplasate pe domeniul public al M. București în ., sector 2, aparținând numiților V. N., C. V., Geocea C., M. G., M. D., P. H., G. P. și U. C. (fila 8). S-a menționat că aceștia nu s-au conformat înștiințării prin care li s-a solicitat să desființeze construcțiile în termen de 7 zile și că lucrările de desființare vor fi executate de Administrația D. Public Sector 2 sub coordonarea Direcției Inspecție și Control G. a Primăriei M. București.

Reclamanții au formulat plângere prealabilă împotriva Dispoziției nr. 441/26.03.2009 a Primarului G. al M. București la data de 23.01.2013 (filele 10-11).

Dispoziția în cauză a fost emisă având în vedere adresa nr._/19.12.2008 a . prin care aceasta a solicitat desființarea garajelor amplasate pe planșeul stației de hidrofor 15D-P. din ., sector 2 (fila 45) și Referatul nr. 18/686/19.02.2009 al Direcției Inspecție și Control G. prin care s-a propus desființarea construcțiilor provizorii (garaje) pe cale administrativă, ca urmare a faptului că inspectorii Direcției Inspecție și Control G. au înmânat proprietarilor construcțiilor cu caracter provizoriu înștiințarea cu termen de 7 zile în vederea dezafectării construcțiilor, iar proprietarii nu s-au conformat (fila 46).

Înștiințarea cu termen de 7 zile în vederea dezafectării construcțiilor înmânată reclamanților, menționată în referatul nr. 18/686/19.02.2009 (fila 46), este adresa nr. 18/5615/20.01.2009 (fila 12), care a fost anulată prin sentința civilă nr. 3338/18.11.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009 (filele 13-14), rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1053/26.04.2010 pronunțată de Curtea de Apel București (filele 15-19).

În dosarul nr._/3/2009 s-a reținut că garajele reclamanților nu reprezintă construcții fără autorizație (fiind depusă și în prezentul dosar la fila 50 autorizația de construire nr. 25.V/04.06.1996 emisă de P. G. al M. București), că nu există o dovadă referitoare la faptul că . este fie proprietar exclusiv, fie concesionar exclusiv al terenului pe care sunt situate garajele reclamanților și că, în lipsa acordului coproprietarului stației de hidrofor (asociația de locatari/proprietari) și a unui proiect de dezvoltare urbană, adresa . nu poate fi apreciată ca fiind suficientă pentru a justifica solicitarea dezafectării construcțiilor.

În consecință, având în vedere că Dispoziția nr. 441/26.03.2009 a Primarului G. al M. București a fost emisă în baza referatului nr. 18/686/19.02.2009, emis la rândul său în baza adresei nr. 18/5615/20.01.2009 anulate în dosarul nr._/3/2009, precum și în baza adresei nr._/19.12.2008 a . SA, față de aspectele reținute în dosarul nr._/3/2009, tribunalul apreciază că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea Dispoziției nr. 441/26.02.2009, fiind îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat pentru suspendarea executării acestei dispoziții. Este îndeplinită, de asemenea, și condiția pagubei iminente, având în vedere caracterul definitiv al măsurii administrative de desființare a construcțiilor.

Ca atare, tribunalul va admite cererea formulată în subsidiar și, în temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga pârâtul P. G. al M. București la plata către reclamanți a sumei de 1.608,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (8 lei taxă judiciară de timbru, 0,3 lei timbru judiciar și 1.600 lei onorariu avocat conform chitanței de la fila 97), reținând culpa procesuală a acestui pârât, ca emitent al actului administrativ a cărui executare se suspendă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul P. G. AL M. BUCUREȘTI, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR G., P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR G. și P. M. BUCUREȘTI-DIRECȚIA INSPECȚIE ȘI CONTROL G. SERVICIUL DESFIINȚĂRI CONSTRUCȚII ILEGALE PRIN PRIMAR G., prin care a solicitat admiterea recursului, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Au fost invocate disp. art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă.

Recurentul arată că instanța de fond, atunci când a soluționat prezenta cauză, a fost în eroare, deoarece nu putea să ignore în totalitate dispozițiile Legii nr. 50/ 1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, ale Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală, precum și cele ale Legii nr. 213/ 1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

În cazul de față, autoritatea publică, în oricare situație s-ar afla, fie ca proprietar al terenului, daca acesta face parte din domeniul public sau privat, fie ca gestionar al intereselor statului, daca terenul este domeniul public are posibilitatea sa solicite eliberarea terenului, beneficiarii construcțiilor neavând calitatea de proprietar al terenului pe care aceste construcții sunt amplasate.

Mai mult decât atât, clauza din autorizația de construire a fost însușita de către reclamanți sub condiție, menționată în declarațiile date de către aceștia la autoritatea administrativă.

Se invocă art. 4 alin. 1, art. 27 alin. 1 și 33 alin. 2 din Legea nr. 50/ 1991; art. 78, 80 și 83 alin. 3 din Legea nr. 215/2001; art. 1 și 2 din Legea nr. 213/ 1998.

