Despăgubire. Decizia nr. 4445/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4445/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 10930/2/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4445
Ședința publică de la 24.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât C. CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR împotriva sentinței civile cu nr. 3620/30.05.2012 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. M. S. și intimatul-pârât S. ROMÂN prin AUTORITATEA N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, la data de 24.10.2013, prin compartimentul Registratură, recurentul-pârât a depus note de ședință, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea constată că potrivit art. 17 alin. (2) din Legea 165 nr. 165/2013 C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a fost desființată și a operat o transmisiune a calității procesuale către C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR. În consecință, dispune introducerea în cauză a noii Comisii și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3620/30.05.2012, Curtea de Apel - SCAF a admis excepția prematurității și a respins, ca prematur, capătul de cerere privind emiterea titlului de conversie, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN prin AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și C. CENRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și a a obligat pârâta CCSD ca, la expirarea termenului prevăzut de art.1 din OUG nr. 4/2012, să transmită către evaluator dosarul nr._/CC și să emită decizia care să conțină titlul de despăgubire, respingând, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind obligarea la plata daunelor cominatorii și a daunelor interese.
Curtea a reținut, în ce privește excepția prematurității invocată de cele două pârâte referitor la capătul de cerere privind emiterea titlului de conversie, că prin Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției a fost instituită o procedură administrativă specială în vederea stabilirii și plății de despăgubiri pentru imobilele preluate în mod abuziv de S. Român, imposibil de restituit în natură persoanelor îndreptățite, procedură reglementată de TITLUL VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Astfel, în cap. 3 – Măsuri instituționale, se prevede că „Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului - Ministru, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare C. Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții: a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire; b) ia alte măsuri legale, necesare aplicării prezentei legi.” (art. 13 alin. 1), iar potrivit alin. 7 al art. 13 „C. Centrală, va desemna în mod aleatoriu evaluatorul care va efectua raportul de evaluare.”
Art. 131 stabilește că „Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.”, iar art. 141 faptul că„(1) Se înființează Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în structura Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, denumită în continuare Direcția, a cărei activitate va fi coordonată de un vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților numit prin decizie a primului-ministru. (…)(3) Atribuția principală a Direcției constă în acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, conform prezentei legi și normelor emise în aplicarea acesteia, în limita unei sume de maximum 500.000 lei, cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute la art. 3 lit. h. Plata sumelor înscrise în titlurile de plată se face într-o singură tranșă în cazul despăgubirilor în numerar de maxim 250.000 lei și în 2 tranșe pe o perioadă de 2 ani în cazul despăgubirilor în numerar în cuantum de peste 250.000 lei. Persoanele îndreptățite la despăgubiri în cuantum de peste 500.000 lei pot opta pentru acordarea de despăgubiri în numerar în cuantum de maxim 500.000 lei, diferența urmând a fi acordată în acțiuni la S.C. - "Fondul Proprietatea" S.A.”
Potrivit art. 16 din cap. 5 - Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, procedura de evaluare și de stabilire a sumei totale ce urmează a fi acordată în temeiul dispozițiilor din acest titlu este coordonată în mod exclusiv de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind finalizată cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, titlu care ulterior este înaintat pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în vederea emiterii titlului de plată, potrivit dispozițiilor art. 18, în baza căruia Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar poate efectua plata.
Ca atare, având în vedere că nici la momentul introducerii acțiunii și nici la momentul pronunțării prezentei hotătâri nu fusese emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire de către pârâta C. Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care să se individualizeze suma totală de plată, în baza căreia reclamanta să-și exercite dreptul de opțiune, momentul înregistrării cererii de opțiune fiind cel care declanșează și raportul juridic obligațional cu această pârâtă, excepția prematurității astfel apare ca fiind întemeiată.
În ce privește capetele de cerere vizând obligarea pârâtei CCSD la transmiterea dosarului reclamantei către un evaluator sau o societate de evaluatori și la emiterea decizie reprezentând titlu de despăgubire, Curtea a constat că potrivit dispozițiilor din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, TITLUL VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, „Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare C. Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții: a) dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire; b) ia alte măsuri legale, necesare aplicării prezentei legi.” (art. 13 alin. 1), iar potrivit alin. 7 al art. 13 „C. Centrală, va desemna în mod aleatoriu evaluatorul care va efectua raportul de evaluare.”
