Anulare act administrativ. Decizia nr. 5082/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5082/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 77771/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5082
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16 iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta-pârâtă Direcția G. de Poliție a Municipiului București - Secția 6 Politie împotriva sentinței civile nr. 888 /18.02.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ș. M.-C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică la ordine, a răspuns recurenta-pârâtă, prin consilier juridic D.-Ș. V., care depune delegație de reprezentare la dosar, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că, prin serviciul registratură, în data de 30.04.2014 recurenta-pârâtă a depus un înscris și faptul că aceasta nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor din rezoluție.
Recurenta-pârâtă prin consilier juridic depune dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor din rezoluție, Curtea le anulează și le atașează la dosar.
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Menționează că, motivele de recurs sunt expuse pe larg în cuprinsul cererii de recurs și învederează că va prezenta câteva aspecte atât din punct de vedere al legalității actului administrativ atacat, cât și din punct de vedere al temeiniciei acestui act și în raport de aspectele reținute de prima instanță. Consideră că, instanța de fond în mod eronat alătură cele două măsuri, respectiv constatarea și sancționarea contravenției în același act administrativ, cu alte cuvinte instanța de fond consideră că cele două măsuri nu se pot lua decât prin intermediul unui singur act administrativ, or în acest sens a arătat faptul că prin cererea de recurs formulată, că art. 13 alin. 1 din OUG nr. 2/2001 prevede că aplicarea sancțiunii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. În acest dosar, organele de poliție au constatat săvârșirea contravenției la data de 19.10.2011 întocmind în acest sens procesul-verbal nr._ și au aplicat sancțiunea principală a amenzii contravenționale la data de 20.10.2011 prin intermediul procesului-verbal . nr._ respectând în acest mod prevederile art. 13 alin. 1 din OUG nr. 2/2001 în sensul aplicării sancțiunii înăuntrul termenului de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Nu este obligatoriu să se aplice sancțiunea principală a amenzii în aceeași zi în care s-a constatat săvârșirea abaterii faptei contravenționale, în acest sens solicitând să se aibă în vedere și dispozițiile art. 582 alin. 1 lit. din Legea nr. 295/2004.
Curtea îi pune în vedere să formuleze concluzii cu privire la soluția pronunțată în dosarul nr._/300/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2.
Reprezentantul recurentei-pârâte arată că nu are cunoștință despre acest dosar, dar are cunoștință că despre faptul că s-a aplicat sancțiunea contravențională prin acel proces-verbal de contravenție.
Curtea îi aduce la cunoștință faptul că dosarul nr._/300/2011 este indicat în procura judiciară existentă la dosarul de fond – fila 53. În cadrul acestui dosar a fost contestat procesul-verbal de contravenție emis în data de 20.10.2011, s-a admis plângerea contravențională, s-a anulat procesul-verbal de contravenție, recursul s-a respins de către Tribunalul București la data de 27.02.2014. Îi pune în vedere să formuleze concluzii în sensul dacă are relevanță soluția pronunțată în respectivul dosar pentru cauza de față.
Reprezentantul recurentei-pârâte consideră că, soluția pronunțată în dosarul nr._/300/2011 nu are relevanță în prezenta cauză, având în vedere că s-a luat o măsură administrativă a anulării dreptului intimatului-reclamant de a deține arma respectivă. De altfel, a și format obiectul unui dosar cu care a fost învestită o instanță de contencios administrativ, respectiv Tribunalul București. Având în vedere aspectul temeiniciei luării acestei măsuri, arată că în cuprinsul procesului-verbal nr._ întocmit la data de 19.10.2011, s-a consemnat faptul că: “Reclamantul nu deține cutie metalică specială amenajată conform legislației în vigoare la locul de domiciliu și nu are de făcut obiecțiuni cu privire la modul de desfășurare a acestei activități și a celor consemnate în prezentul proces-verbal”. De asemenea, intimatul-reclamant a dat o declarație olografă în fața organelor de poliție în care a precizat faptul că la domiciliu nu deține o cutie metalică cu sistem de închidere pentru păstrarea pistolului și nici cutie metalică pentru deținerea muniției. În aceeași declarație, intimatul-reclamant a consemnat: “Nu a deținut niciodată cutii metalice cu sistem de asigurare pentru păstrarea pistolului și muniției aferente. Pe timpul cât mă aflu la domiciliu le țin în noptiera din lemn”. În concluzie, menționează că celeritatea măsurii de retragere a dreptului de deținere a armei luată față de intimat a fost impusă, avându-se în vedere faptul că sunt de notorietate evenimentele negative, de multe ori tragice, care au avut chiar consecința decesului unor persoane, cauzate ca urmare a deținerii în mod necorespunzător a armelor atât letale, cât și neletale.
