Pretentii. Decizia nr. 5552/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5552/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 37573/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.5552
Ședința publică de la 27.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S.
JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR F. I.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI – în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 5665 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 19.11.2013 în dosarul nr._ /CA/2012, în contradictoriu cu intimatul – reclamant D. G. și cu intimata – pârâtă și chemată în garanție deopotrivă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constatând că, prin cererea de recurs s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti -Sectia C. Administrativ si Fiscal - la data de 30.05.2012, reclamantul D. G. a chemat in judecata pe pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitand instantei obligarea la restituirea sumei achitata in cuantum de 9.938 lei, reprezentand taxa de poluare provenite de la autovehicule, cu dobanda aferenta de la momentul inregistrarii cererii si pana la momentul restituirii efective, cu plata cheltuielilor de judecata.
Parata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - in reprezentarea Administratiei Finantelor Publice a S. 6 Bucuresti a formulat cerere de chemare in garantie impotriva Administratiei F. pentru Mediu prin care a solicitat in temeiul art. 1 din O.U.G.50/2008 si H.G. 686/2008 ca aceasta sa achite, in cazul admiterii cererii, suma reprezentand taxa de poluare catre reclamant.
La dosar reclamantul a depus o cerere de precizare asupra dobanzii solicitate, aratand ca solicita plata dobanzii legale, de la data de 17.12.2012 si pana la efectiva restituire.
Prin sentința nr. 5665/19.11.2013, pronunțată de Tribunalul Bucuresti, acesta a reținut că cererea este fondată, pentru următoarele considerente:
Conform contractului de vanzare cumparare pentru un vehicul folosit incheiat cu numita Ionda T. la data de 25.11.2011, reclamantul a dobandit autoturismul marca BMW categorie auto M1, norme de poluare E4, . WBAWB31030PU80558,, an de fabricatie 2006, . auto J037968, cu data primei inmatriculari 11.01.2007. Numita Ionda Teodore, la randul sau a dobandit vehicului mentionat din Olanda, iar acest vehicul a fost pentru prima data inmatriculat in aceasta tara, stat membru al UE, 11.01.2007.
Asa cum rezulta din cuprinsul prev. art. 4 al. 1 din L. 9/2012, reclamantul are obligatia de a achita taxa pentru emisiile poluante reglementata, taxa care se face venit la fondul pentru mediu si se gestioneaza de A. F. pentru Mediu.
Tribunalul a considerat că refuzul pârâtei de restituire a sumei incasate cu titlu de taxa de emisii poluante este nejustificat.
Astfel, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art. 4 lit. a, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second - hand.
Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 13 .01. 2012, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate în țara.
In consecinta, se creează o diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . prevederilor L. 9/2012.
Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
In consecinta, L.9/2012 este deci contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autovehiculelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
Pe cale de consecință, Tribunalul a constatat că reclamantului in mod nejustificat i s-a perceput taxa pentru emisiile poluante, astfel că este îndeplinit cerințele art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
In ce priveste excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei A.F.P. sector 6, instanta a respins-o, ca neîntemeiată, avand in vedere ca intre reclamant si aceasta parata s-a nascut raportul juridic de drept administrativ fiscal, decizia de stabilire a taxei de emisii poluante fiind emisa de AFP sector 6, care este si persoana juridica care a incasat aceasta taxa .
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, Tribunalul a admis acțiunea.
A obligat pârâta AFP Sector 6 să restituie reclamantului suma de 9.938 lei reprezentând taxă emisii poluante cu dobânda legala aferentă, incepand cu momentul platii taxei, 17.05.2012 si pana la efectiva restituire, in conditiile art. 124 din O.G.92/2003 si potrivit jurisprudentei CJCE (cauza I.) .
Referitor la cerera de chemare in garantie formulata de parata contra Administratiei F. pentru Mediu, a apreciat Tribunalul ca aceasta nu este intemeiata, intrucat parata AFP sect. 2, desi aflata in culpa procesuala, nu este dovedit un raport juridic de drept administrativ fiscal in prezenta cauza cu chematul in garantie, care este un tert in relatie cu reclamanta. Imprejurarea ca prev. OUG50/2008 stipuleaza ca incasarea sumei cu titlu de taxa de poluare se face venit la A. F. pentru Mediu, de catre acest organ administrativ nu implica automat si existenta unui raport juridic intre organul fiscal si institutia de mediu. Astfel, s-a respins cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată, nefiind indeplinite cerintele art. 60-63 din C.P.C.