Potrivit art. 16 din cap. 5 - Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, procedura de evaluare și de stabilire a sumei totale ce urmează a fi acordată în temeiul dispozițiilor din acest titlu este coordonată de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind finalizată cu emiterea titlului de despăgubire, titlu care ulterior este înaintat pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în vederea emiterii titlului de plată, potrivit dispozițiilor art. 18, în baza căruia se poate efectua plata.
Astfel, în art. 16 se prevede: „(1) Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.
(2^1) Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.
(2^2) Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.
(3) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
(6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
(6^1) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare desemnate de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, deținătorii bunurilor imobile ce fac obiectul procedurilor administrative prevăzute de prezenta lege vor permite accesul acestora la locul unde se află bunurile respective, pe perioada și numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru efectuarea lucrării de evaluare.
(6^2) Deținătorii bunurilor imobile prevăzute la alin. (6^1) vor fi înștiințați în timp util despre efectuarea lucrării de evaluare.
(6^3) În caz de refuz, . în reședința persoanei fizice se face cu autorizarea instanței judecătorești competente, dispozițiile privind ordonanța președințială din codul de procedură civilă fiind aplicabile.
(6^4) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare, băncile, notarii publici, agențiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum și orice alți deținători de informații privind tranzacțiile cu proprietăți imobiliare sunt obligați să le comunice de îndată, în scris, datele și informațiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Evaluatorii au obligația de a asigura secretul datelor și informațiilor astfel primite.
(6^5) În cazul în care evaluatorul consideră necesar, organele de poliție, jandarmerie sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să-i acorde concursul pentru obținerea datelor și informațiilor necesare întocmirii raportului de evaluare, precum și pentru îndeplinirea oricărei alte activități în același scop.
(7) În baza raportului de evaluare C. Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
(8) Dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire.
(9) În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.”
Procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ce reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă, în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de reparație nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării integrale a sumelor actualizate, într-un termen rezonabil.
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, reglementează procedura de acordare a despăgubirii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, cu parcurgerea unor anumite etape, însă analizarea dosarului reclamanților de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu este justificată de trecerea unui termen de trei ani.
Astfel, nu este necesară exprimarea expresă în scris a refuzului nejustificat de a soluționa o cerere, trecerea unui termen de mai mult de un an în care pârâta trebuia să trimită dosarul reclamantului pentru evaluare, fiind prin ea însăși expresia refuzului de soluționare care se constituie într-un abuz de drept administrativ conform Legii nr. 554/2004.
Curtea a apreciat că omisiunea autorităților administrative de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive, chiar de ordin administrativ, poate antrena o încălcare a art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. și pe de altă parte, că reclamanții au fost lipsiți de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului preluat de stat în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Reclamanta a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul individualizat conform mențiunilor din cererea de chemare în judecată.
Calitatea de persoană îndreptățită la restituire prin echivalent a fost recunoscută autorului reclamantei, autorul reclamantei (potrivit certificatului de moștenitor nr. 19/06.05.2011) prin dispoziția nr. 3327/SR/02.04.2007 emisă de către Primarul Municipiului G., în temeiul art. 2 alin. 1, art. 21 alin. 4, art. 25 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în soluționarea notificării nr. 244/2001.
Dosarul conținând decizia menționată și documentația aferentă fost înregistrat la C. Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor, în temeiul art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu nr._/CC.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilele preluat abuziv, reglementată de actele normative indicate mai sus, conduce la concluzia încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind luate în calcul atât complexitatea etapelor procedurale, cât și celelalte criterii de apreciere a termenului rezonabil.
Având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, oricare ar fi natura acestora, drept statuat în art. 6 paragraful 1 din Convenție ca o garanție a unui proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.
Astfel, Curtea a apreciat că se impune admiterea cererii și obligarea pârâtului la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pe numele reclamantei, cu parcurgerea etapei evaluării, prevăzută de dispozițiile evocate anterior, ce precedă emiterii deciziei. De asemenea, în ce privește apărarea pârâtei referitoare la necesitatea completării dosarului de despăgubire în sensul lămuririi anumitor aspecte legate de descrierea construcției și întinderea dreptului de proprietate asupra terenului, Curtea constată că sunt fără nici o relevanță la acest moment și nu pot fi, în nici un caz, invocate drept justificare în nesoluționarea cererii de acordare de despăgubiri. Aceasta, întrucât potrivit dispozițiilor la care s-a făcut referire anterior, ce reglementează acordarea despăgubirilor pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are o competență limitată în verificarea legalității dispoziției emise în baza Legii nr. 10/2001, această vizând, conform art. 16 alin. 4 din Legea nr. 247/_ exclusiv „legalitatea respingerii cererii de restituire în natură”. Depășirea limitelor acestei competențe ar echivala cu o restrângere a principiului securității raporturilor juridice și a principiului celerității soluționării notificărilor, enunțat în primul capitol al Normelor Metodologice aprobate prin HG nr.250/2007, alături de principiul respectării reglementărilor referitoare cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului.
