Anulare act administrativ. Decizia nr. 5740/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5740/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 44649/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5740
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 13 DECEMBRIE 2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – R. M. V.
JUDECĂTOR – I. F.
JUDECĂTOR – S. P.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-reclamantă G. D. R. împotriva sentinței civile nr. 2669 din 14.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. DE S. ECONOMICE BUCUREȘTI, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data 06.12.2013, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 13.12.2013, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a sub nr._ /CA/2012, reclamanta G. D. R. a chemat în judecată pe pârâta A. DE S. ECONOMICE BUCUREȘTI, solicitând anularea Deciziei nr.24/01.10.2012 emisă de aceasta, obligarea pârâtei să îi acorde, conform cererii prealabile din data de 28.09.2012, în temeiul art.40 alin.1 din Codul studiilor universitare de doctorat prevăzut în anexa la HG nr.681/2011, perioada de grație de 2 ani ce este pusă la dispoziția oricărui student-doctorand în acord cu articolul indicat pentru finalizarea și susținerea publică a tezei de doctorat, precum și suspendarea executării deciziei atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în luna octombrie a anului 2005 a fost înmatriculată la doctorat în cadrul A.S.E. București, fiind admisă pe locurile de la buget cu media 9.50.
Arată reclamanta că dispozițiile legale în materie, art.39 alin.2, precum și art.36 coroborat cu art.9 alin.2, art.39 alin.3 și 4 din Codul studiilor universitare de doctorat, art.56 din Regulamentul de organizare și desfășurare a studiilor universitare de doctorat aprobat de Senatul universitar al A.S.E. București, durata studiilor universitare de doctorat este de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii și/sau întreruperii acesteia, fără a institui vreo limitare a numărului prelungirilor de 1-2 ani ce pot fi acordate în condițiile arătate, ci numai a perioadelor de întrerupere cumulate și acordate la cererea studentului – doctorand, care nu pot depăși două semestre.
Învederează reclamanta, în legătură cu parcursul său doctoral până la momentul emiterii deciziei de către pârâtă, că durata studiilor universitare de doctorat pe care le-a urmat s-a împlinit în luna octombrie a anului 2008, moment de la care parcursul său doctoral, ca de altfel al tuturor celorlalți colegi înmatriculați în aceeași promoție, a cunoscut 2 prelungiri acordate de forurile universitare abilitate din cadrul A.S.E. București, respectiv cele cuprinse între lunile octombrie 2008-octombrie 2010 și între lunile octombrie 2011 – octombrie 2012, precum și o întrerupere pentru motive medicale ce i-a fost aprobată pentru perioada cuprinsă între octombrie 2010- octombrie 2011.
Din factorii avuți în vedere de art.40 alin.1 din Codul studiilor universitare de doctorat prevăzut în anexa la HG nr.681/2011 privind aprobarea acestuia, în data de 28.09.2012 a solicitat pârâtei să facă aplicarea acestui articol și să îi acorde perioada de grație de 2 ani pentru a finaliza și susține teza de doctorat, cu atât mai mult cu cât Regulamentul de organizare și desfășurare a studiilor universitare de doctorat aprobat de Senatul universitar al A.S.E. în ședința din 27.06.2012 prevede expres la art.62 alin.1 lit. c) că studentul-doctorand va fi exmatriculat doar dacă, după perioada de grație de maxim 2 ani, nu-și susține teza de doctorat, acest moment reprezentând exact încheierea duratei programului de studii doctorale.
Susține reclamanta că în mod abuziv pârâta a emis Decizia nr.24/01.10.2012 prin care pretinde că „în conformitate cu Regulamentul de organizare și desfășurare a studiilor universitare de doctorat” a fost exmatriculată, toate acestea în condițiile în care în data de 29.09.2012 i-a adresat solicitarea expresă de a face aplicarea art.40 din Codul studiilor universitare de doctorat, reclamanta aflându-se fără echivoc în cadrul tranșat de același art.40 din Cod, iar nu în afară-i, când doar atunci s-ar fi putut face aplicarea ultimei teze a acestuia.
Referitor la condiția plângerii prealabile, arată că a îndeplinit-o prin cererea din data de 28.09.2012, aceasta nefiind însă obligatorie în cazul de față în care se aflăm în situația tăcerii pârâtei.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe Legea nr.554/2004, HG nr.681/2011, Legea nr.1/2011, Regulamentul de organizare și desfășurare a studiilor universitare de doctorat aprobat de Senatul universitar al A.S.E. în data de 27.06.2012, completate de legislația incidentă în materie.