În temeiul art. 150 C.pr.civ., Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui Tribunal sub nr._, reclamantul Ș. M. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SECȚIA 6 POLIȚIE anularea Dispoziției de anulare a autorizației și retragerea permisului de armă nr._ /19.10.2011.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la 19.10.2011 ora 11.30, în timp ce se afla împreună cu familia la locuința din București, Bld. C. B. nr. 13, .. 3, ., a fost sunat de sora sa care locuiește în București, ., . 2, unde și acesta are domiciliul, care l-a anunțat că este căutat de doi polițiști care vor să vadă arma pe care o deține, respectiv un pistol cu bilă de cauciuc marca Walter P 99 calibru 10-22, situație în care a luat pistolul din cutia metalică deținută, cunoscând încă din luna august 2011 că are obligația de a-l păstra în asemenea condiții și s-a deplasat la adresa din . comunicat polițiștilor că în acel moment pistolul se afla în portbagajul autoturismului proprietate personală cu nr. de înmatriculare_, cu care venise. Aceștia au întocmit un proces - verbal de control în care s-a precizat că ar fi avut pistolul în autoturism și că nu are cutie metalică special amenajată la locul de domiciliu, ceea ce era adevărat, în opinia reclamantului, motiv pentru care a semnat procesul-verbal de control, însă la scurt timp i s-a înmânat Dispoziția de anulare a autorizației și retragerea permisului de armă nr._/19.10.2011, semnată în numele șefului secției și ștampilată, ceea ce dovedea că polițiștii au venit cu intenția vădită de a-i anula autorizația, atât timp cât șeful secției de poliție o semnase anterior.
A mai arătat reclamantul că ulterior, avocatul său s-a deplasat la Secția 6 Poliție, unde a aflat că Dispoziția de anulares-a întemeiat pe constatarea încălcării prevederilor art. 58 indice 2, care însă cuprinde sunt două ipoteze în care se poate dispune această măsură, dar care nu sunt îndeplinite, deoarece, reclamantul nu a fost vreodată sancționat contravențional, iar ofițerul a susținut că la data efectuării controlului, 19.10.2011, ar fi încheiat și un proces - verbal contravențional pe care ar fi refuzat să-l semneze reclamantul, dar nu a prezentat acest proces-verbal. Ulterior, la 21.10.2011, a primit la adresa din București, ., procesul-verbal contravențional . nr._, încheiat la 20.10.2011, din conținutul său rezultând că ar fi comis contravenția prevăzută de art. 58 ind. 1 și art. 132 pct. 11 din Legea nr. 295/2004 privind neîndeplinirea obligației de păstrare a armelor în condițiile prevăzute la art. 28 alin.(1) si (2).
Apreciază reclamantul că Dispoziția de anulare a autorizației și retragerea permisului de armă nr._/19.10.2011 este abuzivă și nelegală, deoarece la momentul emiterii acesteia nu existau condițiile de luare a măsurii de anulare a autorizației și retragerea permisului conform art. 58 ind.2, alin.(1). lit. D din Legea nr. 295/2004, deoarece până la data emiterii acesteia, 19.10.2011 inclusiv, reclamantul nu a fost vreodată sancționat contravențional, or anularea este măsură complementară la aplicarea unei contravenții și nicidecum o măsură ce poate fi luată premeditat, anterior unei asemenea constatări.
A mai precizat că a formulat plângere împotriva procesului-verbal contravențional . nr._ din 20.10.2011, deoarece reflectă fapte neadevărate în referire la faptul că, în calitate de deținător de armă neletală nu ar fi luat măsura păstrării pistolului în condițiile prevăzute de lege. Or, faptul că locuiește efectiv la o reședință și nu la domiciliu, nu constituie încălcarea legii dacă deține acest pistol în condițiile prevăzute de lege la reședință și nu la domiciliu, întrucât locuiește efectiv cu soția și copilul la o adresă de reședință în București, unde, de altfel, în dormitor și-a amenajat locul de deținere al pistolului într-o cutie încastrată în perete. Faptul că polițiștii au constatat că avea pistolul în autoturism, s-a datorat solicitării de a se deplasa cu pistolul la locul de domiciliu pentru că așa i-a solicitat polițistul, deci nu a fost o deplasare la bunul lui plac pentru a plimba pistolul, ci supunerea față de voința autorității.
