Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 4989/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4989/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 1130/116/2009*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4989
Ședința publică de la 14.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - C. R. I.
JUDECĂTOR - J. A.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ CĂLĂRAȘI, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ și M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE, împotriva sentinței civile nr. 5179/19.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. N. și intimatul-pârât G. R. și MINISTRUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Călărași reprezentată de consilier juridic Oloianu Anișoara cu delegație depusă la dosar, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială reprezentată de consilier juridic Gigica M. cu delegație depusă la dosar și M. M., Familiei și Protecției Sociale și Persoanelor Vărstnice reprezentat de consilier juridic A. T. cu delegație depusă la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, recurenta-pârâtă ANPIS a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare la recursul formulat de MMFPSPV, după care:
Curtea comunică recurenților-pârâți AJPIS Călărași și MMFPSPV un exemplar al întâmpinării formulate de ANPIS.
Curtea dispune scoaterea din citativ a intimaților G. R. și M. Administrației și Internelor față de soluția pronunțată la fond și limitele recursului, având în vedere că aceste părți nu au înțeles să recureze sentința pe aspectele avute în vedere la fond și nici recurenții nu au invocat aspecte în legătură cu cererile împotriva acestor intimați.
Recurenții-pârâți, prin consilieri juridici, arată că nu mai au cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul părților pe recurs.
Recurenta-pârâtă AJPIS Călărași, prin consilier juridic, arată că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că numirea sau revocarea din funcție este atributul Ministerului M. Familiei și Protecției Sociale, conform art. 12 din HG nr. 11/2009 cu modificările și completările ulterioare, respingând excepția calității sale procesuale pasive. Arată că în acest litigiu, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public a avut stabilit raportul de serviciu, respectiv MMFPS. Cât privește fondul recursului, solicită admiterea lui, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată. Cât privește celelalte două recursuri formulate de ANPIS și MMFPSPV solicită admiterea lor.
Recurenta-pârâtă ANPIS, prin consilier juridic, arată că instanța de fond nu a ținut seama de excepția invocată de ei, respectiv excepția lipsei calității sale procesuale pasive potrivit dispoz. art. 1 alin. 1 din OUG nr. 116/2007 privind organizarea și funcționarea ANPS, cu modificările și completările ulterioare, aceasta este organizată și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea MMFPS. Cât privește fondul recursului, solicită admiterea lui, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
Recurenta-pârâtă MMFPSPV, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. Cât privește celelalte două recursul formulate de AJPIS Călărași și ANPIS solicită admiterea lor.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5179/19.09.2011 Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului R. și a respins acțiunea în contradictoriu cu acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală. A respins în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de petentul M. Administrației și Internelor. A respins excepțiile prescrierii dreptului la acțiune și netimbrării, invocate de pârâtul M. M. Familiei și Protecției Sociale, ca neîntemeiate. A respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Agenția Națională pentru Prestații Sociale și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Călărași, ca neîntemeiate. A admis acțiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de către reclamantul C. N., în contradictoriu cu pârâții G. R. PRIN SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI, M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE, și AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE – CĂLĂRAȘI, dispunând anularea Ordinului Ministrului M., Familiei și Protecției Sociale nr. 375 din 23.04.2009, obligând pârâții M. M., Familiei și Protecției Sociale, Agenția Națională pentru Prestații Sociale și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale să reintegreze reclamantul pe o funcție echivalentă cu cea deținută anterior emiterii Ordinului nr. 375/23.04.2009.
Pentru a se pronunța astfel, asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernului R., prescrierii dreptului la acțiune și netimbrării, invocate de pârâtul M. M. Familiei și Protecției Sociale, lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Agenția Națională pentru Prestații Sociale și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Călărași, conform art. 137 din Codul de procedură civilă, instanța de fond a constatat că prin OUG nr. 37/2009 s-a prevăzut ca, „în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, (::) „funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia se desființează” (art. III alin. 1).
În executarea acestor dispoziții, prin Ordinul Ministrului M. nr. 375 din 23.04.2009 a fost desființată funcția publică de conducere de director executiv al Direcției de Muncă și Protecție Socială a județului Călărași, ocupată de către reclamant (art.1) și s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin „eliberarea din funcția publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 25.05.2009” a „domnului C. N., director executiv – consilier clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului Călărași”.
Prin adresa nr. 5896/2009, M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE i-a pus la dispoziție reclamantului funcția publică vacantă de inspector, clasa I, grad profesional principal, treapta 2 de salarizare din cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială a Județului Călărași, singura funcție vacantă în cadrul acestei instituții, iar în baza opțiunii reclamantului, comunicată prin adresa nr. 739/18.05.2009, acesta a fost numit în funcția publică de inspector clasa I, grad profesional principal treapta 2 de salarizare din cadrul Direcției de Muncă și Incluziune Socială Călărași, prin Ordinul Ministrului M., Familiei și Protecției Sociale nr. 813 din 22.05.2009. Odată cu desființarea Direcției de Muncă și Protecție Socială Călărași, personalul acesteia, printre care și reclamantul C. N., a fost preluat de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Călărași. Începând cu data de 13.09.2010, la cererea reclamantului, acesta a fost transferat în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Călărași, în funcție publică similară cu cea avută în cadrul AJPS Călărași, aspecte necontestate.