Pârâta A. DE S. ECONOMICE BUCUREȘTI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că Decizia nr.24/01.10.2012 a fost emisă în conformitate cu prevederile legale ce reglementează studiile doctorale, respectiv HG nr.681/2011, Regulamentul de organizare și desfășurare a studiilor universitare de doctorat, OMECTS nr.3448/05.03.2012 și contractul de studii doctorale nr.84/14.10.2005. Mai arată pârâta că solicitarea reclamantei de a i se acorda perioada de grație de 2 ani prevăzută în Codul studiilor Universitare doctorale nu este întemeiată și nu este legală, deoarece reclamanta avea la dispoziție suficient timp pentru susținerea lucrării, în perioada 13.03.2009 – 30.09.2012 fiind acordat un timp de grație îndestulător și în conformitate cu prevederile legale, motiv pentru care nu se mai impune acordarea unui alt termen. În drept, art. 205 C.pr.civ., art.40 alin.1 din Codul studiilor universitare de doctorat, Regulamentul de organizare și desfășurare a studiilor universitare de doctorat aprobat de Senatul A.S.E.
Tribunalul a încuviințat părților, conform art.167 C.pr.civ., și a administrat proba cu înscrisuri. În temeiul art.13 alin.1 din Legea nr.554/2004 a dispus atașarea la dosar a documentației care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr. 2669/14.05.2013 Tribunalul București a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând următoarele:
Prin Decizia nr.24/01.10.2012 (f.55-56), rectorul A.S.E. București a decis, în baza Regulamentului de organizare și desfășurare a studiilor universitare de doctorat, exmatricularea de la studiile universitare de doctorat a mai multor studenți doctoranzi înmatriculați la data de 01.10.2005 care nu și-au îndeplinit obligațiile privind elaborarea și susținerea publică a tezei de doctorat, între care și reclamanta (art.1 pct.20 din decizie – f.56).
La data de 28.09.2012, reclamanta a înregistrat la pârâtă cererea nr.7282 (f.53) prin care solicita, în temeiul art.40 alin.1 și art.76 alin.4 din Codul studiilor universitare de doctorat, recunoașterea unui termen de grație pentru susținerea publică a tezei.
Potrivit art.40 alin.1 din Anexa la HG nr.681 din_ privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, dacă studentul-doctorand nu reușește să finalizeze teza în termenul stabilit potrivit contractului de studii universitare de doctorat și eventualelor acte adiționale la acesta, studentul-doctorand mai are la dispoziție o perioadă de grație de maximum 2 ani pentru a finaliza și susține public teza, depășirea acestui termen conducând în mod automat la exmatricularea sa.
Art.62 lit.c) din Regulamentul de organizare și desfășurare a studiilor universitare de doctorat aprobat de Senatul Universitar al A.S.E. București prevede că studentul-doctorand poate fi exmatriculat dacă nu și-a susținut teza de doctorat la încheierea duratei programului de studii doctorale, inclusiv după perioada de grație de maximum 2 ani.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.12 din Legea nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare, studiile universitare de doctorat au, de regulă, o durată de 3 ani. În situații speciale, când tematica abordată necesită o perioadă mai mare de studiu sau experimentare, durata poate fi prelungită cu 1-2 ani, cu aprobarea senatului universitar, la propunerea conducătorului de doctorat. Susținerea tezei de doctorat se poate face în termen de maximum 3 ani de la terminarea studiilor universitare de doctorat.
Din examinarea coroborată a tuturor acestor prevederi legale, a materialului probatoriu administrat și a susținerilor părților, tribunalul a reținut că decizia de exmatriculare a fost emisă legal în ce o privește pe reclamantă, iar cererea acesteia pentru acordarea unei perioade de grație de 2 ani pentru susținerea tezei de doctorat nu poate fi primită.
Astfel, reclamanta a fost înmatriculată în octombrie 2005 pentru un ciclu de studii universitare de doctorat de 3 ani (deci cu durată obișnuită), așa cum reiese din prevederile contractului încheiat între părți la data de 14.10.2005 (f.40) și din informațiile cuprinse în situația școlară doctorală depusă de reclamantă (f.38-39). Prin urmare, în acord cu prevederile sus-citate ale art.12 din Legea nr.288/2004, susținerea tezei de doctorat, în cazul reclamantei, se putea face în maximum 6 ani, adică până în luna octombrie a anului 2011. În întâmpinare, pârâta specifică data de 30.09.2011 ca termen limită al duratei de elaborare și susținere a lucrării, arătând că în acest sens stă și Hotărârea nr.82/06.06.2012 a Senatului universității care a prevăzut posibilitatea prelungirii termenelor de elaborare și susținerea publică a tezelor de doctorat până la data de 30.09.2012 pentru doctoranzii înmatriculați în anii universitari 2004-2005, 2005-2006 și 2006-2007, hotărâre depusă în copie la dosarul cauzei (f.57).