În drept, a invocat Legea nr.554/2004.
La data de 22.08.2012, pârâta, prin Direcția G. de Poliție a MUnicpiului București, a formulat întâmpinare (f.16-20), prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând în esență că potrivit art.582 alin.(1) lit.d din Legea nr.295/2004 privind regimul armelor si al munițiilor, dreptul de deținere, respectiv de port și folosire a armelor neletale supuse autorizării se anulează dacă titularul a săvârșit într-o perioadă de 2 ani două contravenții prevăzute de prezenta lege sau o contravenție pentru care legea prevede sancțiunea contravențională complementară a anulării dreptului de deținere ori, după caz, de port și folosire a armelor, iar potrivit art. 133 alin.(2) lit.b din Legea nr.295/2004 contravenții prevăzute la pct. 1, 3, 8, 11, 12, 14-16, 19 și 52 din art. 132 li se aplică sancțiunea complementară de anulare a dreptului de deținere, de port și folosire a armelor.
Or, reclamantul a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal . nr._/20.10.2011, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 132 pct.11 din Legea nr.295/2004, respectiv „neîndeplinirea obligației de păstrare a armelor în condițiile prevăzute la art. 28 alin. (1) și (2)”, întrucât s-a constatat în cuprinsul procesului-verbal nr._/19.10.2011, că reclamantul nu deține cutie metalică special amenajată conform legislației în vigoare, la locul de domiciliu și faptul că acesta nu are de făcut obiecțiuni cu privire la modul de desfășurare a acestei activități și a celor consemnate în prezentul proces-verbal, recunoscând prin declarație olografă în fața organelor de poliție că la domiciliu nu deține o cutie metalică cu sistem de închidere pentru păstrarea pistolului și nici cutie metalică pentru deținerea muniției, încălcând astfel dispozițiile art. 14 alin.(1) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004.
A mai arătat pârâta că este adevărat că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat la data de 20.10.2011, însă constatarea contravenției a avut loc la data de 19.10.2011, iar conform art.13 alin.(1) din O.G. nr.2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei și prin procesul-verbal de contravenție s-a aplicat și sancțiunea complementară a anulării autorizării și retragerii permisului de armă, fiind respectate dispozițile legale menționate mai sus.
Referitor la problema reședinței, ridicată de reclamant, a arătat că, în conformitate cu art.14 alin.(l) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004, titularul
dreptului de deținere este obligat să păstreze armele și munițiile letale la
domiciliul sau la reședința menționată în permisul de armă, în dulapuri sau
casete metalice special amenajate, or în cuprinsul permisului de armă nu se face nicio referire la vreo reședință a reclamantului unde ar deține arma în cauză, fiind indicat numai domiciliul acestuia, deși reședința trebuie menționată în permisul de armă, în caz contrar, controlul efectuat de către organele de poliție cu privire la modul de păstrare a armelor și muniției, desfășurându-se la adresa de domiciliu.
La termenul de judecată din 14.12.2012, Tribunalul din oficiu a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului în persoana numitului J. C., constatând că împuternicirea avocațială a acestuia nu este emisă de Baroul București conform Legii nr.51/1995, ci de Baroul București fondat în 2004 (f.32), motiv pentru care a fost acordat termen în scopul dovedirii calității de reprezentant.