În ce privește, însă, solicitarea de obligare a pârâtei la plata unor penalități de întârziere de 100 de lei, Curtea a respins capătul de cerere vizând acest aspect, reținând că nu se impune la acest moment stabilirea penalităților, câtă vreme emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire trebuie să fie precedată de etapa evaluării imobilului, procedură în a cărei desfășurare este implicată o terță persoană, respectiv evaluatorul ori societatea de evaluare desemnată de Comisie, astfel că executarea obligației stabilite prin hotărâre nu implică exclusiv activitatea acesteia din urmă.
Și în ce privește capătul de cerere vizând obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor în valoare de 100.000 de lei, Curtea a constatat că este neîntemeiat, câtă vreme reclamanta, deși face referire la cerințele ce trebuie îndeplinite pentru atragerea răspunderii civile delictuale, nu a administrat dovezi sub aspectul existenței și întinderii prejudiciului suferit.
În consecință, ținând seama de considerentele expuse, Curtea a constatat că cererea reclamantei este, în parte, întemeiată, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor legale citate, o va admite și va obliga pârâta ca, la expirarea termenului prevăzut de art.1 din OUG nr. 4/2012, să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pe numele reclamantei, în dosarul nr._/CC.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta CCSD, solicitând modificarea ei în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii reclamantei, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.pr.civ..
În motivare arată că dosarul înregistrat sub nr._/CC a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, constatându-se că lipsesc de la dosar acte din care să rezulte întinderea dreptului de proprietate, acte de stare civilă necesare pentru stabilirea calității de moștenitoare a intimatei-reclamante, acte privind identificarea imobilului, motiv pentru care s-a solicitat completarea dosarului. Greșit a reținut instanța de fond că solicitarea acestor înscrisuri nu poate justifica nesoluționarea cererii de acordare a despăgubirilor, dispozițiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005 completându-se cu prevederile HG nr. 1095/2005 (în speță, pct. 16.5).
CCSD nu poate proceda la soluționarea dosarului cât timp acesta nu este completat cu înscrisurile la care s-a referit și care sunt strict enumerate prin dispozițiile HG. nr. 1095/2005.
Mai arată că este incertă situația reglementării cuprinsă în Titlul VII din Legea 247/2005, la încetarea efectelor OUG nr. 4/2012 aprobată prin Legea nr. 117/2012, față de intenția legiuitorului de reformare a legislației în domeniu, respectiv a mecanismului de acordare al despăgubirilor.
Prin încheierea nr. 1161/20.02.2012, în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013, ÎCCJ a scos de pe rol cererea de recurs și a înaintat-o C.-C., ca instanță devenită competentă să o soluționeze. Recursul a fost înregistrat pe rolul C.-SCAF la 07.03.2013.
În temeiul art. 17 din Legea nr. 165/2013, calitatea procesuală a recurentei-pârâte CCSD s-a transmis Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Prin note de ședință, recurenta a adăugat un nou motiv de recurs privitor la prematuritatea formulării cererii de emitere a titlului de despăgubire în considerarea prevederilor legii noi, respectiv a Legii 165/2013, care se aplică, potrivit art. 4, și cauzelor aflate pe rolul instanțelor.
Referitor la situația dosarului de despăgubire aferent dispoziției nr. 3327/2007 emisă de Primăria Municipiului G., arată că s-a constatat necesară completarea dosarului cu: acte care să descrie imobilul construcție demolat, istoric de număr poștal, certificat de moștenitor de pe urma defunctei Ș. G., acte privitoare la întinderea dreptului de proprietate, acte de identitate ale moștenitorilor. Până la data redactării notelor de ședință, dosarul nu a fost completat conform cerințelor din adresa nr._/CC/13.08.2012, beneficiarii dispoziției urmând să țină seama de termenul de decădere instituit prin art. 32 din Legea nr. 165/2013.