Din înscrisurile administrate mai rezultă că o cerere anterioară a reclamantei de aprobare a prelungirii termenului de susținere a tezei de doctorat, înregistrată sub nr.5326/30.09.2011, primise aviz nefavorabil pe motiv că la data de 30.09.2011 a expirat durata maximă de elaborare și susținere a tezei (f.59). În această cerere reclamanta preciza că studiile sale de doctorat nu s-au finalizat la sfârșitul lunii septembrie 2008, așa cum era prevăzut în graficul activităților, ci pe 24.02.2009, fapt pe care îl indică drept consemnat în catalogul completat la interviul pentru raportul final, menționând totodată că acest decalaj s-a datorat unor vicii de procedură.
Chiar și așa dacă ar fi, durata maximă de elaborare și susținere a lucrării este, potrivit prevederilor în materie, de 3 ani de la terminarea studiilor universitare de doctorat, dispoziție care nu poate fi nesocotită prin acordarea unui termen de grație de 2 ani de la data de 28.09.2012 la care reclamanta a formulat cererea administrativă ce face obiectul speței, în baza art.40 alin.1 din Codul studiilor universitare de doctorat prevăzut în Anexa la HG nr.681 din_, mai ales că pârâta a acordat anterior doctoranzilor înmatriculați în anul universitar 2005-2006, prin Hotărârea Senatului A.S.E. nr.82/06.06.2012, un termen de încă un an pentru finalizarea și susținerea publică a tezei.
Tribunalul a mai reținut că, în conformitate cu prevederile contractuale care au guvernat raporturile dintre părți (art.6 alin.2 lit.a din contractul de studii doctorale), cunoașterea Regulamentul și a celorlalte acte normative care reglementează acest domeniu este o obligație a doctorandului.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că nu pot fi identificate motive pentru anularea deciziei emise de pârâtă sau, implicit, împrejurările legate de starea de fapt și de drept de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ supus evaluării și totodată, nu poate fi primit ca întemeiat nici capătul 2 de cerere, sens în care a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta G. D.-R., solicitând schimbarea în tot a Sentinței civile nr. 2669/14 mai 2013, în sensul admiterii cererii, având drept consecință anularea deciziei nr. 24 din 01 octombrie_, emisă de A. de S. Economice București, obligarea pârâtei la acordarea perioadei de grație de 2 ani; cu cheltuieli de judecată.
A arătat că, din punctul său de vedere, sentința pronunțată de instanța de fond comportă critici care vizează atât succesiunea actelor juridice în timp, precum și diferențierea consecințelor aplicării unor instituții juridice distincte, respectiv prelungire și termen de grație.
Instanța de fond raportează, de fapt, termenul maxim absolut în care se putea susține teza de doctorat la art. 12 din legea 288/2004, stabilind și statuând că orice prelungire sau termen de grație, prevăzute de acte normative subsecvente sau de articole ale legii citate, nu pot depăși acest termen.
Ori, din acest punct de vedere, interpretarea pe care o alege instanța este eronată.
Tehnica legislativă, ca și metoda de interpretare prin care se analizează actul normativ prevăd ca interpretarea actelor să fie tăcută ținând cont de tot contextul analizat, de succesiunea actelor normative în timp, de facilitățile pe care aceste acte normative le stabilesc, și nu trunchiat, raportându-ne numai la un anume text de lege.
Mai mult decât atât, importanța pe care materia contenciosului administrativ o dă legalității sancțiunilor prevăzute în actele administrative este prioritară. Din acest punct de vedere, instanța de fond nu sesizează că sancțiunea exmatriculării este prevăzută numai în HG 681/2011 și se aplică numai în cazul nedepunerii tezei de doctorat după acordarea termenului de grație de 2 ani. Soluția aleasă de instanță se bazează de altfel pe nerespectarea unui termen care nu are prevăzută ca sancțiune legală exmatricularea.
Sintetizând, instanța, de fapt, ignoră un principiu de drept fundamental - nula poena sine lege, astfel că, în exercitarea autorității judecătorești cu care a fost învestită, instanța de fond constată o sancțiune a exmatriculării prin raportare la art. 12 din Legea 288/2004, care însă nu prevede această sancțiune pentru nerespectarea termenului de 3 ani.