Conform dispoz. art. 274 din C.P.C. a obligat pârâta AFP sector 6, aflata in culpa procesuala la plata sumei de 1.042 lei reprezentand cheltuieli de judecată, respectiv taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Împotriva Sentinței a declarat recurs, în termen legal, Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București in reprezentarea Administrației S. 6 a Finanțelor Publice susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
1. S-a arătat că în mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice sector 6.
S-a învederat faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, privind taxa de poluare și H.G. nr. 686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, se stabilește temeiul legal al încasării acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă du poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar și în scopul asigurării protecției mediului și finanțării unor programe și proiecte pentru protecția mediului.
Având în vedere faptul că taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat aflat în administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice Sector 2, conform dispozițiilor art. 16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către reclamant, intre recurentă și acesta, nu exista nici un raport juridic fiscal privind încasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care s-a solicitat admiterea acestui motiv de recurs și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
2 A arătat recurenta că instanța de fond în mod nelegal a respins cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu. Fondul pentru Mediu, administrat de AFM, este beneficiarul real al taxei pe poluare achitata de intimata-reclamantă, având numai atribuția legala de stabilire a cuantumului taxei de poluare.
Întrucât, prin plata taxei de poluare de către petent, către Fondul pentru Mediu, s-a născut un raport juridic intre cele doua părți, reclamanta, în eventualitatea în care s-ar constata de către instanța nelegalitatea plații acestei taxe de poluare putând solicita restituirea acestei taxe numai de la destinatarul dreptului legal de incasare a acestei sume – AFM.
Prin urmare, fata de dispozițiile menționate anterior, instanța de fond în mod nelegal a respins cererea de chemare în garanție formulata constatând ca nu sunt întrunite condițiile art.60 Cod procedura civila.
3. Pe fondul cauzei s-a arătat ca, instanța de fond si-a format o convingere greșita tinandu-se cont ca, dispozițiile Legii nr.9/2012 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule sunt in vigoare, iar reclamantul nu le-a contestat considerând ca aceasta taxa este datorata la bugetul de stat. Regimul taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat in vigoare incepand cu data de 13 ianuarie 2012, a inlocuit in fapt regimul accizelor prevăzut in Codul Fiscal pentru autoturismele si automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pana la data de 31 decembrie 2006. In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora pana pana la 31 decembrie 2006 nu se inmatriculau in România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3.
Din analiza dispozițiilor legale invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritățile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Totodată, fata de susținerea reclamantei ca taxa de prima inmatriculare auto, din România este discriminatorie recurenta a apreciat ca argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi reținute intrucat regimul fiscal este același pentru toate persoanele care inmatriculeaza autoturisme/autovehicule in România.
S-a mai invocat faptul că reclamantul a solicitat doar restituirea taxei de poluare, fara a ataca insa actul administrativ - fiscal prin care a fost stabilita aceasta taxa, respective Decizia de calcul a taxei de poluare.
Din cele expuse, coroborate cu prevederile art.9 din Legea nr.9/2012, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, rezulta, în opinia recurentei, ca reclamantul nu se regăsește in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care a solicitat considerarea taxei de poluare achitata de reclamanta ca legal datorata, cu consecința respingerii acțiunii ca neintemeiata.
4.In ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale de la data plații si pana la data restituirii efective, s-a arătat ca hotărârea este nelegala, având in vedere următoarele:
Astfel, potrivit O.G. nr.13/2011, ordonanța ce a a abrogat O.G. nr.9/2000, dobânda legala se aplica in raporturile civile si comerciale, nu si in materie fiscala, unde, potrivit art.124 Cod Procedura Fiscala, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat se acorda dobânda fiscala.
In acest sens, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza nu este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.
5. Referitor la obligarea recurentei la plata sumei de 43,6 lei reprezentând cheltuieli de judecata, s-a solicitat admiterea recursului si respingerea acestui capăt de cerere ca neintemeiat, având in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod proc.civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
Or, in cazul de fata, nu este îndeplinita nici una din condițiile legale, taxa pe poluare fiind datorata in temeiul legii, motiv pentru care s-a solicitat respingerea si acestui capăt de cerere.
Având in vedere cele arătate, s-a solicitat admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea in tot a sentinței recurate, si pe cale de consecința, respingerea cererii formulate de reclamant ca nelegala si neintemeiata.
In drept, recursul a fost intemeiat pe: art. 304. pct. 9 Cod Procedura Civila.