Având în vedere că la data de 04.02.2013, persoana în cauză a depus la dosar note scrise și înscrisuri (f.35-37, 41-49), fără însă a dovedi calitatea de reprezentant față de reclamant, la termenul de judecată din 15.02.2013, Tribunalul a constatat că cererea de chemare în judecată este semnată personal de reclamant și a admis excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului în persoana numitului J. C., având în vedere că se constată lipsa calității de avocat a acestuia, în condițiile Legii nr. 51/1995. Tribunalul a reținut în aceste condiții dispozițiile art. 60 din Legea nr. 51/1995, precum și lipsa dovezii calității de mandatar, astfel cum ar fi avut la dispoziție reclamantul față de respectiva persoană, dar, având în vedere faptul că actul de procedură a fost semnat personal de reclamant, Tribunalul nu a dispus sancțiunea nulității cererii de chemare în judecată, ci doar a actelor de procedură pe care le-a încheiat reclamantul prin intermediul reprezentantului, urmând ca pe viitor să nu acorde cuvântul reprezentantului reclamantului în raport de această interdicție, potrivit art. 161 Cod pr. civ.
A fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar răspunsul pârâtei la plângerea prealabilă (f.8), procesul-verbal nr._/20.10.2011 emis de pârâtă (f.21), adresa nr._/19.10.2011 emisă de pârâtă (f.22), actul administrativ atacat (f.23) și documentația ce a stat la baza emiterii acesteia (f.24-29).
Prin sentința civilă nr. 888 /18.02.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , a fost respinsă excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu, invocată de pârâtă; a fost admisă acțiunea și a fost anulată Dispoziția nr._ /19.10.2011 emisă de pârâtă.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției lipsei capacității procesuale de exercițiu, invocată de pârâtă, Tribunalul o va respinge, reținând că în materia contenciosului administrativ, capacitatea procesuală și calitatea procesuală reprezintă o reflectare în plan procesual a aptitudinii organului administrativ de a fi subiect în raporturile reclamate de realizarea competenței sale. Deși pârâta nu are personalitate juridică, fiind o structură funcțională, în condițțișe art.12-13 dion Legea nr.218/2002, aceasta constituie autoritate publică în sensul art.2 alin.(1) lit.b din Legea nr.554/2004, având capacitate de drept administrativ și deci aptitudinea de a intra în raporturi juridice de drept administrativ prin emiterea de acte administrative în nume propriu, susceptibile a produce efecte juridice. În acest sens, nu se poate confunda capacitatea de drept privat a persoanei juridice cu capacitatea de drept administrativ, care conferă autorităților administrației publice să emită, în exercitarea puterii publice, acte administrative pe seama și în numele persoanelor juridice de drept public, excepția invocată fiind în mod evident respinsă.
Pe fondul cauzei, se reține că acțiunea este întemeiată și urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Prin Dispoziția de anulare a autorizației și retragerea permisului de armă nr._/19.10.2011 (f.23) s-a reținut că reclamantul, în calitate de deținător de armă neletală, conform permisului de armă . nr._, respectiv pistol cu bilă de cauciuc marca Walther P 99 ._ calibru 10x22, nu a luat măsura păstrării în dulap sau casetă metalică, conform legislației în vigoare, actul fiind fundamentat pe dispozițiile art.133 alin.(2) lit.b, pentru încălcarea prevederilor art.58 2 alin.(1) lit.d din Legea nr.295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, potrivit cu care „ (1) Dreptul de deținere, respectiv de port și folosire a armelor neletale supuse autorizării se anulează dacă titularul se află în una dintre următoarele situații: […]
d)a săvârșit într-o perioadă de 2 ani două contravenții prevăzute de prezenta lege sau o contravenție pentru care legea prevede sancțiunea contravențională complementară a anulării dreptului de deținere ori, după caz, de port și folosire a armelor; […]” (subl. n.)
De asemenea, potrivit art.133 alin.(2) lit. b din aceeași lege, „(2) Următoarelor contravenții prevăzute la art. 132 li se aplică sancțiuni complementare, după cum urmează: […]
b) anularea dreptului de deținere, de port și folosire a armelor, celor prevăzute lapct. 1, 3, 8, 11, 12, 14-16, 19 și 52;[…]” . (subl. n.)
Ulterior, la data de 20.10.2011, reclamantului i-a fost întocmit de către aceeași pârâtă, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, prin care a fost sancționat cu amenda de 2001 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.58 1 și art. 132 pct.11 din Legea nr.295/2004, reținându-se în sarcina sa că, în calitate de deținător de armă neletală, nu a luat măsura păstrării pistolului în condițiile prevăzute de lege.
Prin același proces-verbal s-a dispus aplicarea măsurii complementare de anulare a autorizației și retragere a permisului, conform art. 133 alin. (1) lit. b din aceeași lege, cu reținerea art. 582 alin.(1) lit.d din lege.