Analizând în mod unitar și riguros dispozițiile legale aplicabile speței, consideră că acestea trebuie raportate obligatoriu și la următoarele prevederi:
- Art. 2 din HG 681/2011”La data intrării in vigoare o prezentei hotărâri se abroga Hotărârea Guvernului nr. 567/2005 privind organizarea si desfășurarea studiilor universitare de doctorat, publicata in Monitorul Oficial al României Partea 1. nr 540 din 24 iunie 2005. cu modificările ulterioare, precum si orice alte dispoziții contrare.”
- Art. 39 alineatul 4 leza II din HG 681/2011 „Studiile universitare de doctorat se pot întrerupe din motive temeinice, in condițiile stabilite prin regulamentul școlii doctorale Durata acestor studii se prelungește cu perioadele cumulate ale întreruperilor aprobate.”
- Hotărârea Senatului ASE București nr. 82/06.06.2012 „Aprobarea prelungirii termenelor de elaborare și susținere publică a tezelor de doctorat până la 30 septembrie 2012 pentru doctoranzii înmatriculați în anii universitari 2004-2005; 2005-2006 și 2006-2007” (Prelungirea acordata prin aceasta hotărâre este de l an, din octombrie 2011 pana la 30.09 2012).
Instanța de fond nu face distincție între posibilitatea "prelungirii" duratei de studii și acordarea termenului de grație, noțiune care apare pentru prima dată in actul normativ HG 681/2011. Din punct de vedere chiar și etimologic, cele două noțiuni sunt distincte și nu pot fi analizate împreună.
Analiza naturii juridice a prelungirii duratei contractului de studii
Astfel, dispozițiile privitoare la "prelungirea" duratei studiilor de doctorat se referă la o acțiune care presupune un act unilateral de voință, respectiv decizia forului de conducere legal al universității. A. de S. Economice București, prin propria voință, a hotărât că prelungirea se acordă până la data de 30 septembrie 2012. Aceasta prelungire are valoarea unui veritabil act adițional la contractul de studii doctorale. Ea este lăsata de legiuitor la aprecierea senatului universității, nu este obligatorie, și este susținută de aprecieri de natură subiectivă ale inițiatorului. Aceste hotărâri de prelungire a duratei de studii emise de Senat nu au fost contestate de vreo parte și nu au fost infirmate de vreo hotărâre judecătorească.
Arată că contractul de studii doctorale are natură duală. Este un contract sinalagmatic, încheiat între părți care au drepturi și obligații reciproce și care urmează și regimul juridic al actelor normative care guvernează studiile doctorale. Astfel, având în vedere prelungirea acordată de către pârâtă, perioada de finalizare a contractului de studii doctorale este 30 septembrie 2012.
Analiza noțiunii juridice de termen de grație
În ceea ce privește a doua instituție de drept analizată de instanța de fond. respectiv noțiunea de termen de grație, doctrina este constantă în a defini aceasta ea o înlesnire acordată debitorului pentru îndeplinirea unei obligații deja scadente.
Spre deosebire de prelungirea termenului, care schimbă însăși data scadenței îndeplinirii obligației. termenul de grație nu modifică scadența obligației, ci doar este un act de clemență acordat debitorului.
In practică, termenele de grație au izvoare de drept diferite: ele pot fi atât convenționale, dar și legale, ultimele izvorând din acte normative emise în diferite domenii, în general având scopul de a clarifica o situație incertă înainte de editarea unor noi reguli sau obligații.
In speță, termenul de gratie este acordat prin act normativ, nu este convențional, fiind prevăzut în această modalitate în art. 40 alin. I din Anexa la HG 688 din 29 iunie 2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat.
El are o perioadă fixă de 2 ani și nu este "inclus", astfel cum a stabilit eronat instanța, adoptând susținerile pârâtei în prelungirile stabilite sub alt temei și regim juridic.
Termenul de grație fiind stabilit prin lege folosește tuturor și acționează fără limitări sau interpretări. Astfel, textul integral al acestui articol stabilește că:
Dacă studentul doctorand nu reușește să finalizeze teza în termenul stabilit potrivit contractului de studii universitare de doctorat și eventualelor acte adiționale la acesta (stabilindu-se anterior, în art. 39 alin. 5 al aceluiași Cod, că prelungirile și întreruperile se stabilesc prin acte adiționale), studentul doctorand mai are la dispoziție o perioadă de grație de maximum 2 ani pentru a finaliza și susține public teza, depășirea acestui termen conducând în mod automat la exmatricularea sa."