Din analizarea dosarului profesional al reclamantului, Curtea a reținut că reclamantul C. N. a fost numit în funcția publică de conducere de director executiv - consilier clasa I, grad superior, treapta de salarizare 1 la Direcția de Muncă și Protecție Socială a județului Călărași, începând cu data de 05.05.2008, prin Ordinul Ministrului M. nr. 298 din data de 29.04.2008 (fila 155), în baza rezultatului concursului de ocupare a funcției publice de conducere de director executiv al Direcției de Muncă și Protecție Socială a Județului Călărași, iar prin Ordinul Ministrului M., Familiei și Egalității de Șanse nr. 868 din 31.10.2008 (fila 148), reclamantul a fost numit în funcția publică de conducere de director executiv - consilier clasa I, grad superior, treapta de salarizare 1 la Direcția de Muncă și Incluziune Socială a județului Călărași, ca urmare a reorganizării instituționale în temeiul HG nr. 1318 din 21.10.2008.
Astfel, Curtea a reținut că susținerile pârâților M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE și AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE – CĂLĂRAȘI, referitoare la ocuparea, de către reclamant, doar cu caracter temporar, a funcției publice de conducere de director executiv - consilier clasa I, grad superior, treapta de salarizare 1 la Direcția de Muncă și Incluziune Socială Călărași, anterior eliberării sale din funcție, sunt eronate, în cuprinsul Ordinului Ministrului M. nr. 868 din data de 31.10.2008, la care se limitează pârâții a face referire, făcându-se trimitere în mod expres, pe de o parte, la Ordinul Ministrului M. nr. 298 din data de 29.04.2008, prin care reclamantul a fost numit ca urmare a concursului organizat în funcția publică de conducere, iar pe de altă parte, la reorganizarea instituțională care a atras și reîncadrarea formală a funcționarilor pe funcțiile publice ocupate, în cadrul noilor instituții reorganizate.
Curtea a reținut că acțiunea reclamantului a pornit având ca temei juridic dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acesta solicitând, în fapt, anularea Ordinului Ministrului M. Familiei și Protecției Sociale nr. 375 emis la data de 23.04.2009, emis în temeiul art. III alin. 1 și alin. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, precum și a OUG nr. 37/2009, invocând excepția de neconstituționalitate a acesteia din urmă.
Ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 1.629 din 3 decembrie 2009, prin care OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională, reclamantul a renunțat la capetele de cerere referitoare la acest act normativ, astfel încât calitatea procesuală a pârâtului G. R., care inițial era justificată de capetele de cerere vizând actul normativ al cărui emitent era, nu mai este justificată în noua configurare a acțiunii, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea în contradictoriu cu acesta, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
Reținând lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât, Curtea a respins în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de petentul M. Administrației și Internelor, în interesul pârâtului.
Față de capătul de cerere referitor la reîncadrarea reclamantului pe un post similar celui deținut anterior eliberării din funcție, în cadrul AGENȚIEI JUDEȚENE PENTRU PRESTAȚII SOCIALE – CĂLĂRAȘI sau în cadrul AGENȚIEI NAȚIONALE PENTRU PRESTAȚII SOCIALE, Curtea a apreciat că excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de către cele două pârâte nu sunt întemeiate, acest capăt de cerere fiind unul incidental în raport de capătul principal de cerere, ce vizează anularea Ordinului Ministrului M. Familiei și Protecției Sociale nr. 375 emis la data de 23.04.2009, astfel încât nu are relevanță că cele două pârâte nu sunt emitentele actului contestat.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, Curtea a apreciat că aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care Ordinul Ministrului M. Familiei și Protecției Sociale nr. 375 a fost emis la data de 23.04.2009, iar acțiunea reclamantului a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 11.05.2009, în termenul de 6 luni reglementat de dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, în ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, Curtea a reținut că, fiind vorba de un litigiu de muncă, nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile, în special în condițiile în care acțiunea a fost promovată ca o acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 și doar declararea ca neconstituțională, a OUG nr. 37/2009 în cursul derulării litigiului a determinat modificarea acțiunii, temeiul juridic rămânând însă același.