Din analiza dispozițiilor ce au fundamentat dispoziția atacată, Tribunalul reține că în viziunea legiuitorului, astfel cum rezultă din reglementarea cadru, Legea nr.295/2004, anularea dreptului de deținere a armei neletale a fost concepută ca sancțiune complementară, în condițiile art.133 alin.(2) lit. b din lege, aplicabilă în cazul săvârșirii contravențiilor prevăzute de art.132 pct. 1, 3, 8, 11, 12, 14-16, 19 și 52 din aceeași lege.
Ca atare, în vederea aplicării sancțiunii complementare în discuție, se impunea în prealabil constatarea săvârșirii de către titularul dreptului de deținere a armei neletale supuse autorizării, a uneia din contravențiile menționate de textul legal, în condițiile întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, singurul act administrativ căruia norma legală în conferă forța probatorie aptă să prezume relativ săvârșirea acestei fapte ilicite.
Or, în speță, pârâta a emis dispoziția de anulare a autorizației și retragerea permisului de armă la data de 19.10.2011 și abia ulterior, la data de 20.10.2011, a întocmit pe numele reclamantului procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Chiar dacă în cuprinsul acestui din urmă act administrativ s-a consemnat că fapta omisivă, de neluare a măsurii păstrării pistolului în condițiile prevăzute de lege a fost constatată în teren la data de 19.10.2011, Tribunalul nu poate admite argumentul pârâtei, întrucât singurul moment la care se poate reține îndeplinirea condiției legale pentru aplicarea sancțiunii complementare este cel la care se dresează efectiv actul administrativ de constatare și sancționare contravențională, când are loc și individualizarea concretă a sancțiunilor aplicabile, atât a celei principale a amenzii, cât și a celor complementare.
Admițând teza pârâtei, s-ar ajunge la aplicarea discreționară, în sens arbitrar, a sancțiunilor complementare, anterior sau eventual, în lipsa totală a unor sancțiuni principale prevăzute prin actul administrativ de constatare și sancționare contravențională, cu încălcare a vădită a principiului legalității aplicării sancțiunilor contravenționale, întrucât constatarea unei contravenții nu se poate realiza pe cale incidentă, ci exclusiv pe calea actului administrativ prevăzut imperativ de lege.
Ca atare, în mod rezonabil rezultă că dispoziția emisă de pârâtă a avut un caracter excesiv, contrar scopului în care a fost edictată norma prevăzută de art.133 alin.(2) lit.b din Legea nr.295/2004, urmând a fi așadar anulată, în baza art.18 alin.(1) teza I din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta-pârâtă Direcția G. de Poliție a Municipiului București - Secția 6 Politie, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, s-au arătat următoarele:
Se invocă prev. art. 58 indice 2 alin. 1 lit. d din Legea nr. 295/ 2004 privind regimul armelor și munițiilor, art. 133 alin. 2 lit. b din aceeași lege, art. 28 alin. 1 și art. 58 indice 1 alin. 1 din aceeași lege, precum și art. 14 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a legii nr. 295/ 2004 privind regimul armelor și munițiilor, în forma în vigoare la data efectuării controlului în cauză și aplicării sancțiunii contravenționale.
Se arată că reclamantul a fost sancționat contravențional, prin procesul verbal . nr._ din 20.10.2011 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 132 pct. 11 din Legea nr. 295/ 2004, respectiv neîndeplinirea obligației de păstrare a armelor în condițiile prevăzute la art. 28 alin. 1 și 2.
S-a reținut că reclamantul nu deține cutie metalică special amenajată conform legislației în vigoare, la locul de domiciliu, precum și faptul că acesta nu are de făcut obiecțiuni cu privire la modul de desfășurare a acestei activități și a celor consemnate în prezentul proces verbal.
Mai mult de atât, reclamantul a dat o declarație olografă în fața organelor de poliție în care precizează că la domiciliu nu deține o cutie metalică cu sistem de închidere pentru păstrarea pistolului și nici cutie metalică pentru deținerea muniției.