Ratio legis. acest articol subliniază clar faptul că este vorba totdeauna de perioade de timp care trebuie analizate separat: cea rezultată din prelungiri și întreruperi, care se circumscriu în toate cazurile termenilor contractuali și se concretizează sau asimilează actelor adiționale la contractele de studii doctorale, fiind convenționale, și termenul de grație care este o înlesnire, facilitate acordata de legiuitor și este prevăzută de lege. De altfel, este evident că această acordare a termenului de gratie nu este supusă nici unei aprobări, exprimă voința studentului doctorand și acționează ope legis, prin efectul legii, fiind un gest de îngăduință pentru situația în care studentul doctorand nu a reușit să finalizeze leza în termenul contractual.
Modul în care instanța cumulează întreruperea contractului, cu prelungirea contractului și cu termenul de grație, raportându-se la legea cea mai veche, fără sa țină cont de prevederile art. 2 din HG 681/2011 care abrogă toate dispozițiile contrare este, din acest punct de vedere, ilegal și neîntemeiat, ducând la o soluție greșită prin interpretarea eronată a actului dedus judecății.
Reiterează teza conform căreia sancțiunile nu pot fi aplicate decât dacă sunt prevăzute de lege (nulla poena sine lege), iar în cauza dedusă judecății sancțiunea exmatriculării nu poate fi dispusă decât în condițiile art. 40 din HG 681/2011, după acordarea termenului de grație de 2 ani. și nu ca sancțiune pentru depășirea termenului stabilit de art. 12 din legea 288/2004, care nu prevede vreo sancțiune pentru depășirea acestui termen.
A fortiori. instanța nu a calculat și nu a ținut cont de perioada octombrie 2010 - octombrie 2011. perioada de întrerupere a studiilor doctorale din motive medicale justificate, aprobată, și care trebuie, conform art. 39 alin. 5 din HG 681/201I, adăugată la termenul contractului.
În drept a invocat art. 304 alin. 1 pct. 7, 8 și 9 Cod de Procedură Civilă, 304 indice 1, art. 312 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, art. 12 și urm. Legea 288/2004, art. 39, 40 HG 681/2011, Regulamentul ASE de studii doctorale.
Intimata A. de S. Economice din București a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta G. D. R. și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.2669/14.05.2013, având în vedere următoarele considerente:
Decizia de exmatriculare a fost emisă în conformitate cu prevederile legale ce reglementează studiile doctorale, respectiv H.G. 681/2011 privind codul studiilor universitare de doctorat. Regulamentul de organizare si desfășurare a studiilor universitare de doctorat. OMECTS nr.3448/05.03.2012 si contractul de studii doctorale nr.84/14.10.2005.
Potrivit art. 40 alin. l din Codul Studiilor universitare de doctorat, H.G. 681/2011 privind aprobarea Codului, "Daca studentul-doctorand na reușește sa finalizeze teza in termenul stabilit potrivit contractului de studii universitare de doctorat si eventualelor acte adiționale la acesta, studentul-doctorand mai are la dispoziție o perioada de gratie de maximum 2 ani pentru a finaliza si susține public teza, depășirea acestui termen conducând in mod automat la exmatricularea sa".
A precizat faptul că perioada de grație de maxim 2 ani se calculează de la încheierea perioadei pentru care s-a încheiat contractul de studii sau a actelor adiționale la acesta, și conform art. 55 din Regulamentul de organizare si desfășurare a studiilor universitare de doctorat, în situații speciale, prelungirea duratei programului de doctorat "poate fi prelungita cu 1-2 ani, cu aprobarea senatului A.S.E., la propunerea conducătorului de doctorat si in limita fondurilor disponibile".