Intimatul – reclamant D. G., legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. (1865) rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ. (1865), reține următoarele:
Asupra cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă:
Potrivit art. 1 din L.9/2012, taxa încasată se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de AFM, iar potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Prin urmare, în condițiile în care textele de lege prevăd că taxa se achită de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, organ fiscal care și stabilește taxa prin act administrativ fiscal, iar ulterior sumele sunt transferate în contul AFM, rezultă, fără echivoc, atât raporturile fiscale dintre contribuabili și administrațiile finanțelor publice, cât și raporturile juridice dintre acestea din urmă și AFM.
Pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în numele AFP SECTOR 6, este îndreptățită a se regresa împotriva AFM în situația în care este obligată la restituirea taxei încasate, întrucât potrivit dispozițiilor legale amintite a virat suma respectivă la bugetul F. pentru mediu, gestionat de AFM. Bugetele administrațiilor finanțelor publice fiind distincte, din punct de vedere legal de bugetul F. pentru mediu, este evident că administrațiilor finanțelor publice, în situația în care sunt obligate la restituirea taxei de poluare încasate, se pot îndrepta împotriva AFM cel puțin pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 teza I și alin. 2 C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în numele AFP SECTOR 6, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și va dispune obligarea chematei în garanție să plătească pârâtei suma de 9938 lei, ce face obiectul cererii principale.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, constatându-se că instanța de fond a instituit în mod legal în sarcina pârâtei obligația de restituire a taxei.
Astfel, prin contractul de vinzare-cumparare pentru un vehicul folosit incheiat cu numita Ionda T. la data de 25.11.2011, reclamantul a dobandit autoturismul marca BMW categorie auto M1, norme de poluare E4, . WBAWB31030PU80558,, an de fabricatie 2006, . auto J037968, cu data primei inmatriculari 11.01.2007. Numita Ionda Teodore, la randul sau a dobandit vehicului mentionat din Olanda, iar acest vehicul a fost pentru prima data inmatriculat in aceasta tara, stat membru al UE, 11.01.2007.
Curtea constată că nu poate fi reținut motivul de recurs privitor la legalitatea perceperii taxei solicitate, câtă vreme regimul de impozitare instituit de Legea nr. 9/2012 a fost considerat ca discriminatoriu prin prisma art. 110 TFUE de către Curtea de Justitie Europeană în Cauzele reunite C. si C. C-97/13 si C-214/13, conform Ordonantei pronuntate la data de 03.02.2014: ”articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea natională în discutie în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulatie, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeasi vechime si aceeasi uzură de pe piata natională”.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Curtea apreciază recursul ca neîntemeiat, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului .
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta AFP Sector 6, Curtea retine ca tribunalul, in mod corect a reținut că este neîntemeiată, calitatea procesuală pasivă fiind justificată în privința pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 6, întrucât între aceasta și reclamantă există raporturi juridice fiscale urmare a încasării de către pârâtă a taxei pe poluare, în temeiul art. 2 din O.U.G. nr. 50/2008.
In ceea ce privește obligarea recurentei la plata dobânzii legale fiscale, Curtea Europeană de Justiție a stabilit, în Hotărârea din cauza C 565/11 I. împotriva României, având ca obiect cerere de hotărâre preliminară, că „Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Or, Curtea retine incidenta acestei Decizii, obligatorie pentru judecatorul national, astfel ca sunt nefondate criticile privind acordarea dobanzii fiscale de la data platii taxei si pina la data restituirii efective.
Și cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de fond a aplicat corect disp. art. 274 C.pr.civ. dispunând obligarea recurentei, ca parte căzută în pretenții, a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanta.
În consecință, sub aspectul motivului de recurs privind respingerea cererii de chemare în garanție, apreciind ca fiind greșit aplicat art.60 C.pr.civ., Curtea – în baza art.312 alin.3 raportat la art. 304 pct.9 C.pr.civ. – va admite recursul pârâtei și va modifica în parte sentința, în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a obligării acesteia la plata către pârâta a sumei de 9938 lei. De asemenea, va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI – în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 5665 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 19.11.2013 în dosarul nr._ /CA/2012, în contradictoriu cu intimatul – reclamant D. G. și cu intimata – pârâtă și chemată în garanție deopotrivă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU.
Obligă chemata în garanție la plata către recurenta - pârâtă a sumei de 9938 lei.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, P. S. V. R. M. F. I.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – I.F. 2 ex/
JUD. FOND L. G. - Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 5082/2014. Curtea de Apel... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 343/2014.... → |
|---|