Cum procedural, temeiul juridic al acțiunii îl reprezintă Legea nr. 188/1999 republicată, care în art. 91 ind. 1 prevede competența de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public a instanței de contencios administrativ, act normativ ce reprezintă legea specială în raport cu Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materie, acțiunea vizând raportul de serviciu al funcționarului public îi conferă legitimitate acestuia de a se adresa instanței de contencios administrativ, fără a fi necesară achitarea unei taxe de timbru, astfel de cereri fiind scutite de la plată, potrivit dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997, și nici un răspuns negativ exprimat în cadrul procedurii prealabile. Mai mult, art. 93 din actul normativ amintit prevede că dispozițiile Legii nr. 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice. Prin urmare, competența materială a instanței de contencios administrativ nu atrage aplicare automată a dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
A apreciat instanța de fond că în aplicarea Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici prealabilă constituie o excepție și nu o regulă, asigurându-se, în acest fel, și un tratament echitabil tuturor salariaților în demersul lor în revendicare unor drepturi salariale și celeritatea soluționării unor astfel de cauze.
Pe fond, Curtea a reținut că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată expres prin art. XIV alin. (1) din OUG nr. 105/2009, dispozițiile OUG nr. 37/2009 fiind preluate în integralitatea lor, cu modificări nesemnificative, în cuprinsul actului normativ abrogator. Din acest motiv prin Decizia nr. 1.629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, s-a pronunțat asupra dispozițiilor art. I pct. 1 - 5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexei nr. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 și a constatat, că acestea la rândul lor sunt neconstituționale.
Cum actul normativ pe baza căruia a fost emis actul administrativ cu caracter individual atacat, Ordinului Ministrului M. Familiei și Protecției Sociale nr. 375 emis la data de 23.04.2009, a fost declarat neconstituțional în prevederile sale, astfel cum au fost preluate în cuprinsul actului abrogator, instanța de fond a apreciat că temeiul juridic ce a stat la baza emiterii sale a dispărut, ceea ce determină nelegalitatea sa, argumentele reținute de către Curtea Constituțională în cadrul contenciosului constituțional răsfrângându-se asupra actului administrativ subsecvent.
Cum reclamantul a fost încadrat, ca urmare a câștigării unui concurs, pe o funcție publică de conducere de consilier clasa I, grad superior, treapta de salarizare 1, iar ceea ce i s-a pus la dispoziție este o funcție publică de execuție de consilier clasa I, grad superior, treapta de salarizare 2, Curtea a apreciat că este întemeiat și capătul de cerere referitor la obligarea pârâților Ministrului M., Familiei și Protecției Sociale, Agenția Națională pentru Prestații Sociale și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale la reintegrarea reclamantului pe o funcție echivalentă cu cea deținută anterior emiterii Ordinului nr. 375/23.04.2009.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ CĂLĂRAȘI, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ și M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE.
În motivarea recursului formulat de recurentul M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE acesta a arătat că potrivit art. III alin (1) și (3) din OUG nr. 37/2009, funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate in regim contractual, care confereau calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, prevăzute în anexa la ordonanță, precum și adjuncții acestuia, s-au desființat, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, prevăzute în anexa la ordonanță, urmând a fi conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează.
Având în vedere dispozițiile OUG nr. 37/2009, prin Ordinul ministrului muncii nr. 393/23.04.2009 funcția publică de conducere de director executiv al Direcției de Muncă și Protecție Socială Suceava s-a desființat iar reclamantului i-a încetat raportul de serviciu prin eliberare din funcția publică deținută.
Conform art. 1 din HG nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale,cu modificările și completările ulterioare, MMFPS este organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, având rol de sinteză și de coordonare a aplicării strategiei și politicilor Guvernului în domeniile muncii, familiei și protecției sociale și, în această calitate, are doar posibilitatea de a executa dispozițiile unei legi, ordonanțe, ordonanțe de urgență sau hotărâri de guvern.
Arată recurentul că potrivit art. 2 alin. (1) Iit. c) din Legea nr. 554/2004 prin noțiunea de act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Ordinul contestat adoptă o măsură prin care se modifică raportul de serviciu existent între o autoritate publică și un funcționar public, mai precis, este vorba de eliberare din funcția publică de director executiv al Direcției de Muncă și protecție Socială Călărași, în prezent AJPS Călărași.
Arată recurentul că ordinul contestat a fost emis în vederea executării unei norme cu putere de lege, respectiv, a OUG nr. 37/2009. Prin urmare, trebuie avut în vedere faptul că OUG nr. 37/2009 a fost adoptată și emisă de G. R., MMFPS este organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului și, în această calitate, avea doar posibilitatea de a executa dispozițiile unei legi. ordonanțe, ordonanțe de urgență sau hotărâri de guvern, iar ordinul contestat a fost emis în vederea executării unei norme cu putere de lege, respectiv OUG nr. 37/2009,
Indică recurentul că prin pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 1.257/ 7.10.2009 într-un control a priori de constituționalitate, nu înseamnă că MMFPS a emis ordinul contestat cu exces de putere sau încălcând vreo dispoziție legală, deoarece, la data emiterii ordinului dispozițiile OUG nr. 37/2009 nu fuseseră declarate neconstituționale. Reclamantul nu a făcut dovada că ordinul contestat ar fi fost emis cu nerespectarea dispozițiilor OUG nr. 37/2009 și ale Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește repunerea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii Ordinului nr. 375/23.04.2009, cu plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării raporturilor de serviciu și până la pronunțarea hotărârii recurentul arată că la data intrării în vigoare a OUG nr. 37/2009 direcțiile de muncă și protecție socială județene și a municipiului București erau servicii publice deconcentrate ale Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale conduse de un director executiv și un director executiv adjunct.