Recurenta a încheiat contractul de studii universitare doctorale in data de 14.10.2005 pentru o durata de 3 ani. In cursul anului 2008 a fost emisă o decizie de exmatriculare-nr.857/19.12.2008, având în vedere nesusținerea raportului final de cercetare. Cu toate că reclamantei i s-a adus la cunoștință calendarul activităților pentru luna septembrie 2008, în care se prevedea depunerea lucrării, evaluarea on-line si orală a raportului final de cercetare doctorală, aceasta nu a susținut evaluarea orală a raportului. Conform calendarului, perioada de susținere orală era în intervalul 22 - 27 septembrie 2008. Dupa un interval de aproximativ 4 luni, respectiv în 06.01.2009, recurenta înaintează o cerere în atenția domnului rector prin care solicită revocarea deciziei de exmatriculare, motivând faptul că a depus raportul final în format on-line în perioada precizată, dar ca nu a putut susține interviul din cauza unor probleme de sănătate. Ulterior în 07.01.2009 a solicitat prin adresa 5647/07.01.2009 prelungirea stagiului pe o durata de 6 luni, pentru depășirea unor probleme grave de sănătate. Urmare a solicitărilor și dovezilor depuse, constând în certificate ce atesta investigații medicale, în susținerea motivului temeinic pentru care recurenta nu a putut susține interviul, la propunerea directorului de scoală doctorală, în data de 19.03.2009, decizia de exmatriculare nr.857/19.12.2008 a fost anulată.
În continuare la data de 06.06.2012, senatul A.S.E. prin hotărârea nr.82/2012 privind prelungirea programului de doctorat pentru elaborarea si susținerea publică a tezei, pentru toți doctoranzii înmatriculați în anii universitari 2004 - 2005, 2005 - 2006 si 2006 - 2007, a stabilit termenul limită până la care aceștia puteau susține teza data de 30.09.2012, situație ce presupune acordarea termenului de grație pentru susținerea tezei, și nu așa cum greșit consideră recurenta, prelungirea studiilor. Nici nu era posibil ca hotărârea să fie data sau să se refere la prelungire de studii, în condițiile în care aceasta specifică clar obiectul și anume în vederea elaborării și susținerii publice a tezei de doctorat. In baza celor mai sus menționate, având în vedere ca nici la data de 01.10.2012 recurenta nu si-a îndeplinit obligațiile privind elaborarea si susținerea publică a tezei de doctorat, A.S.E a înțeles să emită decizia nr.24/01.10.2012 prin care recurenta a fost exmatriculată. Astfel, de la data anulării deciziei de exmatriculare și până la momentul exmatriculării, adică de la 19.03.2009 și până la 30.09.2012 (3,6 ani) recurenta nu a procedat la elaborarea și susținerea tezei de doctorat, ceea ce în mod justificat a dus la emiterea decizie de exmatriculare.
În cauză nu este vorba de prelungirea studiilor, ci de acordarea termenului de grație pentru susținerea tezei publice, termen ce a fost acordat cu multă îngăduință și înțelegere nu numai față de recurentă, ci și fată de toți ceilalți studenți - doctoranzi înmatriculați în anii corespunzători acordării perioadei de grație.
În cuprinsul cererii de recurs, recurenta, prin reprezentant face analiza asupra termenilor „ prelungire” și „termen de grație”, însă în speță este vorba nu de prelungirea studiilor de doctorat, ci de acordarea unui termen de grație în vederea susținerii tezei de doctorat, termen ce i s-a acordat de la data de 19.03.2009 până la data de 30.09.2012, iar recurenta nu poate nega acest aspect. Astfel, mențiunile din cuprinsul cererii de recurs referitoare la ceea ce înseamnă termenul de prelungire și toată analiza asupra naturii juridice prelungirii duratei contractului de studii nu fac obiectul speței noastre. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta - recurentă a solicitat obligarea pârâtei la acordarea termenului de grație de 2 ani pentru finalizarea și susținerea publică a tezei de doctorat. Faptul că hotărârea Senatului conține termenul prelungire nu conduce la înțelegerea de prelungire a studiilor de doctorat, cu atât mai mult cu cât atât în continuarea titlului cât și din cuprinsul acesteia referirile sunt în înțelesul acordării unui termen de grație în vederea susținerii tezelor de doctorat.
În drept a invocat art.490 (2) raportat la art. 471 din Cod.proc.civ., art. 40 alin 1 din Codul Studiilor universitare de doctorat, Regulamentul de organizare si desfășurare a studiilor universitare de doctorat aprobat de Senatul A.S.E.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. (1865) rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 304¹ C.pr.civ. (1865), reține următoarele:
În fapt, Curtea reține că la data de 14.10.2005 în baza contractului nr. 84 reclamanta a fost înmatriculată pentru un ciclu de studii universitare de doctorat de 3 ani.
Din adresa nr. 370/27.10.2012 rezultă că prin decizia nr. 857/19.12.2008 s-a dispus exmatricularea reclamantei ca urmare a nepromovării raportului final de cercetare, iar la data de 18.03.2009 Biroul Senatului ASE a revenit asupra hotărârii luate și a anulat decizia de exmatriculare pe motiv că procedura de evaluare a raportului final a fost incompletă.
