Pretentii. Decizia nr. 5668/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5668/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 11/98/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5668
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.12.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: L. E. F.
JUDECĂTOR: A. G. F.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr. 384/F/28.01.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. V., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.p.c., după care,
Curtea dispune rectificarea citativului, în sensul că în locul recurentei-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița se va menționa Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Serviciul fiscal municipal Urziceni.
De asemenea, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr._ reclamantul R. V. a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice Urziceni, solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 3.303 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, achitată cu chitanța . nr._/25.07.2008 pentru înmatricularea autoturismului marca PEUGEOT, cu nr. de identificare (.) nr.VF38BRHZF81568128, nr. de înmatriculare_ , precum și la plata dobânzii fiscale aferente sumei achitate cu titlu de taxă de poluare, calculată de la data plății și până la data restituirii efective.
În motivarea cererii reclamantul arată că la data de 23. 11.2007 a achiziționat autoturismul marca PEUGEOT, fabricat în anul 2003, înmatriculat în Spania.
Pentru înmatricularea acestui i autoturism în România a fost nevoit să achite suma de 3303 lei cu titlu de taxă de poluare.
Consideră că taxa plătită încalcă normele internationale care au prioritate in raport cu legile interne, normele europene stabilind libera circulatie a marfurilor si a bunurilor.
Invocă în acest sens jurisprudența CJUE și anume: cauza C./ENEL (1964), Cauza Simmenthal ( 1976 ) hotărârile din cauzele V -402/09 ( T.) și C-263/10 ( Nisipieanu).
In drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 23 și 90 din Tratatul C.E, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, art. 21 alin. 4 și art. 117 din Cod procedură fiscală; Legea 554/2004, art. 274 alin. 1 și art. 242 Cod procedură civilă.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.384 din 28.01.2013 instanța fondului a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3.303 lei, încasată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante pentru autoturismul marca PEUGEOT,cu nr. de identificare (.) nr.VF38BRHZF81568128, nr de înmatriculare_ .
A respins capătul de cerere privind plata dobânzii fiscale și a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată
Pentru a dispune astfel, tribunalul reține că reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand marca PEUGEOT, cu nr. de identificare (.) nr.VF38BRHZF81568128, dintr-un stat comunitar, respectiv Spania, iar pentru a fi înmatriculat în România, i s-a calculat și perceput taxa de poluare auto în sumă de 3303 lei, taxă achitată conform chitanței . nr._/25.07.2008. De reținut că data primei înmatriculări este 21.martie 2003, astfel cum rezultă din decizia nr. 9528/24.08.2008 de calcul a taxei de poluare.
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru vehicule, se datorează această taxă pentru cele din categoriile M(1) – M3 și N(1)-N (3), cel deținut de reclamant fiind de categoria M1 și neîncadrându-se în excepțiile prevăzute de art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1.
Art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second – hand.
Pentru că O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ( alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .
Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Ca urmare a adoptării O.U.G. nr.218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă prin aceea că a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, EURO 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12._09, astfel încât cumpărătorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second – hand deja înmatriculat în România .
Se protejează astfel producția internă, aspect care rezultă și din preambulul actelor normative emise în acest domeniu, din care reiese că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare .
Pe de altă parte, potrivit art.110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”.
Scopul general al art.110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
De altfel, în mod concret, cu privire la faptul dacă prevederile O.U.G. nr.50/2008 încalca sau nu normele comunitare a avut a se pronunța Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., cand pronunțand o hotarare preliminară a statuat prin hotararea din 7 aprilie 2011, pct.61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art.110 TFUE, întrucat regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încat descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie avand aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin urmare, reclamantul este îndreptățit să obțină restituirea taxei instituită de Statul Român cu încălcarea dispozitiilor Tratatului Uniunii Europene .
Față de aspectele sus – reținute și având în vedere și prevederile art.21 alin.4 din Codul de procedură fiscală conform cărora în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective, instanța fondului a admis cererea de restituire a taxei poluare.
În ce privește accesoriile creanței, Tribunalul constată că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.124 alin.1 C.proc.fiscala conform cărora pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor,iar in conformitate cu art.70(1)” Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.”
Din dispozitiile legale anterior citate reiese indreptatirea contribuabilului la plata dobanzii nu de la data achitarii sumelor a caror restituire se solicita, ci din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art.70 din OG 92/2003 .
Prin urmare, acordarea dobânzii legale în materia raporturilor de drept fiscal este posibilă numai în condițiile în care aceasta a fost solicitată pe cale administrativă organului fiscal.
Întrucât reclamantul nu a solicitat restituirea dobânzii legale în condițiile anterior arătate, nu-i pot fi aplicabile dispozițiile sus menționate pentru calcularea dobânzii legale.
În baza art. 274 C.pr.civ va obligă pârâta către reclamant la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Urziceni, solicitând modificarea în tot a hotărârii criticate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac recurenta arată că împotriva deciziei de calcul a taxei pentru emisiile poluante reclamantul avea obligația de a formula contestație administrativ fiscală, conform art. 7 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art.209 alin.2 din O.G. nr.92/2003.
Având în vedere că reclamantul nu a urmat această procedură, recurenta consideră că inadmisibilitatea acțiunii reclamantului este evidentă iar instanța fondului era obligată să respingă cererea reclamantului.
În fond, recurenta consideră că hotărârea criticată este dată cu greșita aplicare a legii, apreciind că taxa de poluare reflectă politica statului în materie de impozitare și se aplică nediscriminatoriu și în funcție de elemente obiective, ceea ce exclude caracterul pretins discriminatoriu al acesteia.
Recurenta s-a prevalat de dispozițiile art. 304 pct.9 C.proc.civ
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând legală și temeinică sentința civilă criticată.
În ceea ce privește greșita dezlegare a excepției de inadmisibilitate a acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, curtea constată că recurenta nu a invocat această excepție în condițiile prevăzute de art. 109 C.proc.civ., potrivit cărora inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare.
În fond, curtea ia act că intimatul reclamant a învestit instanța fondului cu o acțiune vizând restituirea sumelor achitate în baza unui act normativ intern, pretins incompatibil cu dispozițiile art. 110 din T.F.U.E(fost art. 90 din Tratatul C.E.).
Sub acest aspect, este de subliniat că în temeiul art. 148 alin. 2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că din chiar cuprinsul legii fundamentale rezultă nu numai competența dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Curtea reține că dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, reluate în cuprinsul dispozițiilor art. 110 TFUE, interzic statelor membre să aplice direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Se observă că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante este datorată, astfel cum prevede art. 4 din OUG nr.50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Sub acest aspect curtea ia act că neconformitatea dispozițiilor OUG nr.50/2008 cu prevederile Tratatului CE a fost constatată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Astfel, prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, CJUE a reținut că “pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Curtea menționează că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În continuare, Curtea reține la par.58 din hotărâre că rezultă “fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
Aceeași interpretare este dată de CJUE în cauzele C-263/10 N. și cauzele conexate C-29/11 Sfichi și C-30/11 I..
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca răspuns la întrebarea preliminară, în sensul că “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională “, în mod neîntemeiat a reținut instanța fondului incompatibilitatea prevederilor OUG nr.50/2008 cu prevederile Tratatului, sub aspectul taxării discriminatorii a autovehiculelor rulate.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul civil de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL URZICENI, împotriva sentinței civile nr. 384/F/28.01.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. V., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. P. L.E. F. G.A. F. E. S. M.
Red. și dact. jud. G.A.F./gref. E.S.M./2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4137/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1355/2013. Curtea de... → |
|---|