Potrivit Art. III alin (1) și (3) din ordonanță, funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate in regim contractual, care confereau calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, prevăzute în anexa la ordonanță, precum și adjuncții acestuia, s-au desființat, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, prevăzute în anexa la ordonanță, urmând a fi conduse de un director coordonator al serviciului public déconcentrât ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează.
Prin Legea nr. 329/2009 s-a dispus reorganizarea unor autorități și instituții publice, reorganizare care, conform art 3 lit a) se realiza prin desființarea instituției publice, ca urmare a comasării prin absorbție, și preluarea activității de către o altă instituție publică existentă, iar conform pct. 48 din Anexa 1 Ia Legea nr. 329/2009 direcțiile de muncă și protecție socială județene și a municipiului București au fost desființate, ca urmare a comasării prin absorbție cu Agenția Națională pentru Prestații Sociale și reducere de posturi, totodată această instituție preluând și activitatea respectivelor direcții desființate.
Potrivit art 6 alin. (1) - (3) din legea mai sus menționată, personalul direcțiilor de muncă și protecție socială județene și a municipiului București a fost preluat de Agenția Națională pentru Prestații Sociale și încadrat în limita posturilor aprobate pentru această instituție, beneficiind de drepturile salariale acordate, potrivit legii, pentru categoriile de funcții din cadrul Agenției. Prin HG nr. 1285/2008 a fost aprobat Statutul propriu de organizare și funcționare al Agenției Naționale pentru Prestații Sociale.
Mai arată recurentul că în conformitate cu dispozițiile art. II alin. (1) din HG nr. 1384/2009: „direcțiile de muncă și protecție socială județene și a municipiului București, servicii publice deconcentrate ale Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale cu personalitate juridică, se desființează, activitatea acestora fiind preluată de către Agenția Națională pentru Prestații Sociale, prin agențiile județene de prestații sociale și a municipiului București.
Potrivit OUG nr. 68/30 iunie 2010 reorganizarea s-a realizat prin desființarea autorității sau instituției publice, ca urmare a reducerii de personal și a
comasării prin absorbție, și preluarea activității acesteia de către M. M., Familiei și Protecției Sociale sau prin reducerea de posturi a personalului instituțiilor publice.
Organigrama și numărul maxim de posturi s-au aprobat prin HG nr. 662/7 iulie 2010la alin. (2) precizându-se că statul de funcții la nivel central se aprobă prin ordin al ministrului muncii, iar repartizarea numărului de posturi, statul de funcții și structura organizatorică pentru agențiile teritoriale se stabilesc prin ordin al președintelui Agenției
Așadar, potrivit actelor normative mai sus menționate și a Statutului propriu de organizare si funcționare al Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, Agenția Națională pentru Prestații Sociale, care a preluat atribuțiile și personalul direcțiilor de muncă și protecție socială județene și a municipiului București, servicii publice deconcentrate ale Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, aflată în subordinea MMFPS, care are în subordine agenții județene pentru prestații sociale, respectiv a municipiului București, denumite agenții teritoriale, ca servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică. Agenția este condusă de un președinte care coordonează activitatea Agenției și a structurilor subordonate, aprobă, numește, încadrează, modifică, suspendă și dispune încetarea raporturilor de serviciu sau de muncă ale personalului din cadrul Agenției, în condițiile legii,
Arata recurentul ca conducerea agențiilor teritoriale se exercită de către un director executiv, funcționar public de conducere, numit prin ordin al președintelui Agenției pe bază de concurs organizat în condițiile legii, iar repartizarea numărului de posturi, statul de funcții și structura organizatorică pentru agențiile teritoriale se stabilesc prin ordin al președintelui Agenției
Asadar, prin desfiintarea direcțiilor de muncă și protecție socială județene și a municipiului București s-a desființat și funcția de director executiv al acestora, în prezent, MMFPS nu mai are servicii publice deconcentrate, iar repunerea reclamantului în funcția avută anterior nu mai este posibilă.
Prin recursul formulat de recurenta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ aceasta arată că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că numirea sau revocarea din funcție este atributul Ministerului M. Familiei și Protecției Sociale,conform art. 12 din HG 11/2009 cu modificările și completările ulterioare și din acest motiv critică soluția asupra excepției calității procesuale pasive a AJPIS Călărași, despre care consideră că nu are calitate procesuală pasivă.
Arată recurenta că introducerea în cauză a unei părți netrecute în cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, iar calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat, precum și între persoana intimatului pârât și cel despre care se pretinde că este obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății.