La data de 24.02.2009 reclamanta a susținut interviul pentru raportul final de cercetare doctorală, fără ca această dată să fie înscrisă în situația școlară, necunoscându-se deci data finalizării examinării raportului final de cercetare.
Studiile doctorale au fost prelungite de 2 ori pentru perioada octombrie 2008-octombrie 2010 și octombrie 2011-30 septembrie 2012, pentru toți doctoranzii, prin hotărâri ale senatului universității.
Referitor la ultima prelungire, prin hotărârea Senatului nr. 82/06.06.2012 s-a prevăzut posibilitatea prelungirii termenelor de elaborare și susținere publică a tezelor de doctorat până la data de 30.09.2012, pentru doctoranzii înmatriculați în anii universitari 2004-2005, 2005-2006 și 2006-2007.
Prin hotărârea nr. 24/01.10.2012 rectorul ASE București a decis exmatricularea de la studiile universitare de doctorat a mai multor studenți doctoranzi, printre care și reclamanta.
La data de 28.09.2012 reclamanta formulase o cerere pentru acordarea termenului de grație de 2 ani prevăzută de art. 40 din Codul Studiilor Universitare Doctorale.
În drept Curtea are în vedere următoarele dispoziții legale:
Art. 12 din Legea nr. 288/2004 stabilește că „Studiile universitare de doctorat au, de regulă, o durată de 3 ani. În situații speciale, când tematica abordată necesită o perioadă mai mare de studiu sau experimentare, durata poate fi prelungită cu 1 - 2 ani, cu aprobarea senatului universitar, la propunerea conducătorului de doctorat. Susținerea tezei de doctorat se poate face în termen de maximum 3 ani de la terminarea studiilor universitare de doctorat.”
Art. 39 din Hotararea Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat prevede:
(1) In domeniile de studii reglementate la nivel european, durata studiilor universitare de doctorat respecta legislatia corespunzatoare.
(2) Durata programului de doctorat este, de regula, de 3 ani. Prin exceptie, in cadrul invatamantului superior medical uman, medical veterinar si farmaceutic, conform art. 174 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, durata programului de doctorat este, de regula, de 4 ani.
(3) Din motive temeinice, in conditiile stabilite prin regulamentul scolii doctorale, durata programului de doctorat poate fi prelungita cu 1 – 2 ani, cu aprobarea senatului universitar, la propunerea conducatorului de doctorat si in limita fondurilor disponibile.
(4) Studiile universitare de doctorat se pot intrerupe din motive temeinice, in conditiile stabilite prin regulamentul scolii doctorale. Durata acestor studii se prelungeste cu perioadele cumulate ale intreruperilor aprobate.
(5) Prelungirea prevazuta la alin. (3), respectiv intreruperea si prelungirea prevazute la alin. (4) se stabilesc prin acte aditionale la contractul de studii universitare de doctorat.
Art. 40 alin. 1 din același act prevede: „Daca studentul-doctorand nu reușește sa finalizeze teza in termenul stabilit potrivit contractului de studii universitare de doctorat si eventualelor acte adiționale la acesta, studentul-doctorand mai are la dispoziție o perioada de gratie de maximum 2 ani pentru a finaliza si susține public teza, depășirea acestui termen conducând in mod automat la exmatricularea sa.”
În legătura cu natura juridică a prelungirilor acordate de universitate tuturor doctoranzilor, Curtea consideră, în acord cu recurenta, că aceste prelungiri reprezintă veritabile acte adiționale la contract, care influențează durata programului de doctorat. Având în vedere că recurenta a beneficiat de prima prelungire din octombrie 2008 până în octombrie 2010 și i s-a permis să beneficieze de cea de a doua prelungire care a vizat numai elaborarea și susținerea publică a tezelor de doctorat, ci nu înseși studiile universitare de doctorat, este rezonabil să considerăm că la data de 01.10.2011 studiile de doctorat erau deja finalizate. Aceasta întrucât situația reclamantei nu este certă în perioada octombrie 2010-octombrie 2011, când ea susține că a beneficiat de o întrerupere individuală pe motive medicale, neexistând însă la dosar vreo decizie a senatului ASE în acest sens. Curtea consideră că această întrerupere a fost mai mult de facto, căci, după cum rezultă din adresa nr. 370/27.10.2012 emisă de ASE, la data de 27.07.2010 și 17.09.2010 reclamanta a depus cereri de prelungire a studiilor universitare de doctorat cu un an (deci nu cereri vizând însăși susținerea tezei de doctorat), motivate de aspecte de ordin medical, la ambele cereri senatul a emis în data de 12.10.2011 o decizie negativă. Deci răspunzând după un an de zile și permițând în această perioadă reclamantei să beneficieze de statutul de doctorand, fără a se lua vreo măsură împotriva sa, întreruperea învederată de către reclamantă și acordată de universitate este numai de facto. Pe de altă parte, incluzând reclamanta în rândul doctoranzilor beneficiari ai prelungii susținerii tezei de doctorat, potrivit hotărârii senatului ASE nr. 82/06.06.2012, rezultă că data de 30.09.2011 poate fi luată în calcul ca și dată certă a finalizării studiilor doctorale.