Este adevărat că procesul verbal de contravenție a fost încheiat la 20.10.2011, iar constatarea contravenției a avut loc la 19.10.2011, dar în conformitate cu disp. art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/ 2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În cuprinsul art. 58 indice 2 alin. 1 lit. d din Legea nr. 295/ 2004, legiuitorul a folosit sintagma „a săvârșit” și nu sintagma „ i s-a aplicat o sancțiune principală”, în ceea ce îl privește pe titularul dreptului de deținere, respectiv de port și folosire a armelor neletale supuse autorizării.
De altfel, prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 20.10.2011 s-a aplicat și sancțiunea complementară a anulării autorizării și retragerii permisului de armă, fiind respectate dispozițiile leglae menționate mai sus.
În drept, au fost invocate prev. art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 Cod de Procedură Civilă.
În conf. Cu art. 242 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând cauza de față prin prisma recursului formulat, Curtea constată următoarele:
În fapt, prin Dispoziția de anulare a autorizației și retragerea permisului de armă nr._/19.10.2011 (f.23) s-a reținut că reclamantul, în calitate de deținător de armă neletală, conform permisului de armă . nr._, respectiv pistol cu bilă de cauciuc marca Walther P 99 ._ calibru 10x22, nu a luat măsura păstrării în dulap sau casetă metalică, conform legislației în vigoare, actul fiind fundamentat pe dispozițiile art.133 alin.(2) lit. b, pentru încălcarea prevederilor art.58 2 alin.(1) lit. d din Legea nr.295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, potrivit cu care „ (1) Dreptul de deținere, respectiv de port și folosire a armelor neletale supuse autorizării se anulează dacă titularul se află în una dintre următoarele situații: […]
d)a săvârșit într-o perioadă de 2 ani două contravenții prevăzute de prezenta lege sau o contravenție pentru care legea prevede sancțiunea contravențională complementară a anulării dreptului de deținere ori, după caz, de port și folosire a armelor; […]” (subl. n.)
De asemenea, potrivit art.133 alin.(2) lit. b din aceeași lege, „(2) Următoarelor contravenții prevăzute la art. 132 li se aplică sancțiuni complementare, după cum urmează: […]
b) anularea dreptului de deținere, de port și folosire a armelor, celor prevăzute lapct. 1, 3, 8, 11, 12, 14-16, 19 și 52;[…]” . (subl. n.)
Ulterior, la data de 20.10.2011, reclamantului i-a fost întocmit de către aceeași pârâtă, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, prin care a fost sancționat cu amenda de 2001 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.58 1 și art. 132 pct.11 din Legea nr.295/2004, reținându-se în sarcina sa că, în calitate de deținător de armă neletală, nu a luat măsura păstrării pistolului în condițiile prevăzute de lege.
Curtea constată că, în cadrul dosarului nr._/300/2011, indicat în procura judiciară existentă la dosarul de fond – fila 53, prin sentința civilă nr. 9927 /03.06.2013 Judecătoria Sectorului 2 București a admis plângerea formulată de petentul S. M. C. în contradictoriu cu intimata (plângere prin care a fost contestat procesul-verbal de contravenție emis în data de 20.10.2011), s-a admis plângerea contravențională, s-a anulat procesul-verbal de contravenție, iar recursul a fost respins de către Tribunalul București la data de 27.02.2014 prin decizia civilă nr. 619.
Cum măsura de anulare a autorizației și de retragere a permisului fusese dispusă ca sancțiune contravențională complementară constatării contravenției prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 20.10.2011, iar acesta din urmă a fost anulat în mod irevocabil, rezultă că a dispărut temeiul aplicării vreunei sancțiuni, principale sau complementare, astfel că soluția primei instanțe este corectă.
Argumentele recurentului se referă la fondul contravenției, care nu face obiectul prezentului proces și care a fost soluționat irevocabil cu putere de lucru judecat prin hotărârile pronunțate în dosarul nr._/300/2011 al Judecătoriei Sector 3.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă Direcția G. de Poliție a Municipiului București - Secția 6 Politie cu sediile în București, .. 19, sector 3 și în București, .. 36, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 888 /18.02.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ș. M.-C. cu domiciliul în București, ., . 2 și cu reședința în București, .. 13, .. 3, ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. M. P. M. D. A. V.
GREFIER
A. M. C.
Data red. 11.07.2011
Red. Jud. AV
2 ex
sentința civilă nr. 888 /18.02.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._
judecător fond: L. M. B.
| ← Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 1221/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 5552/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