Calitatea de intimat pârât în această cauză, aparține numai instituției care a emis ordinele de numire și de revocare din funcția publică de conducere ,despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept.
Întrucât intimatul - reclamant a fost acela care a declanșat procedura judiciară, Iui îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală cât și calitatea procesuală a intimatului -pârât, respectiv a AJPIS Călărași.
Din indicarea pretenției sale precum și a împrejurărilor de fapt și de drept, nu rezultă că AJPIS Călărași a avut atribuții în numirea în funcția publică de conducere și nici în cea de revocare din funcția de director executiv.
În ceea ce privește numirea sau revocarea din funcție, arată recurentul că acesta este atributul Ministerului M. Familiei și Protecției Sociale, conform art. 12 din HG 11/2009. Calitate procesuală pasivă poate avea numai autoritatea emitentă a Ordinelor, respectiv M. M. Familiei și Protecției Sociale sau ca o excepție autoritatea ierarhic superioară.
Intimatul - reclamant este cel obligat să facă dovada calității procesuale pasive prin indicarea obiectului cererii, a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa și a instituției cu care înțelege să se judece .
Arată recurentul că intimatul C. N. nu a motivat în fapt calitatea procesuală pasivă a AJPIS Călărași, simpla susținere că instituția trebuie introdusă în cauză întrucât are personalitate juridică nefiind întemeiată.
Calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public a avut stabilit raportul de serviciu,respectiv M. M. Familiei si Protecției Sociale.
În continuare, recurenta arată că în temeiul art 304 pct 7,8,9 din codul de procedură civilă critică și soluția dată de instanța de fond în ceea ce privește reintegrarea pe un post deținut anterior, întrucât a fost dispusă fară să se țină seama că acesta nu mai există, totodată nu mai există nici instituția unde intimatul reclamant a fost numit în funcția publică de conducere
Intimatul reclamant a fost numit director executiv la Direcția de Muncă și Incluziune Socială Călărași, iar motivarea privind reintegrarea intimatului reclamant este confuză și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Arată recurenta că nu mai este posibilă repunerea intimatului reclamant în situația anterioară deoarece raporturile de serviciu au încetat de mult și nici postul deținut anterior de C. N. și nici structura organizatorică nu mai există la momentul când a fost dispusă reintegrarea, astfel că postul „nu se află în ființă".
În conformitate cu art. III din H.G.R nr. 1384/18.11.2009 „ personalul din cadrul direcțiilor de muncă și protecție socială județene și a municipiului București este preluat sau, după caz transferat în interesul serviciului, în condițiile legii, la Agenție." Odată cu desființarea Direcției de Muncă și Protecție Socială Călărași, personalul acesteia printre care și intimatul - reclamant C. N. a fost preluat de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Călărași.
Începând cu 13.09.2010 la cerere d-nul C. N. a solicitat transferul în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Călărași, în funcție publică de execuție inspector clasa I, grad profesional principal treapta 2 de salarizare.
Prin Decizia nr.414/2010 Curtea Constituțională a statuat ca eventualele măsuri de reintegrare dispuse de instanțele judecătorești în posturile de director executiv și director executiv adjunct nu ar putea fi puse în executare în condițiile noii legi din moment ce postul a fost desființat, iar noul post va fi ocupat în condițiile legii, și anume prin concurs. Față de Decizia Curții Constituționale prin care OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională, arată recurenta că potrivit prevederilor Legii nr. 47/1992 decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie și produce efecte pentru viitor.
În final, arată recurenta că în care recursul nostru va fi respins solicită să se analizeze dispozițiile instanței de fond privind reintegrarea și în condițiile art.2811 din Codul de Procedură Civilă să prevadă și modalitatea concretă de punere în executare a sentinței privind reintegrarea pe o funcție echivalentă cu cea deținută anterior emiterii Ordinului 375/23.04.2009.
Prin recursul formulat de recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ s-a solicitat modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului acestei recurente se arată că sentința instanței de fond este nelegală deoarece nu s-a ținut seama de excepția lipsei calității procesuale pasive a ANPS.
Arată recurenta că este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale (M.M.F.P.S), iar potrivit dispozițiilor art.2 din O.U.G nr. 116/2007, agenția are ca scop administrarea și gestionarea tuturor prestațiilor sociale acordate de la bugetul de stat, așa cum sunt ele definite la art.l7 din Legea nr.47/2006 privind sistemul național de asistență socială, într-un sistem unitar de plată și asigură coordonarea, îndrumarea și controlul activității agențiilor teritoriale și a unităților din subordine, în scopul aplicării unitare a legislației în domeniul specific de activitate și al realizării atribuțiilor ce le revin acestora, potrivit legii.
Arată recurenta că nu are calitate procesuală în vederea asumării obligațiilor, în plan procesual pentru a valorifica în justiție dreptul sau interesul în legătură cu acest litigiul.