Din lumina dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă fără echivoc faptul ca, P. M. București are atribuții și competente cu privire la administrarea și gestionarea domeniului public al municipalității.

Instanța de fond prin hotărârea dată creează un precedent periculos, hotărâre care, practic, desființează controlul exercitat de către inspectorii din cadrul aparatului de specialitate al primarului general În ce privește amplasarea cu caracter provizoriu sau ilegala a unor construcții pe domeniul public al municipalității.

P. G. al M. București poate emite dispoziții de desființare a construcțiilor amplasare cu caracter provizoriu sau ilegale pe domeniul public al Municipalității.

Dispoziția nr. 441/26.03.2009 a fost emisa in baza Referatului nr. 18/686/9.02.2009. Construcțiile sunt amplasate pe domeniul public, respectiv pe proprietatea statului, acesta fiind reprezentat pe plan local prin M. București și subdiviziunile sale, respectiv sectoarele. Astfel, construcțiile pot fi desființate de către proprietar, iar această măsură este luată ca urmare a mențiunilor specificate în autorizația pentru executări de lucrări (ex. AC 25V_), respectiv „constructia fiind provizorie, beneficiarul a luat la cunostiinta ca la cererea organelor de drept, se vor desfiinta amenajarile in 72 de ore si se va aduce terenul la starea initiala „.

Ca atare, in cuprinsul autorizației se menționează în mod expres „construcția are caracter de provizorat și va fi desfiintată fără obiecții din partea beneficiarilorr atunci când lucrările de sistematizare din zonă o vor solicita”.

Clauza din autorizația de construire a fost însușită de catre reclamanti, prin declaratie, prin urmare solicitarea autorității administrative este justificata,

Inspectorii de specialitate au inmanat proprietarilor celor opt constructii cu caracter provizoriu (edificate pe planseul statiei de hidrofor existenta in subteran ) amplasate pe domeniul public din Șoseaua V. nr. 67, sector 2, inștiintare cu termen de 7 zile in vederea dezafectarii constructiilor (metalice), insa proprietarii nu s-au conformat, desi aveau aceasta obligatie.

Raportat la speța de față, este cunoscut din doctrină și jurisprudență faptul că printre caracteristicile regimului juridic al suspendării actului administrativ esențial este caracterul de excepție al acestei operațiuni juridice, ceea ce semnifică faptul că irnposibilitatea executării ex officio a actului administrativ trebuie să fie Iegitimată de situații speciale.

În cauza de față nu sunt îndeplinite cerințele imperative ale Legii nr. 554/2004, iar aprecierea asupra iminenței producerii vreunei pagube, nu poate avea loc in abstracto, ci prin raportare la condițiile concrete ale speței care presupune, inevitabil, o cercetare asupra fondului cauzei.

Față de cheltuielile de judecată apreciază că nu se poate impune obligarea instituției recurente la plata acestor cheltuieli de judecata, solicitând micșorarea onorariului de avocat, in masura in care este dovedit si justificat și aplicarea art. 274 alin. 3 c.proc.civ. Invocă jurisprudenta C.E.D.O. care prevede că partea care a castigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli, decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil. In cazul onorariului de avocat nepotrivit de mare, sanctiunea este reglementata de art.274 alin. 3 C. proc, civ. si consta in dreptul suveran al instantei de judecata de a micsora onorariul, daca este nepotrivit de mare in raport de valoarea pricinii sau de munca indeplinita de avocat. Cheltuielile de judecata sunt o suma de bani in care se regasesc toate cheltuielile pe care partea care a castigat procesul le-a facut cu ocazia litigiului solutionat prin hotarare judecatoreasca, fundamentul fiind culpa procesuala a partii care cade in pretentii. Onorariul avocatului este disproporționat și exagerat de mare având în considerare și art. 133 din Statutul profesiei de avocat, care prevede că acestea se stabilesc în limitele legii și ale statutului profesiei. Se mai invocă rolul judecatorului in desfasurarea procesului, care ii ofera posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexitatii cauzei si muncii depuse de avocat, cheltuielile de judecata trebuind sa fie utile, dovedite si rezonabile.

În drept, au fost invocate prev. art.304 indice 1 din Codul de Procedură civilă, Legea nr. 50 / 1991, Legea nr. 215/2001 și Legea nr. 213/1998 .

S-a solicitat și judecarea cauze i în lipsa sa.

Intimații-reclamanți G. C., V. N., C. A., M. G., M. M., P. H., G. P. și U. C. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate de recurent, a apărărilor formulate de intimați și a probelor administrate, Curtea constată următoarele:

În ceea ce privește primul motiv de recurs, legat de greșita admiterea cererii de suspendare, Curtea constată că este nefondat.