Intimata a arătat că recurenta a beneficiat de o perioadă de grație de 3 ani și 6 luni, începând cu data de 24.02.2009 și până la data de 30.09.2012. Mai întâi Curtea observă că termenul de grație nu putea fi acordat înainte de a fi prevăzut în vreun act normativ, căci termenul de 2 ani a fost reglementat prin HG nr. 681/2011, deci ulterior datei de 24.02.2009; în al doilea rând această dată nu poate fi considerată dată de referință pentru calcularea termenului de susținere a tezei de doctorat din motivele arătate și în plus pentru faptul că finalizarea studiilor nu se poate situa în perioada în care doctorandul apare ca fiind exmatriculat; în al treilea rând, așa cum este reglementat, termenul de grație operează de drept, nefiind nevoie de aprobarea senatului ASE, ca și în cazul prelungirilor.
Curtea reține că susținerea tezei de doctorat se poate face în termen de maximum 3 ani de la terminarea studiilor universitare de doctorat, dispozițiile art. 12 din Legea nr. 288/2004 fiind imperative.
Reținând așadar ca numai termenul vizând studiile universitare de doctorat este susceptibil de prelungire/întrerupere, Curtea constată că susținerea tezei de doctorat trebuie să aibă loc în intervalul maxim de 3 ani prevăzut de lege, acest termen neputând fi modificat ori abrogat prin acte normative cu forță juridică inferioară, potrivit Legii nr. 24/2000. Termenul de 3 ani prevăzut de lege este un termen maxim, în interiorul căruia trebuie susținută teza de doctorat, ca atare orice prelungire acordată de universitate pentru susținerea tezei, ca și orice termen de grație trebuie să se situeze în cadrul acestui interval de 3 ani.
Așadar, având în vedere că reclamanta nu a reușit să finalizeze teza in termenul stabilit potrivit contractului de studii universitare de doctorat si prelungirilor acordate (cu valoare de acte adiționale la acesta), reclamanta mai are la dispoziție o perioada de gratie de maximum 2 ani pentru a finaliza si susține public teza, perioadă ce se încadrează în termenul maxim de 3 ani, socotit de la 01.10.2011, termenul de 3 ani nefiind susceptibil de suspendare ori întrerupere, nerespectarea sa atrăgând decăderea din dreptul de a susține teza de doctorat și implicit pierderea calității de doctorand.
Pentru aceste motive, constatând că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, prin interpretarea eronată a dispozițiilor legale care reglementează raporturile dintre părți, fiind incidente motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 C., Curtea va admite recursul, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3 C., va modifica în tot sentința recurată în sensul că va admite în parte acțiunea, va anula decizia prin care reclamanta a fost exmatriculată, va constata că reclamanta beneficiază de termenul de grație de 2 ani.
Având în vedere că prezenta decizie este irevocabilă, capătul de cerere privind suspendarea executării deciziei nr. 24/01.10.2012 va fi respins ca rămas fără obiect.
În temeiul art. 274 C. Curtea va lua act că recurenta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă G. D. R. împotriva sentinței civile nr. 2669 din 14.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. DE S. ECONOMICE BUCUREȘTI.
Modifică în tot sentința civilă recurată, în sensul că admite în parte acțiunea.
Anulează decizia nr.24/01.10.2012.
Constată că reclamanta beneficiază de un termen de grație pentru finalizarea și susținerea tezei de doctorat de 2 ani.
Respinge petitul trei al cererii, ca rămas fără obiect.
Ia act că recurenta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R.-M. V. I. F. S. P.
GREFIER
G. P.
Red. Jud. S.P.– 2 ex./ ianuarie 2014
Tehnored. GP
Jud. fond B. S. - Tribunalul București - Secția a IX-a C.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 4445/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