Recurentul Ghirana N. și-a desfășurat activitatea în cadrul Direcției deMuncă și Incluziune Socială Călărași începând cu data de 01.11.2008, iar prin Ordinul ministrului muncii nr.868 din 31.10.2008 a fost numit în funcția publică de conducere de director executiv la Direcției de Muncă și Incluziune Socială Călărași
Rezultă așadar că recurenta nu are calitate procesuală în vederea asumarii obligațiilor, între reclamant și instituție neexistând niciun fel de relații și, mai mult de atât, cele două instituții Direcția de Muncă și Incluziune Socială Călărași și Agenția Națională pentru Prestații Sociale aveau personalitate juridică fiecare și sedii separate.
În altă ordine de idei, arată recurenta că motivarea privind reintegrarea reclamantului este confuza si neclara, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece prin raportare la dispozițiile art 13* alin 1) din Legea nr. 188/1999 nu există funcția publică de conducere de consilier clasa I, grad superior, treapta de salarizare 1. Această funcție, potrivit art 14 alin 1) din Legea nr. 188/1999 republicată, nu este de conducere, ci este funcție publică de execuție din clasa I, structurată pe grad profesional.
In al treilea rând, arată recurenta că instanța de judecată nu a apreciat ca probă concludentă situația reală, nu a ținut seama de faptul că Direcția de Muncă și Incluziune Socială Călărași nu mai există. Astfel, funcția de conducere, respectiv director executiv al Direcției de Muncă și Incluziune Socială Călărași a fost desființată.
Reclamantul C. N. prin cererea modificatoare solicită anularea actului prin care a fost eliberat din funcție, respectiv Ordinul nr. 375/23.04.2009 și reintegrarea în funcția avută SAU . cu același nivel de ierarhizare, în cazul în care funcția pe care a deținut-o nu mai există în organigrama instituției la momentul reintegrării.
Arată recurenta că cei trei pârâți obligați de instanță să reintegreze reclamantul pe o funcție echivalentă cu cea deținută anterior emiterii Ordinului 375/23.04.2009, au personalitate juridică sunt titulare în drepturi și obligații, au organigrame separate și sedii separate. In această situație culpa nu poate să pice în sarcina Agenția Națională pentru Prestații Sociale ținând cont și de condițiile concrete de organizare și funcționare a agențiilor județene pentru prestații sociale, inclusiv a A.J.P.S Călărași, la data judecății astfel încât o eventuală decizie favorabilă reclamantului nu ar putea fi pusă în executare.
In al patrulea rând, arată recurenta că în mod eronat instanța de fond a dispus reintegrarea pe un post echivalent cu cel deținut fără să se țină seama că acesta nu mai există.
Arată că nu mai este posibilă repunerea intimatului reclamant în situația anterioară deoarece raporturile de serviciu au încetat de mult, la data de 23.04.2009, nici postul deținut anterior de C. N. și nici structura organizatorică nu mai există la momentul când a fost dispusă reintegrarea, astfel că postul „nu se află în ființă". începând cu data de 16.01.2009.
Direcțiile de Muncă și Incluziune Socială și-au schimbat denumirea în direcții de muncă și protecție socială în conformitate cu H.G. R nr. 11/2009, iar potrivit art. II din H.G.R nr. 1384/18.11.2009 „începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, direcțiile de muncă și protecție socială județene și a municipiului București, servicii publice deconcentrate ale Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale cu personalitate juridică, se desființează, activitatea acestora fiind preluată de către Agenția Națională pentru Prestații Sociale, prin agențiile județene de prestații sociale și a municipiului București. Odată cu preluarea atribuțiilor și responsabilităților direcțiile de muncă și protecție socială județene și a municipiului București, Agenția și agențiile teritoriale preiau, în condițiile legii, de la direcțiile de muncă și protecție socială județene și a municipiului București elementele patrimoniale de activ și pasiv, pe baza situațiilor financiare întocmite conform legii, și se subrogă acestora în toate contractele referitoare la domeniul lor de activitate."
In conformitate cu art. III din H.G.R nr. 1384/18.11.2009 „personalul din cadrul direcțiilor dc muncă și protecție socială județene și a municipiului București este preluat sau, după caz transferat în interesul serviciului, în condițiile legii, la Agenție."
Arată recurenta că odată cu desființarea Direcției de Muncă și Protecție Socială Călărași, personalul acesteia printre care și intimatul - reclamant C. N. a fost preluat de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Călărași.
Începând cu 13.09.2010 la cerere intimatul reclamant a solicitat transferul în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Călărași, în funcție publică de execuție inspector clasa I, grad profesional principal treapta 2 de salarizare.
Face referire recurenta în continuare la Decizia nr.414/2010 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat ca eventualele măsuri de reintegrare dispuse de instanțele judecătorești în posturile de director executiv și director executiv adjunct nu ar putea fi puse în executare în condițiile noii legi din moment ce postul a fost desființat, iar noul post va fi ocupat în condițiile legii, și anume prin concurs.
Analizând cererile de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea prin raportare la prevederile art. 312 și art. 304 pct. 7 și 9 C. urmează a le respinge ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
În primul rând, Curtea va atrage atenția cu privire la aceea că unele motive de recurs sunt comune tuturor celor trei cereri formulate, astfel că acestea vor fi analizate o singură dată, soluția pronunțată fiind comună.
O astfel de situație este cea a motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C., referitoare la pronunțarea unei soluții dată cu interpretarea greșită a legii, cu privire la cererea reclamantului de anulare a Ordinului 375/23.04.2009 și de reintegrare a acestuia, deși la momentul pronunțării nu exista în organigrama un post similar celui avut anterior emiterii actului contestat.
Referitor la considerentele avute în vedere de instanța de fond atunci când a pronunțat soluția asupra anulării Ordinului nr. 375/2009, Curtea va avea în vedere că recurenții au invocat, în esență, că prin pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 1.257/ 7.10.2009 într-un control a priori de constituționalitate, nu înseamnă că MMFPS a emis ordinul contestat cu exces de putere sau încălcând vreo dispoziție legală, deoarece, la data emiterii ordinului dispozițiile OUG nr. 37/2009 nu fuseseră declarate neconstituționale, iar în cauză nu s-a făcut dovada că ordinul contestat ar fi fost emis cu nerespectarea dispozițiilor OUG nr. 37/2009 și ale Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare.
Curtea va reține că deși este adevărat că în cauză nu s-a făcut dovada că actul administrativ individual contestat a fost emis cu exces de putere ori cu nerespectarea actului normativ în executarea căruia a fost emis, aceste aspecte nu prezintă relevanță față de dispozițiile exprese ale art. 9 alin 4 și 5 din Legea nr. 554/2004, care prevede că „în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al R., Partea I. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative”.
Astfel, ca efect al interpretării acestui text de lege, se constată că în urma declarării neconstituționalității actului normativ reprezentat de OG nr. 37/2009, persoanele vătămate se pot adresa instanței de contencios administrativ în sensul anulării actului emis în baza acestuia, în speță pentru anularea Ordinului nr. 375/23.03.2009, care conform mențiunilor din preambul, a fost emis în executarea dispozițiilor Ordonanței nr. 37/2009.
Se va concluziona așadar că simpla declarare a neconstituționalității OG nr. 37/2009 și respectarea termenului de 1 an de la publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 1629/2009 sunt condiții necesare și suficiente, îndeplinite în cauză de către reclamant, pentru anularea actului administrativ reprezentat de Ordinul nr. 375/2009, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, motiv pentru care soluția pe acest aspect este legală și temeinică.
În ceea ce privește cererea privind reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii Ordinului nr. 375/23.03.2009, Curtea urmează a constata că în conformitate cu dispozițiile art. 106 din Legea nr. 188/1999 rep „în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public. (2) La solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută”.
Așadar, obligația recurenților de a-l repune pe intimat în situația anterioară emiterii actului administrativ nelegal este o obligație legală, ce trebuie executată condiționat de exercitarea de către funcționar a dreptului de a solicita reintegrarea.
Toți recurenții au făcut referire în cererile de recurs la faptul că funcția deținută de reclamant nu mai există, iar acesta nu poate fi reintegrat nici pe o funcție similară, așa cum a dispus instanța de fond.
Curtea va înlătura aceste alegații ale recurenților, în primul rând pentru aceea că însăși cauza încetării raporturilor de serviciu, respectiv cauza desființării funcției deținută de intimatul – reclamant, a fost înlăturată prin declararea ca neconstituțională a OUG nr. 37/2009 și OUG nr. 105/2009.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, OUG nr. 37/2009 a fost abrogată expres prin art. XIV alin. (1) din OUG nr. 105/2009, dispozițiile OUG nr. 37/2009 fiind preluate în integralitatea lor, cu modificări nesemnificative, în cuprinsul actului normativ abrogator. Din acest motiv prin Decizia nr. 1.629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituțională, în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, s-a pronunțat asupra dispozițiilor art. I pct. 1 - 5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexei nr. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 și a constatat, că acestea la rândul lor sunt neconstituționale.
Prin Decizia nr. 1257/07.10.2009 a Curții Constituționale s-a reținut că OUG nr. 37/2009 a afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate și că prin ascest act G. a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială să intervină.
În ceea ce privește desființarea funcției deținută de reclamant, se va reține că potrivit celor două decizii ale Curții Constituționale măsura contravine Constituției.
De asemenea Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil consacrate de art. 6 din Convenție se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției, în scopul influențării soluționării judicioase a unui litigiu.
Ori prin adoptarea OUG nr. 105/2009 s-a săvârșit tocmai o astfel de încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care corect a fost sancționată de instanța de fond cu anularea actului vătămător.
Desființarea postului deținut de reclamant prin cele două ordonanțe este lipsită de efecte juridice din moment ce ambele ordonanțe au fost declarate neconstituționale, astfel că se revine la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/1999, care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale.
Admiterea opiniei contrare a recurenților ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii de exercitare a controlului de constituționalitate reglementată prin Legea nr. 47/1992.
În concluzie, este legală soluția instanței de fond cu privire la remediul aplicat ca efect al anulării Ordinului nr. 375/2009 și, implicit, ca efect al declarării neconstituționalității OUG nr. 37/2009 și OUG nr. 105/2009.
În ceea ce privește solicitările recurenților, referitoare la indicarea de către instanță a modalității în care trebuie realizată reintegrarea, Curtea urmează a constata că o astfel de lămurire și astfel de indicații nu pot fi date fără depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Cade în sarcina exclusivă a autorității alegerea, în condiții de legalitate, a procedurii pe care o consideră oportună și eficientă pentru ducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite de instanță în sarcina acesteia.
În final, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a recurenților AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE și AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ, se constată că excepția a fost invocată în fața instanței de fond și reiterată în recurs, ca motiv de ordine publică, prin raportare atât la capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 375/2009 cât și cu privire la cererile având ca obiect reintegrarea.
Curtea va constata însă că, așa cum în mod corect s-a remarcat și la fond, cererea de anulare a actului administrativ a fost pronunțată în contradictoriu cu recurentul – pârât M., în calitate de emitent al actului, recurentele – pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE și AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ căzând în pretenții doar în ceea ce privește reintegrarea, anularea actului având față de acestea efect de opozabilitate.
În legătură cu calitatea procesuală pe cererea privind reintegrarea, Curtea va avea în vedere chiar apărările recurentelor din întâmpinările depuse la dosar coroborate cu susținerile din cererea de recurs.
Astfel, se reține că la data emiterii Ordinului nr. 375/2009 intimatul reclamant ocupa funcția de conducere de Director Executiv al Direcției de Muncă și Protecție Socială a Județului Călărași.
Cum au indicat și recurentele, Direcția a fost desființată în baza art. 48 din Anexa 1 la Legea nr. 329/2009, activitatea fiind preluată de Agenția Națională pentru Prestații Sociale, prin Agențiile Județene de Prestații Sociale și a Municipiului București.
Așa cum prevede și textul de lege invocat, acestea s-au subrogat în drepturile și obligațiile fostelor Direcții de Muncă și Protecție Socială Județene. Așadar, odată cu desființarea Direcției de Muncă și Protecție Socială Călărași, conform dispozițiilor art. III alin 1 din HGR nr. 1384/2009 „personalul din cadrul Direcțiilor de muncă și protecție socială județene și a municipiului București este preluat sau după caz transferat în interesul serviciului la Agenție”
Pe cale de consecință, reintegrarea se dispune în contradictoriu cu această instituție, în calitate de continuator în drepturi și obligații al fostei Direcții de Muncă și Protecție Socială Călărași, locul în care își exercita intimatul atribuțiile de serviciu la momentul emiterii actului administrativ de eliberare din funcție, anulat prin intermediul prezentei.
Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Călărași are așadar calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce o privește pe recurenta Agenția Națională pentru Prestații Sociale, se vor avea în vedere dispozițiile art. III alin 1 din HGR nr. 1384/2009, conform cărora „structura organizatorică și numărul maxim de posturi ale Agenției atât la nivel central cât și la nivel local se stabilesc prin statutul de organizare și funcționare”.
Conform Statutului de organizare și funcționare al Agentiei Naționale, aceasta este condusă de un Președinte, care are atribuții în numirea funcționarilor în funcții publice de conducere.
Având în vedere competența Președintelui Agenției în executarea dispozitivului sentinței judecătorești de reintegrare, Curtea va reține că, în mod evident, aceasta are și calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că excepția a fost în mod corect respinsă de instanța de fond.
În final, în ceea ce privește întemeierea recursului formulat de recurenta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Călărași pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C., Curtea urmează a constata că recurenta nu a detaliat aceste motive de recurs, astfel că ele nu pot fi analizate de instanță.
În ceea ce privește indicarea acelorași texte legale în cererea formulată de recurenta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, Curtea va constata că motivele detaliate se subsumează de fapt dispozițiilor art. 304 pct. 9 C., referitoare la pronunțarea unei hotărâri cu interpretarea sau aplicarea greșită a legii, iar ele au fost înlăturate motivat cu argumentația expusă mai sus.
Pentru toate aceste motive, prin raportare la dispozițiile art. 18 și art. 9 alin 4 și 5 din legea nr.554/2004, art. 106 din legea nr. 188/1999 rep și art. 312 C., Curtea va constata că recursurile formulate sunt nefondate, motiv pentru care le va respinge în consecință, menținând sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-pârâți AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ CĂLĂRAȘI, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ și M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE, împotriva sentinței civile nr. 5179/19.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. A. C. R. I. J. A.
GREFIER
S. I.
Red...12.2013
Jud. fond – B. D.M.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5740/2013. Curtea de Apel... | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 2182/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