Analizând recursul, Curtea constată următoarele:
Prima instanță s-a pronunțat asupra cererii reclamantei prin care s-a invocat refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri administrative, respectiv refuzul de derulare a procedurii administrative care se finalizează prin emiterea titlului de despăgubire în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, obligând pârâta CCSD să emită decizia care să conțină titlul de despăgubire.
La data de 17.05.2013 a fost publicată în Monitorul oficial Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Astfel, se instituie regula imediatei aplicări a noilor dispoziții referitoare la procedura de soluționare a cererilor de despăgubiri (formulate în temeiul Legii nr. 10/2001) tuturor cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, inclusiv cauzelor aflate pe rolul instanțelor, așa cum este și cauza de față.
De asemenea, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, potrivit art. 50 din lege, s-au abrogat articolele 13, 14, 14^1, 14^2, 15 literele a) - d) și f), articolele 16, 17, 18, 18^1, 18^2, 18^3, 18^4, 18^5, 18^6, 18^7, 18^8, 18^9 și articolul 22 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară legii noi.
Astfel, reglementarea legală a procedurii administrative avută în vedere de instanța de fond, când s-a pronunțat în temeiul prevederilor Legii nr. 554/2004, este parțial abrogată la data soluționării prezentului recurs și înlocuită cu o procedură nouă prevăzută în Legea nr. 165/2013 (art. 21 și urm.).
. Legii nr. 165/2013 nu poate susține prematuritatea formulării cererii, invocată de recurentă prin note scrise depuse în cadrul recursului, în primul rând pentru motivul că o astfel de excepție procesuală, de principiu, se raportează la cadrul legal care reglementează dreptul la acțiune la data formulării cererii, iar nu la o dată ulterioară. În al doilea rând, argumentele invocate privesc caracterul justificat al refuzului de soluționare a cererii administrative, ceea ce constituie o problemă de fond în cauza dedusă judecății.
. Legii nr. 165/2013 constituie un motiv nou de recurs, de ordine publică, care privește temeinicia cererii și care trebuie analizat cu prioritate.
Acest act normativ este pe deplin aplicabil și în speța de față, iar, prin voința legiuitorului, pârâta nu mai poate pune în executare obligația trasată în sarcina sa de către prima instanță întrucât nu mai există cadrul legal pentru a proceda la emiterea titlului de despăgubire.
Etapele procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu mai subzistă în noua reglementare, respectiv evaluarea imobilului de către un evaluator căruia pârâta îi trimite dosarul și respectiv emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire.
Potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 165/2013:
„(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
De asemenea, potrivit disp. art. 17 alin. 1 lit. a) din același act normativ:
„În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.
Se observă, deci, un ansamblu de obligații în sarcina recurentei pârâte în vederea punerii în executare a noilor dispoziții legale, respectiv în vederea soluționării pretențiilor reclamantei, care nu au fost avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei și de care nu se poate face abstracție cu ocazia soluționării prezentului recurs.
În aceste condiții, ca urmare a intrării în vigoare a legii noi, soluția primei instanțe nu mai poate fi menținută.
Pe de altă parte, refuzul nejustificat de soluționare a cererii în contextul prevederilor Titlului VII a Legii nr. 247/2005 nu mai poate fi valorificat în condițiile noii proceduri, date fiind modificările importante intervenite referitoare la evaluarea imobilelor și emiterea deciziei de compensare în locul titlului de despăgubire, inclusiv din perspectiva termenelor instituite de noua lege. Astfel, conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.
Nu ar putea fi pronunțată o soluție de admitere în parte a cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâtei la soluționarea dosarului reclamantei cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 165/2013, pe de o parte pentru că nu a fost formulată o astfel de cerere de către reclamante, soluția contravenind principiului disponibilității, iar pe de altă parte pentru că, procedând astfel, instanța de recurs ar schimba obiectul și cauza cererii deduse judecății.
Aceste argumente conduc, în temeiul art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 C.proc.civ., la admiterea recursului și la modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii respingerii cererii formulată în contradictoriu cu CNCI, ca nefondată, făcând de prisos analizarea celorlalte motive de recurs. Curtea va păstra partea din sentință nerecurată, privitoare la prematuritatea emiterii titlului de conversie.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile cu nr. 3620/30.05.2012 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatulăăa-reclamantă C. M. S. și intimatul-pârât S. ROMÂN prin AUTORITATEA N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR.
Modifică în parte sentința, în sensul respingerii acțiunii față de CNCI, ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Red CV
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5829/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 5740/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