Astfel, Prin Dispoziția nr. 441 /26.03.2009 a Primarului G. al M. București s-a aprobat, în temeiul art. 33 din Legea 50/1991, cu modificările și completările ulterioare, art. 61 alin. 2 și art. 68 alin. 1 din Legea 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, desființarea a opt construcții metalice cu caracter provizoriu (garaje) în suprafață de aproximativ 15 mp fiecare, amplasate pe domeniul public al M. București în ., sector 2, aparținând numiților V. N., C. V., Geocea C., M. G., M. D., P. H., G. P. și U. C. (fila 8).

S-a menționat că aceștia nu s-au conformat înștiințării prin care li s-a solicitat să desființeze construcțiile în termen de 7 zile și că lucrările de desființare vor fi executate de Administrația D. Public Sector 2 sub coordonarea Direcției Inspecție și Control G. a Primăriei M. București.

Reclamanții au formulat plângere prealabilă împotriva Dispoziției nr. 441 /26.03.2009 a Primarului G. al M. București la data de 23.01.2013 (filele 10-11).

Dispoziția în cauză a fost emisă având în vedere adresa nr._ /19.12.2008 a . prin care aceasta a solicitat desființarea garajelor amplasate pe planșeul stației de hidrofor 15D-P. din ., sector 2 (fila 45) și Referatul nr. 18/686/19.02.2009 al Direcției Inspecție și Control G. prin care s-a propus desființarea construcțiilor provizorii (garaje) pe cale administrativă, ca urmare a faptului că inspectorii Direcției Inspecție și Control G. au înmânat proprietarilor construcțiilor cu caracter provizoriu înștiințarea cu termen de 7 zile în vederea dezafectării construcțiilor, iar proprietarii nu s-au conformat (fila 46).

În dosarul nr._/3/2009 s-a reținut că garajele reclamanților nu reprezintă construcții fără autorizație (fiind depusă și în prezentul dosar la fila 50 autorizația de construire nr. 25.V/04.06.1996 emisă de P. G. al M. București), că nu există o dovadă referitoare la faptul că . este fie proprietar exclusiv, fie concesionar exclusiv al terenului pe care sunt situate garajele reclamanților și că, în lipsa acordului coproprietarului stației de hidrofor (asociația de locatari/proprietari) și a unui proiect de dezvoltare urbană, adresa . nu poate fi apreciată ca fiind suficientă pentru a justifica solicitarea dezafectării construcțiilor.

În consecință, având în vedere că Dispoziția nr. 441/26.03.2009 a Primarului G. al M. București a fost emisă în baza referatului nr. 18/686/19.02.2009, emis la rândul său în baza adresei nr. 18/5615/20.01.2009 anulate în dosarul nr._/3/2009, precum și în baza adresei nr._/19.12.2008 a . SA, față de aspectele reținute în dosarul nr._/3/2009, în mod corect a apreciat tribunalul că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea Dispoziției nr. 441/26.02.2009, fiind îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat pentru suspendarea executării acestei dispoziții.

Astfel, este nefondat recursul recurentei pe acest aspect; ținând cont că în cadrul unei cereri de suspendare, instanța trebuie să procedeze la o verificare a aparenței dreptului, iar nu a raportului juridic în complexitatea sa, Curtea constată că existența unei hotărâri judecătorești irevocabile care constată caracterul legal al autorizației de construire pentru construcțiile a căror demolare se dispune prin actul administrativ atacat, creează o aparență de legalitate a construcțiilor și respectiv de nelegalitate a dispoziției de demolare, ce nu poate fi înfrântă și peste care nu se poate trece.

În ceea ce privește motivul de recurs legat de cheltuielile de judecată acordate de prima instanță, Curtea apreciază că este, de asemenea, nefondat; în raport de criteriile evidențiate de recurentă și de disp. art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea consideră că cuantumul de 1600 lei al onorariului de avocat nu este nejustificat sau exagerat de mare, astfel că nu se impunea reducerea acestuia; soluționarea rapidă a cauzei, datorată caracterului urgent la procedurii, nu duce automat la concluzia unei complexități scăzute sau a unei dificultăți reduse a pricinii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenții-pârâți P. G. AL M. BUCUREȘTI, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR G., P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR G. și P. M. BUCUREȘTI-DIRECȚIA INSPECȚIE ȘI CONTROL G. SERVICIUL DESFIINȚĂRI CONSTRUCȚII ILEGALE PRIN PRIMAR G., toți cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 967 din data de 20.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. C., V. N., C. A., M. G., M. M., P. H., G. P. și U. C., toți cu dom.ales la S.C.A. DIRCA, G. ȘI ASOCIAȚII și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC AL SECTORULUI 2 BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.07.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, G. G. V. D. V. A.

GREFIER

B. ANIȘOARA

Data red. 30 iulie 2013

2 ex

Red. Jud. AV

Th. AB

← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1907/2013....		Conflict de competenţă. Sentința nr. 3242/2013. Curtea de... →

Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 3103/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 3103/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI